7 APRILIE 2009: Cine i-a furat zâmbetul lui Eugen, tânărul care credea că va trăi 101 ani?

0

Această întrebare mi-am pus-o de cum numai am văzut fotografiile lui Eugen Ţapu, aşezate între coroane lângă sicriul ermetizat. Zâmbetul tânărului sorocean de 26 de ani este prezent pe majoritatea fotografiilor pe care le-am văzut. A fost vesel, spun rudele, nu putea Eugen să se sinucidă, cred prietenii. „Strangulat cu şireturile de la încălţăminte, iar pe corp nici o leziune sau semne de moarte violentă”, afirmă în unison organele de drept. Ce să credem totuşi?


Andrei Ţapu: „El putea fi la proteste, dar în nici un caz nu putea să strice sau să se bată.”

Săptămâna trecută, în seara de 15 aprilie, familia Ţapu a primit tragica veste de la poliţia Capitalei – „feciorul dumneavoastră a fost găsit mort, veniţi şi-l luaţi”. Vestea i-a luat pe nepregătite pe cei dragi. Tatăl şi sora lui Eugen au plecat a doua zi la Chişinău ca să-l aducă pe tânăr. Mama băiatului, care se afla la muncă în Federaţia Rusă, a primit şi ea vestea nefastă. Vineri, de dimineaţă, bocetele au umplut cartierul fabricii de articole tricotate şi se auzeau de departe. O verişoară de a tatălui nu contenea plânsul sfâşietor – “Cum s-au încumetat ei şi au făcut asta, desluşesc din bocetul femeii, ce au făcut ei dintr-un băiat ca un brad? Cum aşa se poate să-l ţină o săptămână, cine să ne mai apere acum pe noi?” Femeia îşi revine un pic, îl întreabă pe unchiul băiatului dacă au mai găsit sau nu gropniceri. Îmi spune cu lacrimi în ochi că nu crede că s-a întâmplat aşa ceva. „În loc să ne cheme la nuntă, am venit la mort. Am lăsat-o pe bunica Eugenia acasă, este ţintuită la pat, nu ştie nimic. Nici nu i-am spus că a murit nepoţelul ei iubit, mă tem că sănătatea ei este foarte şubredă.” Toată familia este la piaţă, cumpără cele necesare pentru înmormântare. Andrei Ţapu, tatăl băiatului, vine cu colacii, chipul său trădează suferinţa din suflet. Îşi fac apariţia primarul oraşului şi asistentele de la Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei. Victor Său discută câteva minute cu tatăl lui Eugen, apoi îl asigură că acest caz nu va fi lăsat aşa şi că avocatul Alexandru Tănase va găsi adevărul. Înţeleg că tatălui lui Eugen numai de discuţii cu jurnaliştii nu îi este acum, oricum schimbăm câteva vorbe în drum spre piaţă. „Numai ei ştiu ce i-au făcut. Cum pot să spună că l-au găsit într-un coridor unde a locuit două săptămâni ca un vagabond, cu o pernă şi matras, iar hainele au fost la gara de nord, când are o mulţime de prieteni în Chişinău? Poliţia spune că el a fost legat cu un şiret la gât, să fi fost aşa rămâneau, la sigur, urme, dar l-am examinat atent, la gât totul este normal, doar că e vânăt peste tot. În plus, cum putea un șiret să ţină agăţat un băiat de 90 de kilograme? O să dăm poliţia în judecată. El putea fi la proteste, dar în nici un caz nu putea să strice sau să se bată. Mai mult ca precis că moartea sa este legată de protestele de la Chişinău din 7 aprilie. Nu vreau altă expertiză, fiindcă nu cred că mai are vreun rost”, spune Andrei Ţapu.

