Mănăstirea Curchi

0
72

ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.

La 125 kilometri de Soroca, în ţinutul Orheiului, se găseşte una dintre frumoasele mănăstiri basarabene — Curchi. Situată pe valea Vaticiului, la poalele unui capăt de codru, aşezarea monahală numără peste două secole de istorie. Primul schit de lemn cu hramul “Sfântului Mare Mucenic Dimitrie” a apărut aici fiind ctitorit în 1773 de fraţii Iordache şi Mihail Curchi, tot ei sunt cei care au ridicat şi primele biserici din piatră.

Prima biserică din piatră zidită la 1810 nu a ţinut până astăzi, dar a rămas biserica de iarna, care a păstrat hramul primului lăcaş din acest complex monahal şi care a fost construită în 1843. Apoi a urmat biserica cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”, ce-i impresionează pe toţi cei care ajung pe aici şi care a fost construită în perioada 1866-1872. La începutul secolului trecut în cimitirul mănăstirii a fost ctitorită bisericuţa închinată ”Tuturor Sfinţilor”, iar în 1914 a început ridicarea bisericii ”Sfântului Ierarh Nicolae”, a cărei construcţie a fost finisată abia în anul 2005.

O perioadă neagră în istoria mănăstirii au fost anii de după cel de al Doilea Război Mondial, când aceste pământuri au fost ocupate de administraţia sovietică. În 1944 peste 40 de călugări se refugiază la mănăstirile de peste Prut, iar în 1958 autorităţile comuniste i-au alungat pe monahii rămaşi, au ars cărţile bisericeşti, au devastat locaşurile şi au batjocorit icoanele. Bisericile au fost transformate în depozite, iar pe teritoriul mănăstirii a fost înfiinţat un spital psihiatric. Cu toate acestea, după anii de renaştere naţională mănăstirea Curchi a reînviat şi astăzi şi-a recăpătat meritul de odinioară de a fi “cea mai frumoasă şi mai vestită mănăstire din Basarabia”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.