Eu cred că noi trebuie să facem Unirea, fiindcă şi noi suntem români, doar că suntem despărţiţi. Eu sunt româncă de când mă ştiu. Poate noi nu vorbim limba română curată, fiindcă aşa au fost timpurile, dar dacă ne-am cizela un pic limba, am vorbi ca toţi românii. Eu m-am născut în 1935 în luna decembrie la Hristici, care făcea parte din România. În buletinul de naştere am fost scrisă ca româncă. Cei de peste Prut sunt fraţii noştri, cum să trăim dezbinaţi? Fratele lângă frate trebuie să fie. Eu am fost de două ori în România, am fost la şapte mănăstiri când s-a deschis hotarul şi am rămas mulţumită. Eu uneori şi cu vecinii vorbesc şi ei spun: “dar cine-s românii, că ei băteau”. Da, într-adevăr, poate şi îi băteau pe acei care meritau bătaia. Iar ruşii împuşcau fără să aştepte să-ţi dai cu părerea sau să întrebe pe cineva ceva. Eu lui Igor Dodon i-aş spune: “domnule, îmi pare rău că te-ai născut pe plaiurile acestea, aş vrea să fii demn de ţara în care te-ai născut şi de oamenii care te înconjoară. Noi suntem ai noştri, iar fraţii trebuie să fie lângă fraţi”.
Eugenia Năstas, fostă profesoară, or. Soroca