Victor Său: „La morgă, nu îl ţineau la rece, ci la cald.”
Primarul oraşului spune că la nivel de Primărie şi Consiliu orăşenesc se va face totul ca să ajute părinţii material, moral şi juridic. „Am vorbit cu tatăl lui Eugen, mi-a spus că poliţia a insistat ca sicriul să fie închis, deoarece cadavrul era în stadiu de descompunere. Am şi eu copia certificatului de deces în care se scrie despre faptul că moartea lui ar avea legătură cu strangularea cu şiretul, de fapt însă el era foarte bătut şi vânăt, a fost rupt tot în el. Este de necrezut, dar la morgă nu îl ţineau la rece, într-un frigider specializat, ci la cald, unde deja îl mâncau viermii”, menţionează edilul oraşului… Am încercat să aflu şi opinia unor deputaţi soroceni din noua legislatură despre acest caz înfiorător. Alexandru Cimbriciuc, ales din partea PLDM, zice că a vorbit despre această tragedie şi cu domnul Vasile Revenco, preşedintele Federaţiei de Rugby, al cărui discipol era Eugen. „Ştim că unii colegi de ai lui au participat la proteste, dar de el nu suntem siguri. Ceea ce se întâmplă este de necrezut, cum se poate într-o ţară democrată să îl aducă într-un sicriu ermetizat? Aşa ceva se făcea la războiul din Afganistan, personal nu cred în varianta poliţiei. Dacă cadavrul lui a fost adus într-un sicriu închis, aici se ascunde ceva, este nevoie de o expertiză şi de o anchetă independentă. Eu cred că este ceva la mijloc. Sinuciderea cu şireturile şi practicarea sportului sunt incompatibile, un sportiv nu ar face niciodată aşa ceva, iar ca să se afle adevărul depinde şi de insistenţa părinţilor”, crede Cimbriciuc. Elena Bodnarenco, deputat din partea PCRM, nu ştie dacă Eugen a căzut sau nu victimă a protestelor. „Sunt la Soroca şi trebuie să mai precizez unele lucruri. Am citit această versiune ieri în ziarul „Timpul”, dar nu pot comenta fiindcă nu cunosc. Voi reveni mai târziu cu comentariu, dar nu ştiu cum să vorbesc cu reprezentanţii „Observatorului de Nord”. Încercăm să fim corecţi cu acest ziar, dar nu îmi mai ajunge răbdare. Am deschis ultima ediţie a ziarului în varianta rusă, la pagina a 12, şi citesc articolul ce să dăruim de Paşte. Acolo scrieţi despre tradiţia de a dărui ouă roşii din vechime, dar mai jos găsesc o caricatură preluată din „Moldavschie Vedomosti”… Deci, cred că vă voi spune acum ceva, iar dumneavoastră veţi scrie aşa cum vreţi”, a conchis deputatul. Oricum, suntem în aşteptarea poziţiei doamnei Bodnarenco în legătură cu acest caz.

Tatiana Ţapu: „Fratele meu dorea cel mai mult, ca fiecare om, să trăiască şi să se bucure de viaţă.”
Mama băiatului, Olga Ţapu, a revenit în noaptea de vineri de la Moskova, a ajuns acasă pe la ora unu noaptea, în loc să-şi vadă copilaşul, în odaie stătea un sicriu închis. „Orice mamă va zice doar de bine de copiii ei, spune cu lacrimi în ochi femeia, cred că prietenii vă vor zice cum era Eugen în realitate. Când am primit caracteristica din clasa a douăsprezecea de la liceul „Constantin Stere”, unde învăţa el, plângeam când o citeam. Era un băiat bun şi ascultător, nu pot crede că s-a întâmplat cu adevărat această tragedie”, spune plângând mama. Sora Tatiana, care urma să joace nunta peste câteva luni, îşi caracterizează fratele ca un băiat comunicabil, liniştit şi vesel. „O să încercăm să trăim şi să găsim adevărul. Fratele meu dorea cel mai mult, ca fiecare om, să trăiască şi să se bucure de viaţă.”

