Leyla are vârsta de un an și jumătate de când a venit la noi, iar istoria cum a ajuns să trăiască în casa noastră este una deosebită și credem că merită să fie citită. Am găsit-o într-o zi răcoroasă de vară. Mă plimbam împreună cu sora mea mai mică, Anastasia, prin oraș. Observasem o pisicuță mică pe stradă și mi s-a făcut milă de ea; sărmana era așa de murdară, slabă și probabil foarte flămândă.
De la început, nu avea nicio dorință de a se apropia de noi, așa că ne-am gândit că trebuie să o prindem cumva. Eu și sora mea am făcut în fel și chip să o îngrămădim din toate colțurile și, în cele din urmă, am reușit să o prindem. A fost dificil să o ținem în mână, pe drumul spre casă s-a înfipt cu ghearele sale în haina mea și nu mi-a mai dat drumul până acasă; nu a scos nici un sunet.
Când am ajuns acasă, se comporta foarte neliniștită; era clar de ce, totul era nou și necunoscut pentru ea. S-a ascuns sub pat într-un colț și nu știam cum să o scoatem. A trebuit să mutăm patul ca să ajungem la ea. Am încercat să o spălăm după aceea și mă așteptam că va face spectacol în timpul băii, dar biata pisică era atât de speriată, încât nu mai avea puteri să se miște din loc.
Am găsit-o aproape de ziua de naștere a surorii, așa că considerăm ziua de 19 iunie o dublă sărbătoare.
De obicei, o hrănim cu mâncare specială pentru pisici; de asemenea, preferă supa cu chifteluțe și nu iubește pâinea și nici peștele prea tare.
Când era mai mică, era o năzdrăvană și o vedeam zilnic cum se urca peste tot; rupea tapetele din bucătărie cu gura.
Noi avem un televizor mare pe perete în bucătărie și într-o zi, s-a urcat pe tapete sus și jucându-se a văzut vreo insectă, probabil, și când a sărit, a ajuns cu ghearele pe ecranul de televizor și apoi a alunecat în los. Ea, desigur, nu a pățit nimic, căci a aterizat pe canapea, dar televizorul nu arăta imaginea cum trebuie după aceea, ci arăta culori de verde, galben și roșu. Îi plac foarte mult plimbările și când vine seara acasă, neapărat aduce în musafirie alte pisici.
Cu două luni în urmă, Leyla a adus pe lume 3 puișori. Pisoiașilor micuți încă nu am reușit să le dăm nume. Îi urmărim zi de zi caracterul și comportamentul, ca să primească nume potrivite.
Aceeastă istorie ne-a povestit-o, Mila Ouș, locuitoare a orașului Soroca.
