Biserica de lemn de la Măcăreuca

0
53

ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.

În satul Măcăreuca, localitate situată la vreo 20 kilometri de oraşul Drochia, se mai păstrează vechea bisericuţă de lemn. Aceasta a fost atestată în 1793 atunci când locaşul şi-a schimbat acoperişul, aceasta fiind o dovadă a faptului că este mult mai veche. Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost reparată în 1874, apoi şi în anii ’90. Monumentul istoric se află în preajma unei biserici de piatră a cărei construcţie a început în perioada interbelică, odată cu ocuparea Basarabiei lucrările au fost sistate şi a fost finisată abia după anii de renaştere naţională. După ce a fost construită noua biserică de piatră, ce era şi mai încăpătoare, cea de lemn şi-a pierdut utilitatea, fiind utilizată în special în perioada de iarnă.

Ctitorirea acestei biserici de lemn de la Măcăreuca se datorează dinastiei de boieri Russo, care au deţinut aceste moşii mai bine de un secol. Pe atunci bisericile se făceau preponderent din lemn, datorită faptului că era materialul era accesibil şi mai uşor de prelucrat, totodată meşterii basarabeni au dat preferinţă şindrilei pentru acoperiş. Ferestrele mici şi vechi s-au păstrat aşa cum au fost la începuturi, biserica fiind o flacără vie pentru credincioşii din localitate, unde băştinaşii se adunau la bine şi la rău.

În faţa pridvorului bisericii de lemn se găseşte cripta dinastiei, unde au fost înmormântaţi membrii familiei de nobili – soţia boierului Nicolae Russo şi o nepoată de-a lor. Uşa cavoului a fost blocată pentru a opri pângărirea mormintelor de către cei care căutau comori şi îşi băteau joc de rămăşiţele celor înmormântaţi aici. Ultima dată în bisericuţa de lemn s-a slujit în iarna anului 2002, iar de atunci aceasta a fost abandonată din cauza că este avariată, vechiul turn s-a înclinat, iar podul în care se mai păstrau acte din arhiva bisericească putea cădea oricând. Biserica a rezistat celor două războaie mondiale, a scăpat de a fi demolată de ateiştii sovietici, dar poate să dispară din cauza ignoranţei creştinilor de astăzi şi a autorităţilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.