Patru sute de ani de când în ținutul Soroca, în luptă cu turcii, a fost ucis hatmanul Stanislaw Zolkiewcki

0
132

                                Anul Stanislaw Zolkiewcki: Puntea suspinelor

    Am stat la Veneția pe Puntea Suspinelor,
Palat de-o parte și temniță, de alta.
Byron „Childe Harolds’s Pilgrimage”

Patru sute de ani  au trecut pe Ponte dei Suspiri, de la Palat la Temniță, dar ecoul suspinelor nu s-a stins. Numele punții – devenit expresie – semnifică și astăzi un loc de suferințe, o sursă de amărăciune. Dar oare nu din Palatul Puterii începe acea punte, care foarte des duce spre locul  de suferințe, amărăciuni și, … regrete?

Republica Polonă a declarat anul 2020 – Anul Stanislaw Zolkiewcki. Au trecut patru sute de ani din clipa când în ținutul Soroca, în luptă cu turcii a fost ucis hatmanul Stanislaw Zolkiewcki. