Maia Sandu, între ciocan și nicovală

0
275

Tableta de vineri

 Chiar dacă există o regulă nescrisă, conform căreia orice persoană aleasă într-o înaltă funcție de stat poate fi apreciată într-un anumit mod (criticată, caracterizată, lăudată sau pusă la stâlpul infamiei) numai după expirarea a 100 de zile de la investirea în funcție (nu doar în funcția de premier), doamna președintă Maia Sandu nu are parte de o astfel de indulgență. Nu de alta, dar în această stare de forță majoră pandemică, economică, socială, politică și de care mai doriți toată lumea este cu ochii pe Domnia sa: pe de-o parte — adepții, susținătorii, colegii, partenerii își doresc cât mai degrabă demararea proceselor care ar schimba actuala situație din republică, iar pe de altă parte — adversarii politici și răuvoitorii procedează după principiul „după mine să vină și potopul”, sunt cu sufletul la gură și așteaptă ca președintele nou ales să comită greșeli și să-i dezamăgească pe acei care i-au oferit acest mandat care „frige”, la figurat.

De altfel, dacă cu alte ocazii și în alte circumstanțe mai mulți comentatori și analiști politici, nemaivorbind de alte categorii care cochetează cu fenomenul politic, strigă în gura mare că Republica Moldova este o țară parlamentară și că președintele are atribuții bine definite unei instituții care dansează, în mare parte, după cum îi cântă legislativul, unei instituții care nu-i oferă spațiu nelimitat pentru manevre, în cazul nostru lucrurile stau mai „altmintrelea” (cum zicea un personaj mioritic din Câmpia Sorocii). Or, de tot ce se întâmplă astăzi și acum la noi de vină este Maia Sandu și nimeni altul, începând cu imposibilitatea instaurării unui guvern și dizolvarea actualului legislativ și terminând cu pandemia de coronavirus și lipsa zăpezii la Soroca. Apropo, dacă ținem cont de faptul că una din prerogativele cele mai importante ale șefului statului moldovean este politica externă, trebuie să menționez că acest capitol doamna Sandu l-a început cu dreptul, dovada cea mai elocventă fiind vizita președintelui Iohannis la Chișinău și vizita la Kiev, din această săptămână, a doamnei Sandu.

Revenind însă la cele două probleme majore care țin toată lumea în șah — instaurarea unui nou guvern și dizolvarea parlamentului, lucrurile sunt pe cât de simple, pe atât de complicate. Simplu: pentru că, unu — nu trebuie să fii cu stea în frunte ca să înțelegi niște lucruri elementare: chiar și la o fermă de porci, când paznicul se „uvolnește” (pentru buzoieni — „își dă demisia”), acesta pleacă numai atunci când în locul lui vine altă persoană, darămite la un ditamai guvern de pe malul Bâcului, unde niște miniștri pot pleca (ar trebui să plece) numai atunci când vin alții (zic asta, ținând cont de faptul că acești înalți demnitari de stat gândesc „global”, dar nu „conjunctural”, că pentru ei importantă este soarta oamenilor, dar nu altceva). Îmi dau seama că cineva o să mă sancționeze dur — vedeți Dumneavoastră, nu pot niște miniștri etichetați mereu ca fiind incompetenți și dezastruoși să guverneze mai departe, pe unde mai pui că și buchea legii este de partea lor (zicea cineva că doamna Maia Sandu poate fi învinuită de impunerea la muncă forțată). Și doi — la fel nu trebuie să fii foarte „dotat” ca să înțelegi că nu poți face schimbările pentru care au votat aproape 1.000.000 de oameni cu un legislativ care s-a compromis atât de tare. De altfel, și aici lucrurile sunt ușor explicabile: cu excepția PAS și a PSRM, nici o altă formațiune parlamentară nu și-ar dori alegeri anticipate. Poate doar în cazul când socialiștii ar absorbi unii deputați care se mișcă în stil brownian. Pe de altă parte, lucrurile sunt foarte complicate, fiindcă aceste două mari probleme sunt intercalate și dependente una de alta — instaurarea unul guvern pe măsura așteptărilor este posibilă doar într-o nouă componență a legislativului. De aici și concluzia: ne așteaptă încă 4-5 luni de lupte sterile și de incertitudine.

Și câteva cuvinte despre Covid. Bucură faptul că numărul persoanelor infectate și celor decedate este într-o ușoară scădere în Republica Moldova, iar autoritățile de la Chișinău vor începe foarte curând procesul de vaccinare, dar pe mine personal mă pune în gardă politica promovată de Organizația Mondială a Sănătății care, de la începutul pandemiei, seamănă mai mult panică decât să încurajeze lumea în lupta cu acest virus hidos. După ce ne-a speriat cu noi evoluții ale virusului și cu apariția unei boli infecțioase X, de pe undeva din Africa, OMS a venit chiar în această săptămână cu o nouă doză de venin — vedeți Dumneavoastră, conform estimărilor înalților demnitari care un an în urmă activau într-un anonimat aproape total, iar astăzi se văd pe cai albi, vaccinarea nu va duce la formarea imunității… Ce se însemne aceasta, dacă nu turnatul de apă la moara conspiraționiștilor?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.