„CE MAI PUTEM FACE NOI, NEPUTINCIOŞII??? DECÂT SĂ TE PĂSTRĂM ÎN SUFLETELE NOASTRE PUSTIITE!!!”
Înmormântarea a avut loc sâmbătă dimineaţa, tânărului fiindu-i oficiat serviciul divin la biserica de la Bujărăuca. Pe lângă prieteni şi cunoscuţi, la înmormântare au fost prezenţi şi vicepreşedintele raionului Valeriu Tetiu, primarul oraşului Victor Său şi preşedintele organizaţiei teritoriale a Partidului Liberal, Boris Ivasi. Tinerii, prezenţi la înmormântare, aveau la piept buchete de vornicei. În loc să joace la nunta lui Eugen şi să-l vadă în costum de mire, ei îl petreceau pe ultimul drum fără să-i vadă măcar chipul. Unuia dintre prieteni, Iurie, nu-i vine să creadă că Jenea nu mai este. „Noi toţi am trăit aici, în această ogradă. Am fost prieteni de mici. Nu putea că el să facă aşa ceva, era mereu vesel şi plin de viaţă.” Valeriu, alt prieten, spune că Eugen era vesel şi liniştit, iubea fetele şi viaţa. „Ultima dată l-am văzut de Crăciun, când eram cu toţii acasă, în Soroca, ne întâlneam des. Nu ştiu dacă a participat la protestele de pe 7 aprilie, am fost şi eu acolo, dar nu ne-am văzut, era prea multă lume. Eu sunt agresiv de felul meu, în situaţii de acest gen, dar el nu, dacă a şi participat la miting, sunt sigur că doar a strigat şi el ca majoritatea şi nimic mai mult. De aceea nu înţeleg: dacă l-au reţinut de ce l-au bătut aşa, pur şi simplu?”
Reţeaua de pe internet „Odnoklassniki”, unde era înregistrat şi Eugen, este plină cu mesaje de la prieteni, amici, dar şi de la cei care nu l-au cunoscut. Am selectat doar câteva dintre mesajele postate acolo:
Alex Levinski: „Dumnezeu sa-l ierte! Sper ca ucigaşii să se trezească in fiecare noapte de la zâmbetul lui până când nu vor mai suporta şi se vor spânzura cu şireturile.. .” … Aleoncik: „ALEX LEVINSKI, foarte bine ai scris, sper să-i pedepsească Dumnezeu si conştiinta. Neruşinaţii, cum pot trăi acum? JENELU, sper că te bucuri de acolo, de sus, văzând câtă lume se roagă pentru tine. Nu-mi vine a crede că nu te voi mai vedea.” …Sweety Girl: „Şi îngerii plâng, chiar dacă te au lângă ei, şi pământul suspină, chiar dacă te ţine în braţele sale, CE MAI PUTEM FACE NOI, NEPUTINCIOŞII??? DECÂT SĂ TE PĂSTRĂM ÎN SUFLETELE NOASTRE PUSTIITE!!! Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească in pace…” Cristina: „Jenea, ai fost un coleg de banca extraordinar, vesel, glumeţ…Mereu vei rămâne în inimile noastre. Dumnezeu să te aibă in pază, odihneşte-te în pace!”… Doina Petcu: „Păcat… Nu trebuia să se întâmple aşa… Îmi pare tare rău… Ai fost cel mai pozitiv coleg de clasă şi cu cele mai frumoase gropiţe în obraji… Adio… Jenika…”.
Majoritatea celor care au postat mesaje pe internet sunt cutremuraţi de ceea ce s-a întâmplat cu tânărul. Eugen Ţapu, la capitolul vârstă, a scris pe acest site „101 ani”, atâta îşi dorea să trăiască. Putea el oare să se sinucidă?

