După inspecţia dlui Mihalache, singurul eveniment mai de seamă a fost ancheta mixtă contra prefectului de Soroca, care a avut loc la laşi, în Rezidenţa Regală. Din partea ministrului de război a fost generalul de corp de armată Prodan Ion, comandantul corpului 4 armată din laşi, iar din partea ministrului de interne a fost inspectorul general Dumitrescu. Voiam să protestez contra prezenţei la anchetă a generalului Prodan Ion, care nu putea ancheta pe un prefect al unui judeţ, nu intra în raza corpului IV, dar ar fi însemnat un nou incident şi prelungirea conflictului. Am hotărît să mă prezint la anchetă. Domnul general Prodan, cum era de aşteptat, a început să complice chestiunea începînd cu perioada militară. “De ce n-am fost în frac şi cilindru?” l-am răspuns că eu sînt fecior de ţăran, de profesie învăţător şi n-am purtat niciodată în viaţa mea frac şi cilindru şi m-am prezentat corect, în haine de rigoare; chiar foarte corect, aproape elegant, spune generalul, dar nu în frac şi cilindru. Eu îi răspund: “Am venit la paradă nu la mascaradă, îmbrăcat cuviincios şi nu ridicol. Apoi trebuie să ştiţi că frac şi cilindru eu n-am avut şi nici nu am. Dacă le aveam, aţi fi putut spune că am sabotat parada militară, dar aşa nu aveţi dreptul să-mi aduceţi nici o învinuire”. Cînd raportorul Consiliului de război, Viorescu, ancheta chestiuni de spionaj comunist la legiunea de jandarmi Soroca şi făcuse mai multe arestări de comunişti, printre care chiar rude de ale dvs., aţi venit cu automobilul şi însoţit chiar de şeful Poliţiei Soroca cu scopul de a intimida şi zădărnici cercetările, aţi insultat pe raportorul Viorescu. Mi-a răspuns: “Mi s-a adus la cunoştinţă că la legiunea de jandarmi sînt vreo 40 de arestaţi pe care-i maltrataţi. Am întrebat şi la telefon pe şeful Poliţiei dacă ştie ce evenimente au fost şi dacă ştie de ce sînt arestaţi şi maltrataţi oamenii la Legiune. Şeful mi-a răspuns că nu ştie nimic, i-am dat ordin să vină imediat la mine, iar şoferului i-am dat ordin să tragă maşina la scară. A venit şeful Poliţiei, am urcat în maşină şi-am venit la Legiune. Am intrat în biroul comandantului Ştefănescu. L-am întrebat ce evenimente au fost, ce arestări a făcut şi de ce nu mi-a raportat. Căpitanul mi-a răspuns că arestările au fost făcute din ordinul raportorului Consiliului de război laşi şi tot el face şi cercetările, şi despre aceasta mi-a raportat!? l-am răspuns că eu raportul nu l-am primit, căci altfel nu veneam. Cercetînd în cancelarie, comandantul a găsit plicul pe masa curierului. Am spus că sînt lămurit şi vreau să plec. În vremea aceasta a venit la noi raportorul Viorescu şi s-a prezentat. Eu i-am spus că nu intenţionez să vorbesc cu dînsul, legea nepermiţîndu-mi să mă amestec în chestiuni de spionaj. Viorescu, într-adevăr, părea emoţionat şi tulburat şi-mi spune “în particular”: poate am vreo rudă printre arestaţi? Eu i-am spus că rude nu am şi nici nu pot avea. Am strîns mîinile cordial cu căpitanul de jandarmi, cu raportorul Viorescu şi am plecat cu şeful Poliţiei înapoi la Prefectură. Cum se vede, lui Viorescu nu i-a plăcut această discuţie prea oficială şi rece şi voia să aibă oarecare dovezi de bunăvoinţă a mea pentru a fi liniştit şi pe pace. A doua zi, fără un telefon în prealabil, se prezintă de dimineaţă la locuinţa mea raportorul Viorescu. A început să se plîngă că întîmpină mari greutăţi în cercetările întreprinse şi dacă pot să-l ajut cu ceva. l-am spus: “Bine, să vedem”, în timpul acesta, nevasta a adus o sticlă cu vin şi prăjituri. Am băut şi am servit din prăjituri — omul s-a mai înviorat. După cîteva pahare, eu i-am spus că pot să-l ajut numai într-un fel: să-i dau automobilul cu şofer numai pentru ziua de azi. El mi-a mulţumit, mi-a dat mîna şi a plecat. Asta-i tot ce-a fost cu căpitanul raportor Viorescu.
* în text este păstrată ortografia originalului.
Continuare în ediţiile viitoare.
Gheorghe I. Lupașcu, fost prefect al județului Soroca în anii 1929-1940
ÎNCEPUTUL SUBIECTULUI ÎL GĂSIȚI AICI:
