POST-FACTUM, de Rodica CUȚESCU, satul Hristici

0
37

Suntem tentați de-o lume ireală,
Vrem semafor c-o singura culoare,
Baghete fermecate, magi ca-n basme
Să ne rezolve orice întrebare.

Nu mai contează care este prețul
Și de urmări păcat că nu ne pasă,
Încătușați de oarba nepăsare
Nu ne mai vrem stăpâni la noi acasă.

Ghidați viclean de umbre trecătoare,
Robiți de îngâmfare și prostie
Ne pierdem neamul, țara, demnitatea,
Urând, mergând spre propria pieire.

Ridică-ti ochii, gândul ți-l îndreaptă
Spre Cel de Sus, popor dezamăgit,
Aminte ia la vorba înțeleaptă –
Doar dragostea în veci a dăinuit.

Doar purul Adevăr este în stare
Să ne croiască drumu-n veșnicie,
Aruncă haina veche — nepăsarea!
Sa îmbrăcăm vesmânt Domnesc — Iubirea!

Nu aștepta. Străinului nu-i pasă
De țara, limba sau de viața ta.
Te vede un milog — îți râde-n față,
Când te respecți — așa te va trata.

Mână în mână, toți cu gânduri bune,
Umăr la umăr, în același pas
Să dovedim la toți c-avem un nume
Și vrem să fim stăpâni la noi acas(ă).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.