Îngheţurile timpurii de toamnă şi îngheţurile târzii de primăvară (I)

0

Îngheţurile reprezintă coborârea temperaturii aerului şi pe suprafaţa solului sub 0⁰C în condiţii atmosferice şi locale avantajoase. Se datorează în principiu influenţei maselor de aer arctice. Pe Platoul Moldovei de Nord ultimele îngheţuri de primăvară în mediu la suprafaţa solului se manifestă mai târziu de 5 mai, în aer se manifestă în jurul datei de 20 aprilie; pe Podişul Nistrului pe cea mai mare parte ultimele îngheţuri de primăvară la suprafaţa solului au loc între 30 aprilie — 5 mai, şi doar în partea de N-E a Podişului Nistrului au loc mai târziu de 5 mai.

Îngheţurile de la –10˚C…-16˚C se divid în slabe (-1˚C…-3˚C), putere medie (-4˚C…-7˚C) şi puternice (-8˚C…-10˚C). Valorile mai mari reprezintă valuri de frig. Îngheţuri până la –7˚C de obicei apar peste 15-20 octombrie, iar îngheţurile ce au loc în primele zile ale lunii octombrie — o dată în 20-30 de ani. În toamna anului 1977 îngheţurile au fost pe 25-29 septembrie, iar în unele depresiuni temperatura a atins valori de la minus 8˚C…-11˚C. Îngheţul reprezintă fenomenul meteorologic ce frânează dezvoltarea plantelor, determinând încheierea ciclului lor de vegetaţie, iar uneori moartea totală sau parţială. După cauzele care provoacă îngheţuri, se deosebesc în 3 feluri: advectiv, radiativ, mixt.

Îngheţul advectiv reprezintă rezultatul invaziilor aerului rece de la latitudini mari. Temperaturile negative ce sunt caracteristice aerului respectiv se menţin şi în timpul zilei, fiind mai frecvente în prima jumătate a primăverii şi afectează teritorii vaste, durând de obicei 1-3 zile. Îngheţul radiativ se datorează pierderilor intense de căldură pe care le suferă suprafaţa solului ca urmare a emisiilor radiative ce sunt caracteristice nopţilor senine şi calme sau cu vânt slab. Cumularea pierderilor face ca intensitatea maximă a îngheţului radiativ să se înregistreze către sfârşitul nopţii, cu puţin înainte de răsăritului soarelui. Durata şi intensitatea îngheţului radiativ sunt puternic influenţate de umezeala aerului, starea suprafeţei solului şi forma reliefului etc. Îngheţul mixt (advectiv-radiativ) ia naştere datorită invaziilor aerului rece de la latitudinile superioare, ce continuă să se răcească prin procesul răcirii radiative nocturne. În astfel de situaţii sinoptice, temperatura poate să coboare noaptea până la -4˚C…-6˚C, cu toate că ziua temperatura poate să urce la +20˚C…

Continuare în numărul viitor al ziarului.

Sergiu Ardeleanu,
profesor de geografie la Colegiul de Arte din Soroca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.