Cînd a venit timpul, directorul „Gazgortop”-ului a venit la mine la dispensar: „Vreau să te iau să lucrezi la mine, la contabilitate, salariu vei primi 325 ruble pe lună”. Eu îi spun că n-aş putea să lucrez cu salariul acesta, cînd la gară căldarea de cartofi costă 100 de ruble. Directorul spune că mai mult nici într-un caz nu poate plăti, căci ăsta-i „statul”, dar „în ce priveşte cum vei trăi, am eu grijă”. Am acceptat. La „Gazgortop” am dat de doi tătari principali: directorul şi contabilul-şef. Cînd m-am prezentat contabilului-şef, el mi s-a recomandat: Sadik Sadîkovici. Om bătrîn, bun contabil, dar slab în ceea ce priveşte limba rusă, mai ales scrisă. L-am întrebat ce ar vrea el mai mult şi mai urgent de la mine, ca contabil. El mi-a spus că mă roagă să-i descarc contul debitorilor, are mulţi debitori şi nu plătesc. Nu ştie cum să descarce contul debitorilor, cum să-i silească. l-am promis.
În prima săptămînă m-a chemat şi mi-a dat un bon pentru 2 kg alcool (votcă — 90°). La protestele mele că eu nu beau, directorul, într-o limbă rusă pocită, mi-a explicat că el nu mă obligă să beau, dar ce să fac cu votca, s-o întreb pe Dusea Ivanovski, la care m-a trimis în gazdă. Dusea, fără nici o tîrguială, mi-a achitat 400 ruble, apoi a chemat pe şefa cantinei, Maria Vasilievna, şi i-a spus că porţia şi tot ce voi mai dori să mănînc să-mi dea fără să-mi ceară un ban.
Am făcut la toţi somaţii drastice ca unor răuplatnici; le-am fixat termen, după care vor fi daţi în judecată pentru neplata sumei datorate, plus dobînzile din urmă şi cheltuielile de judecată şi amenda legală. Nici unul n-a depăşit termenul fixat şi timp de o lună contul era lichidat. Aş dori să arăt cum şi-a făcut datoria directorul, în ceea ce priveşte asigurarea traiului meu. În prima săptămînă m-a chemat şi mi-a dat un bon pentru 2 kg alcool (votcă — 90°). La protestele mele că eu nu beau, directorul, într-o limbă rusă pocită, mi-a explicat că el nu mă obligă să beau, dar ce să fac cu votca, s-o întreb pe Dusea Ivanovski, la care m-a trimis în gazdă. Dusea, fără nici o tîrguială, mi-a achitat 400 ruble, apoi a chemat pe şefa cantinei, Maria Vasilievna, şi i-a spus că porţia şi tot ce voi mai dori să mănînc să-mi dea fără să-mi ceară un ban. Maria Vasilievna mi-a spus că-mi dă orice doresc să mănînc, dar s-o ascult pe ea, căci soţul ei tot s-a întors din lagăr şi l-a hrănit cu socoteală şi cu chibzuinţă, şi-a ieşit om dintr-însul, altfel s-ar fi îndopat şi-ar fi crăpat. Am rugat-o să procedeze cu mine cum crede ea mai bine. Eu sînt ahtiat după sănătate, nu după mîncare.
* în text este păstrată ortografia originalului.
Continuare în ediţiile viitoare.
