Drumurile noastre toate…

Drumurile unesc oamenii. Unele ne duc departe, altele ne readuc acasă. Deşi am prefera să avem doar drumuri asfaltate, unii se mulţumesc şi cu cele acoperite cu prundiş, principalul să fie practicabile şi fără gropi. Iar pe cât de bune şi rezistente sunt drumurile depinde şi de noi când îi alegem pe cei care-i aleg pe acei care le vor construi sau repara. De cei pe care-i alegem (dacă tot e la modă acest cuvânt în această toamnă — n.a.), fie ei consilieri, primari sau deputaţi, depinde ce bani se vor aloca pentru drumuri, pentru care drumuri şi dacă banii vor fi investiţi cu toţii în drumuri, dar nu vor trece şi pe alături.

Ziarul ”Observatorul de Nord” se implică în proiectul ”Evaluarea transparenței procesului bugetar și utilizării mijloacelor publice destinate infrastructurii rutiere prin monitorizare și investigații jurnalistice” implementat de Asociația Presei Independente cu suportul financiar al Ambasadei Finlandei de la București. Astfel că pe parcursul mai multor luni vrem să monitorizăm transparența și eficiența utilizării banilor publici în ceea ce ţine de întreținerea drumurilor locale.

Sperăm că cititorii şi autorităţile locale se vor implica activ în cadrul consultărilor şi dezbaterilor publice pe care le vom organiza.

Mihai Mâţu: ”Marea majoritate a banilor pe care-i cheltuim merg pe restabilirea porţiunilor de drum cu suprafaţa de pietriş, deoarece asfaltul costă scump…”

− Domnule Mâţu, în ce stare consideraţi că sunt drumurile raionale?

− Noi în raionul Soroca avem circa 389 kilometri de drum, dintre care 95 kilometri sunt de importanţă naţională şi 295 kilometri de gestiune locală, care sunt pe seama administraţiei publice locale de nivelul doi. Din drumurile locale 95 de kilometri sunt cu suprafaţă asfaltată, iar celelalte 200 de kilometri sunt cu înveliş de prundiş. Majoritatea dintre aceste drumuri au un stagiu de 30-40 ani, fiind construite şi acomodate la cerinţele timpului de atunci. Este o problemă când vorbim de cât de rezistente sunt drumurile date pentru transportul şi tonajul care este astăzi, dar şi pe cât de trainice sunt la condiţiile climaterice şi calamităţile naturale pe care le avem. Când vorbim de investiţii în drumuri, nici pe timpuri bune nu erau îndeajuns, iar acum nici nu mai vorbim ca aceste sume de care dispunem cât de puţin să corespundă necesităţilor şi cerinţelor. Pe anii 2015 şi 2016, recunoaștem cu regret, noi am avut un deficit de bugetare şi finanţare a drumurilor. Sumele alocate pentru întreţinerea şi reparaţia drumurilor au fost în jur de câte 5 milioane de lei. Sunt sume mizere, în comparaţie cu alţi ani. Să luăm sinecostul pentru reparaţia unui kilometru de drum, şi nu neapărat să fie asfaltat, ci chiar şi acoperit cu pietriş, noi putem acoperi doar nişte sectoare mici. De aceea suntem impuşi permanent să alegem şi să facem prioritar cele mai deteriorate şi problematice sectoare. Precedentul consiliu a luat un credit tehnic prin care s-au făcut proiectele tehnice la zece porţiuni de drum, deja prezenţa acestora este un plus mare, ca atunci când apare posibilitatea de finanţare, inclusiv prin implicarea în diferite proiecte, ele deja există. Foarte multă atenţie pentru anii 2015-2016 am acordat porţiunilor de drum pe care circulă unităţile de transport care duc elevii la instituţiile de învăţământ din alte localităţi. Este nevoie de o siguranţă maximă şi în aceste cazuri. Ca să înţelegem ce înseamnă suma aceasta de cinci milioane de lei, anual circa un milion de lei sunt banii alocaţi pentru materiale antiderapante şi tot ce asigură mentenanţa drumurilor pe perioada de iarnă. Marea majoritatea a banilor pe care-i cheltuim merg pe restabilirea porţiunilor de drum cu suprafaţa de pietriş, deoarece asfaltul costă scump, iar o reparaţie calitativă şi durabilă costă şi mai mult. Aşa că totul se limitează la varianta de prundiş sau plombare şi reparaţie cosmetică.

− Dar cum s-au cheltuit banii planificaţi anul curent pentru drumuri?

− Noi am avut suma de 5 milioane de lei, dintre care pe sectorul de drum Redi-Cereşnovăţ — Voloave s-au făcut lucrări selective de plombare pe o lungime de 1,2 kilometri în sumă de 217 mii de lei și profilarea cu adaos de materiale pe 150 metri în sumă de 110 mii de lei. Acesta este sectorul pe care ducem zilnic copiii la şcoală de la Redi-Cereşnovăţ şi Parcani la Voloave. Necesarul şi necesitatea acolo este însă mult mai mare, fiindcă porţiunea ceea de drum degradează permanent. Dacă e cazul să-l reparăm capital, sunt investiţii de zeci de milioane de lei, ceea ce nu le putem admite la ziua de azi. Au fost efectuate lucrări pe traseul Oclanda — Cremenciug cu profilare cu adaos de material pe o porţiune de 500 metri în sumă de 204 mii de lei. Pe aici copiii de la Oclanda sunt transportaţi la şcoala din Cremenciug. Pe drumul Ruslanovca — Inundeni — Trifăuţi s-a făcut profilare cu adaos de material în sumă de 31 mii de lei. Au mai fost făcute lucrări de profilare a carosabilului la drumurile publice locale în sumă de 37 mii de lei: la Mândâc, Zguriţa, Căinarii Vechi şi Mărculeşti, ceea ce vine încoace, de la Iarova spre Balinţi, drumul de acces spre Tătărăuca Veche, altă porţiune Oclanda — Cremenciug şi Bădiceni — Baxani — Schineni. În total în 2016 s-au cheltuit 599 mii de lei pentru aceste lucrări.

“Când vorbim de investiţii în drumuri, nici pe timpuri bune nu erau îndeajuns, iar acum nici nu mai vorbim ca aceste sume de care dispunem cât de puţin să corespundă necesităţilor şi cerinţelor”.

− Dar restul din cele 5 milioane planificate unde au mers?

− La sfârşit de 2015 şi început de 2016 am rămas cu datorii pentru S.A. “Drumuri-Soroca” pentru lucrările efectuate de 3 milioane şi jumătate de lei. Din suma de 5 milioane preconizate în buget pe 2016, cu aceşti 3 milioane şi jumătate de lei am achitat datoria după ce angajaţii au făcut grevă şi au fost proteste. Cauza principală este pentru că noi pentru anul 2015 nu am primit de la bugetul de stat banii prevăzuţi prin legea bugetului, 15 milioane de lei, pe motiv că nu au fost bani. Aşa că pentru lucrările deja făcute am rămas cu circa 10 milioane de lei datorii, dintre care cele peste 3 milioane de lei pentru drumuri. Deci s-au mai cheltuit 600 de mii şi au rămas în jur de 700 mii de lei pentru perioada noiembrie şi decembrie pentru antiderapante, sare şi altele. Dacă va fi iarna mai blândă, vom cheltui mai puţin.

− Cât şi pentru care drumuri planificaţi să alocaţi bani în anul viitor?

− Preconizăm în buget pentru 2017 şase milioane de lei, iar o bună parte din ei vor fi alocaţi pentru renovarea drumului R110, care este drumul de acces spre oraşul Soroca, unde s-au oprit lângă staţia de alimentare cu combustibil (Întovărăşirea poli-legumicolă “Lotos”— n.a.) până la podul lui Bechir. Însuşi podul este avariat, dar acolo sunt necesare investiţii de zeci de milioane de lei. Avem unele sectoare de drum care tradiţional sunt problematice, cum ar fi cel de la Voloviţa la Vasilcău cu lungimea de trei kilometri şi două sute de metri, care în mare măsură se datorează din cauza camioanelor cu tonaj mare de la carieră. Din sectoarele care sunt problematice mai cu barbă sunt Niorcani — Visoca — Bădiceni, şi, respectiv, Bădiceni — Baxani — Schineni — Vanţina.

− Ar fi bine poate ca la planificarea porţiunilor de drum să fie consultată şi societatea civilă. În realitate cine hotărăşte şi alege spre ce sectoare de drum sunt alocaţi în fiecare an banii?

− Programul de renovare a drumurilor îl aprobă Consiliul Raional, care este organ colectiv. Dar noi avem Secţia construcţii, gospodărie comunală şi drumuri, dar şi S.A. “Drumuri-Soroca” de la care avem păreri calificate ale experţilor de acolo — care drumuri necesită implicarea cât mai urgentă, inclusiv pentru a nu admite o deteriorare mai gravă. Apoi noi cu specialiştii noştri propunem la şedinţa consiliului reieşind din sumele pe care le avem ceea ce este mai oportun. Dacă pe parcursul anului vor apărea venituri pe care noi nu le-am prevăzut, ne putem asuma responsabilitatea de a determina şi noi care sector ar trebui să fie reparat. Sau în urma unor calamităţi, cum am avut parte anul acesta în urma ploilor la Vărăncău, Slobozia-Vărăncău, Slobozia-Cremene, Vasilcău sau Voloave. Atunci când vorbim de transparenţă şi consultaţii publice la care să alegem sectoarele de drum, eu vă garantez că cei care nu vor fi incluşi vor rămâne obijduiţi şi ferm convinşi că s-a făcut parte pe nedreptate cuiva chiar dacă sectorul lor este prioritar. Noi avem o situaţie când orice localitate se confruntă cu probleme legate de drumuri.

“Programul de renovare a drumurilor îl aprobă Consiliul Raional, care este organ colectiv. Dar noi avem Secţia construcţii, gospodărie comunală şi drumuri, dar şi S.A. “Drumuri-Soroca” de la care avem păreri calificate ale experţilor de acolo — care drumuri necesită implicarea cât mai urgentă pentru a nu admite o deteriorare mai gravă. Apoi noi cu specialiştii noştri propunem la şedinţa consiliului reieşind din sumele pe care le avem ceea ce este mai oportun”.

− În Strategia de dezvoltare socio-economică a raionului Soroca pentru anii 2016-2022, una dintre oportunităţi este renovarea drumurilor locale din surse externe atrase. S-au făcut careva paşi spre această direcţie?

− Când vorbim de surse externe avem în vedere proiectele. Noi avem ca sursă de finanţare ceea ce este extern, dar şi pe interior atragerea de fonduri de la Agenţia de Dezvoltarea Regională „Nord” sau altele. Acum însă priorităţile şi eligibilitatea proiectelor la ADR „Nord” au devenit aprovizionarea cu apă potabilă, reţelele de canalizare şi gestionarea deşeurilor. Practic toate proiectele cu drumurile înaintate, cum ar fi cel de 4,2 kilometri de la Slobozia-Cremene la Slobozia-Vărăncău sunt în aşteptare.

− Cum credeţi, banii alocaţi dinspre Chişinău spre raioane, inclusiv şi pentru drumuri, sunt daţi pe criterii politice sau nu?

− Noi de ani de zile am avut experienţa, care rămâne şi în continuare, când diferite fonduri erau de diferite culori. Dacă era primarul de la un partid el avea iluminarea stradală, fiindcă eficienţa energetică era acolo, dacă era de la altă culoare avea fântâni făcute şi opriri prin sat, chiar dacă nu prea tare trebuiau şi tot aşa. În rezultat o bună parte dintre localităţi au primit nu ceea ce era mai stringent, dar ce era mai accesibil pentru dânşii. Fiecare primar se străduia să arate că nu a şezut degeaba. Practica această vicioasă nu dispare într-o zi.

− Deci raionul Soroca este discriminat din punct de vedere politic?

− Ca să răspund corect, eu trebuie să iau toate raioanele, să le pun pe cântar şi să arăt că încolo e una, la noi e alta. Ştiu doar că noi la Soroca suntem într-un deficit financiar enorm.

− Dar în relaţia cu primăriile raionului, cum se distribuie banii pentru drumurile de acces spre unele sate? Contează că-i “de-al nostru” sau e de “la alţii”?

− Lumea cunoaşte preferinţele mele politice (Mihai Mâţu este preşedintele organizaţiei teritoriale Soroca a Partidului “Platforma Demnitate şi Adevăr” — n.a.) şi în ceea ce s-a făcut în 2016 vedeţi măcar undeva vreo preferinţă politică de-a mea? În primul rând, a fost solicitarea şi părerea specialiştilor. Dacă vorbim, de pildă, de drumul de acces spre satul Cremenciug, care s-a făcut în variantă albă cu prundiş, acolo erau sectoare întregi unde era pământ, adică s-a transformat în drum de ţară. El era impracticabil, dar acest drum este unul de acces spre o localitate pe unde merge şi “urgenţa”, situaţiile excepţionale, copii transportaţi şi multe alte lucruri. Aici nu poate fi vorba de preferinţe politice. Dacă cineva îşi permite să facă acest lucru după preferinţe politice este o tâmpenie.

− Transportarea în raionul Soroca are loc doar cu transportul auto şi camioanele, ceea ce duce la degradarea mai rapidă a drumurilor. Cum rămâne cu calea ferată despre construcţia căreia s-a tot vorbit, rămâne o utopie?

− Ştiind realităţile timpului, capacităţile şi posibilităţile noastre, dar şi a celor din jur pe care putem miza la un ajutor, cred că vreo câţiva ani nici nu este cazul să vorbim despre aceasta.

“Din drumurile locale 95 de kilometri sunt cu suprafaţă asfaltată, iar celelalte 200 de kilometri sunt cu înveliş de prundiş. Majoritatea dintre aceste drumuri au un stagiu de 30-40 ani, fiind construite şi acomodate la cerinţele timpului de atunci”.

− Dar care-i situaţia cu planurile de construcţie a podului Cosăuţi — Iampol în contextul redeschiderii podului Unguri — Broniţa?

− Am fost implicat foarte mult în istoria podului de la Iampol. Este un interes deosebit a părţii ucrainene în problema dată, ei nu pun alături deschiderea podului de la Unguri — Broniţa în context cu construcţia podului Cosăuţi — Iampol, fiindcă sunt poduri de diferită capacitate şi cu perspectivă diferită. Noi am avut două întâlniri la nivel de administraţii, iar problema a fost discutată şi în cadrul întâlnirii pe care am avut-o împreună cu Ambasadorul Republicii Moldova în Ucraina cu guvernatorul regiunii Viniţa. Întrebarea a fost şi la ordinea de zi a Guvernului Republicii Moldova. Noi în toamna anului trecut am prezentat ministrului şi viceminiştrilor Transporturilor şi a Infrastructurii Drumurilor schiţele de proiect şi totul absolut. La moment partea ucraineană se află în proces de elaborare a studiului de fezabilitate şi căutare a surselor financiare şi intenţia este destul de serioasă. Deja conceptul se va face în dependenţă de resursele financiare, fie că va fi un pod mixt auto şi feroviar pentru perspective de viitor sau două, trei ori patru benzi — sunt chestiuni pe care le vom discuta când vom şti de câţi bani dispunem. Poziția fermă a oficialităţilor ucrainene este că podul ar fi o poartă spre Europa şi de aceea au un interes deosebit.

− Vă mulţumesc!

Această rubrică este realizată cu suportul financiar al Ambasadei Finlandei la București. Responsabilitatea pentru conținutul materialelor publicate aparține autorului și nu neapărat reflectă poziția Ambasadei.