Organele de drept nu comentează
Procuratura generală a emis un comunicat de presă unde se menţionează că „în legătură cu multiplele zvonuri prin care sunt puse la îndoială circumstanţele decesului cetăţeanului Eugen Ţapu (26 ani), serviciul de presă al Procuraturii aduce la cunoştinţă următoarele: La 15 aprilie curent, aproximativ ora 13:30 la etajul tehnic (între nivelul 9 şi acoperiş) al unui bloc din strada Albişoara din capitală, a fost depistat corpul neînsufleţit al cet. Eugen Ţapu, strangulat cu şireturile de la încălţăminte. Corpul acestuia a fost găsit de unul dintre locatarii imobilului. Conform concluziilor medicilor sosiţi la faţa locului, decesul lui E. Ţapu a survenit cu aproximativ 2 – 3 săptămâni în urmă, pe corpul acestuia nefiind depistate careva leziuni sau semne de moarte violentă. Actualmente, sunt întreprinse măsuri pentru elucidarea tuturor circumstanţelor acestui fapt, inclusiv a cauzei care l-a determinat la sinucidere.” …Prea multe „sinucideri” în lanţ, scrie şi spune presa neafiliată partidului comunist, dar această versiune nu este investigată de organele de drept. Am încercat să aflăm de la reprezentanţii poliţiei şi procuraturii dacă iau în calcul opinia tatălui lui Eugen care spune că nu este nici un semn de strangulare la gât. Ala Meleca, şefa serviciului de presă al Ministerului Afacerilor Interne, ne-a recomandat să ne adresăm procuraturii: „Nu ne putem implica în investigaţia procuraturii, întrebaţi-i pe ei.” Maria Vieru, şefa serviciului de presă al Procuraturii Generale spune că este prematur să declare ceva. „Când vom avea alte indice decât cele expuse, vă vom anunţa.”

„Sinucideri” în lanţ în urma protestelor
Deşi surse neoficiale, prin diverse forumuri pe internet, vorbesc de mai multe victime ale protestelor, între 10 şi 30 de tineri morţi în săptămâna de după 7 aprilie, la suprafaţă au ieşit până acum trei cazuri care trezesc suspiciuni. În cazul lui Eugen se vorbea la început de 9 zile care au trecut de la decesul lui, astfel dacă am scădea din 16 (ziua în care a fost adus corpul neînsufleţit) 9 zile ajungem la data de 7, ziua protestelor. Ulterior, procuratura a vehiculat că tânărul ar fi decedat acum 2-3 săptămâni. Pare-se, s-a făcut totul ca acest cadavru să arate anume aşa. Încă două cazuri stârnesc nedumerirea opiniei publice, este vorba despre cadavrul lui Valeriu Boboc, considerat prima victima, care deşi era lovit puternic la cap şi la ceafa, avea o coastă fracturata şi era plin de vânatăi, Procuratura Generală afirmă ca acesta a murit intoxicat cu o substanţă necunoscută. Un alt tânăr despre care se crede că a decedat în urma acţiunilor autorităţilor este Ion Ţîbuleac, din satul Bolohani, raionul Orhei. Ion a suferit mai multe leziuni – coaste rupte, hemoragie internă şi piciorul rupt. Familia sa spune că el “a fost aruncat ca un câine în curtea Spitalului de Urgenţă din Chişinău”, iar la morgă nu s-a permis să intre rudelor. Organele de drept au spus că presupusul motiv al decesului a fost electrocutarea.

Ştim că în organele de drept sunt multe persoane pentru care corectitudinea şi onoarea sunt puse la loc de cinste. Poliţiştii şi procurorii nu ne sunt duşmani, ci fraţi, copii şi prieteni ai noştri. Respectăm şi prezumţia nevinovăţiei fără a învinui pe cineva, dar atât timp cât mai sunt multe semne de întrebare, iar unele organe de drept mai mult ne încurcă decât ajută să ajungem la adevăr, nu putem crede acestor investigaţii şi anchete oficiale care par făcute la comandă. 

Vadim Șterbate, Observatorul de Nord, 24 aprilie 2009

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.