Consternare mare la liberali şi afacerişti. Astea sînt pagini din viaţa capitalistă. Preşedintele de tribunal în fruntea hoţilor care jecmănea părinţii unor copii nevinovaţi. Construcţia caraghioasă a “Valului de fortificaţii Carol II” continua cu febrilitate. Eu eram ofiţer în rezervă la regimentul 28 Dorobanţi, am fost concentrat la Ismail. Numai am găsit gazdă şi am achitat chiria de 1000 lei pe lună — că se primeşte ordin ca tot regimentul să plece la Galaţi, iar de la Galaţi la Frumuşica. Cum se vede, o parte din fortificaţii se întindeau pe acolo. Cu chiu, cu vai, m-am angajat şi eu acolo. Era iarnă şi frig. Anul nou l-am petrecut între străini. Cînd am venit acasă, am găsit ordin de la Ministerul Învăţămîntului că comitetul şcolar de la Liceul de fete din Soroca este desfiinţat şi se numeşte o comisie interimară în frunte cu dl dr. Bivol Vasile. S-a făcut această afacere cu ajutorul secretarului meu (şi contabil) de la liceu, care a dispărut nu se ştie cum şi unde. Pe urmă s-a aflat că el urmează cursurile de zi la Facultate de Agronomie din Chişinău. Puteam face o contestaţie la Contenciosul administrativ cu mari şanse de reuşită, dar eram aşa de plictisit şi demoralizat, încît mă simţeam bucuros că pot sta şi eu liniştit acasă, să mă odihnesc. În vara aceea venise la mine Gh. N. Gîscă, fost prefect liberal la Soroca, şi-mi declară că vine la mine din partea lui I. Inculeţ, pe atunci ministru de interne, să-mi declare că dacă vin în fruntea lor, ne dă toată situaţia la Soroca. l-am răspuns că eu am refuzat propunerea dlui ministru Petre Andrei de a fi inspector general la Ministerul Învăţămîntului, cu atît mai mult resping propunerea lui Inculeţ care nu este deloc acceptabilă pentru mine. Mazilirea mea de la comitetul şcolar m-a făcut complet inofensiv. Ar mai fi încă multe de povestit din viaţa capitalistă, dar sînt lucruri atît de deplorabile încît nu-ţi fac nici o plăcere, cu atît mai mult, cu cît sînt arhicunoscute. Mă gîndeam, deci, am povestit totul din păcatele mele şi “crimele” pentru care va trebui să dau socoteală stăpînului, care iată, iată că vine (stăpînirea sovietică).
* în text este păstrată ortografia originalului.
Continuare în ediţiile viitoare.
Gheorghe I. Lupașcu, fost prefect al județului Soroca
ÎNCEPUTUL ARTICOLULUI:
