Este absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea Psihologie și Științe ale Educației. A lucrat o perioadă scurtă la ÎS „Poșta Moldovei”, după care a urmat mai multe activități legate de educația și instruirea copiilor, inclusiv a copiilor autiști. În prezent se dedică sută la sută educației și instruirii fiului Darius, care pe lângă faptul că este un „elev sârguincios”, este și un nesecat izvor de inspirație. De mică copilă, fiind influențată de una din mătușe (Svetlana Șapovalov — V.C.), s-a ocupat de ceea ce se numea înainte „artă decorativă”, iar astăzi are o denumire demnă de timpurile în care trăim — handmade. Participă la diferite concursuri și expoziții tematice, iar de ceva vreme pune accentul pe activitățile educative care i-au făcut deja un nume, or de lucrările ei se interesează nu doar mămicile din Republica Moldova, dar și cele de peste Prut…
− Doina, numai să nu zici că mai noua-veche ocupație, care îți scoate în evidență capacitățile tale creative (despre care acei care te cunosc foarte bine niciodată nu au avut dubii) sunt legate de pandemie. Vorba ceea, neavând altă ocupație…
− Nu pot zice nici „da”, nici „ba”, fiindcă adevărul este undeva pe la mijloc. Am început ceea ce se numește „activități educative” cu o lună înainte de pandemie, iar nenorocirea aceasta doar m-a ambiționat mai mult și a însemnat pentru mine o găselniță în situația de carantină. Ba mai mult, astăzi chiar mă bucur că profesia și hobby-ul s-au contopit într-un întreg, care îmi aduce satisfacții nu doar mie, dar și celor din jur. În acest context, trebuie să recunosc că munca cu copiii autiști mi-a fost de un real folos, fiindcă autismul nu este o boală, până la urmă, dar o stare de spirit.
− Să înțeleg că lucrările pe care mi le-ai prezentat (câteva zeci la număr, una mai frumoasă și mai cognitivă decât alta — V.C.) au avut un adresat concret — fiul tău Darius, iar „de pe urma lui” au avut de câștigat și alții?
− Este adevărat, catalizatorul principal a fost Darius, căruia trebuia cumva să-i umplu lungile zile și seri de carantină, fiindcă înainte de culcare o anumită doză de activități educative nu strică. Pe unde mai ușor, pe unde mai cu scârț, dar împreună am făcut și facem lucruri frumoase și utile — eu cu munca și ideile, Darius cu ceea ce se numește curiozitate copilărească. De altfel, „vestea” despre aceste activități a ajuns la urechile prietenilor, cunoscuților, vecinilor și acum mai multă lume are cu ce se ocupa în condiții de pandemie și izolare.
Sunt a adeptă fidelă a modului de educație alternativă a Mariei Montessory, care prevede că copilul își alege singur felul de activitate și de joacă. Metoda Montessori se caracterizează, în linii mari, ca o metodă prin care copiii sunt percepuți ca ceea ce sunt de fapt și prin care li se creează un mediu propice dezvoltării potențialului lor spiritual, emoțional, fizic și intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunității, ai Universului.
− Am văzut toate sau aproape toate lucrările tale și este logic să te întreb despre vârsta copiilor cărora sunt acestea dedicate și, poate, ne numești și câteva din aceste lucrări.
− Vârsta este una mai mult decât generoasă — de la 18 luni până la 7-8 ani, iar jocurile propuse copiilor sunt din cele mai variate — integrame matematice, rebusuri, puzzle din 2-16 piese, fișe care dezvoltă motorica, grafica, fișe tematice „Ce mănâncă animalele?”, „Părțile corpului”, „Găsește umbra potrivită”… Darius, bunăoară, la vârsta lui (2,5 ani) face puzzle din 6 piese, iar uneori stă la măsuța de lucru și câte o oră, de bună voie și nesilit de nimeni. Altfel, sunt a adeptă fidelă a modului de educație alternativă a Mariei Montessory, care prevede că copilul își alege singur felul de activitate și de joacă.
Să zicem, câtă înțelepciune conține următorul pasaj al doamnei Montessory: „Să presupunem că v-aș spune că a fost odată o planetă fără școli și fără profesori, unde studiul ar fi o noțiune necunoscută, dar în care totuși locuitorii, care nu ar face altceva decât să trăiască și să se plimbe, au ajuns să știe toate lucrurile și să le asimileze ca și cum le-ar fi învățat, ați crede că romantez? Ei bine, acest lucru, deși pare fantezist, este real. Este modul de a învăța al copiilor. Este drumul pe care ei îl urmează. Învață totul fără să știe că învață și făcând lucrurile pas cu pas, trec de la inconștient la conștient, mergând întotdeauna pe calea bucuriei și a dragostei”. Metoda Montessori se caracterizează, în linii mari, ca o metodă prin care copiii sunt percepuți ca ceea ce sunt de fapt și prin care li se creează un mediu propice dezvoltării potențialului lor spiritual, emoțional, fizic și intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunității, ai Universului.
− Apropo, dar de unde procuri materia primă pentru aceste „modele”?
− Totul este mai simplu decât pare, fiindcă toată „materia primă” se găsește în magazinele de specialitate din oraș: foile A4 simple, pelicula laminată, clești din lemn, dublu scotch, carioci… La acestea se alătură imaginația, ideea, răbdarea, dorința de a face ceva frumos și util și, nu în ultimul rând, dragostea de copii.
− Și ultima întrebare: există mare concurență pe „piața activităților educative”?
− Chiar nu știu ce să răspund la această întrebare. Am văzut câte ceva pe rețelele de socializare și acest lucru mi se pare firesc, deoarece pământul nostru întotdeauna a fost bogat în talente. În ce mă privește, sunt foarte bucuroasă că munca mea este apreciată și aici, acasă, și peste Prut, de unde am avut câteva solicitări. Probabil, după ce se termină pandemia și viața va reveni la normalitate, atunci vom putea vorbi despre activitățile educative la un alt nivel.
− Îți mulțumesc pentru interviu.
…Dacă acest expres-interviu cu Doina Lupu v-a stârnit interesul și cineva dintre Dvs. ar dori să ia cunoștință de metodele ei de educație, puteți accesa PAGINA ei de Facebook — „chandra”, unde sunt expuse multe din lucrările ei. Pe de altă parte, ca și orice alt om de creație, Doina nu se mulțumește cu cele obținute și dorește să urmeze cursuri de logopedie, dar despre aceasta vă voi povesti cu altă ocazie.
