Recunosc că anunțul făcut în primele ore ale zilei de luni, 10 aprilie, precum că președintele Maia Sandu se va adresa către cetățenii Republicii Moldova deopotrivă m-a intrigat și m-a îngrijorat, or, trăim vremuri grele și orice se poate întâmpla, iar faptul că subiectul adresării nu fusese descifrat lăsa loc pentru orice interpretări. Până la urmă, s-a dovedit a fi vorba despre (aș vrut să spun „un banal”, dar nu mi se deschide gura) un îndemn către cetățeni de a participa la Adunarea națională „Moldova Europeană”, care urmează să aibă loc la 21 mai la Chișinău.
Discursul emoțional, dar deloc apocaliptic al doamnei președinte m-a liniștit, în mare măsură, fiindcă sunt un adept înflăcărat al aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, iar genericul acestei adunări nu mai are nevoie de comentarii. Ba mai mult, a venit timpul (mai bine mai târziu decât niciodată!) să demonstrăm lumii că integrarea o doresc nu doar UE și alți parteneri externi, dar și noi, acei care peste treizeci de ani ne batem cu capul ba de un perete, ba de altul. Deși, sincer vorbind, niciodată nu mi-a plăcut când politicienii fac trimitere la popor și îl invocă doar la nevoie, în cazuri excepționale. La urma urmei, suntem o republică parlamentară și deloc întâmplător am delegat celor 101 de deputați mandatul de a ne apăra interese și a ne duce acolo unde este mai bine. Nu suntem în Elveția, cu democrația și bunăstarea ei, ca să ne permitem luxul de a sta mereu la „taifas” cu cetățenii. Noi mai suntem încă în căutarea unei „mâini de fier” (în sensul bun al cuvântului), care să ne ghideze prin labirinturile vieții și să ne aducă pe cărare, dacă ne-am rătăcit sau ne-am înglodat în principii și valori. De altfel, am rămas surprins văzând că mai multă lume „legată prin legământ” de partide (de dreapta, pro-românești și pro-europene) sau independenți de bazarul politic și-au exprimat dorința și disponibilitatea de a răspunde ”Prezent!” la apelul doamnei președinte. Chiar dacă marja de solidaritate cu Maia Sandu este mai mare decât ne-am dori-o: de la „…nu suntem în Grecia antică, deciziile nu se iau în piață” până la „…trebuie să ținem sfat cu poporul”.
De altfel, inițiativa doamnei președinte mi se pare tardivă, fiindcă am considerat și consider în continuare că o astfel de adunare sau, cel puțin, o întâlnire la „masa rotundă” cu partidele pro-europene trebuia organizată îndată după alegerile parlamentare din iulie 2021, când alegătorii au demonstrat că majoritatea sunt pentru aderare și că prin votul exprimat și-au dorit ca dreapta politică să nu fie atât de răzlețită. Atunci, în loc de unitate și concordie s-a mers pe principiul „Învingătorul nu poate fi judecat”, iar astăzi tragem ponoasele. Lipsa consensului și disensiunile care au apărut nu doar în relațiile partidului de la guvernare cu acei care „gândesc la fel, dar procedează fiecare cum îl duce capul”, dar și cu vechii parteneri, care nu au trecut examenul la capitolul „oameni buni” au adus la aceea că șirul partidelor pro-europene se completează dramatic, iar reformele frânează, spre bucuria oponenților. Coroborate cu războiul din vecinătate, aceste circumstanțe au făcut ca această adunare națională să fie inevitabilă, mai târziu decât de loc.
În adresarea sa către cetățeni, președinta Maia Sandu a menționat că a venit timpul ca lumea să audă vocea oamenilor liberi ca o alternativă a protestelor plătite cu bani murdare de partide și politicieni compromiși. Lumea trebuie să știe că mitingurile/adunările în Republica Moldova sunt organizate nu pentru a distruge și a semăna ură, nu pentru a călca în picioare portretele oponenților politici, nu pentru a descalifica icoanele și pentru a pune în real pericol integritatea fizică a copiilor, dar pentru a-i face pe acei aflați la putere să ia atitudine și să adopte decizii în deplină concordanță cu vrerea celor care gândesc cu capul, dar nu cu burta sau alte părți ale corpului. Și să nu uităm că Uniunea Europeană și toată lumea civilizată este cu ochii pe noi, or, la câteva zile după Adunarea națională „Moldova Europeană”, la 1 iunie, la Chișinău va avea loc cea de-a doua reuniune a Comunității Politice Europene, la care sunt așteptați 47 de președinți și șefi de guverne, precum și conducătorii Uniunii Europene.
În fine, chiar dacă până la 21 mai este multă vreme „de gândit”, eu am decis ferm că voi participa la acest eveniment. Fiindcă îmi pasă, fiindcă nu mai doresc ca alții să mă facă de rușine și să creeze cumva iluzia că în Republica Moldova din secolul XXI este nu mai rău decât în Grecia antică (unde adunarea era întâlnirea tuturor oamenilor liberi din agora pentru a decide în numele tuturor și pentru a delibera). Sper că și tu nu vei sta acasă…
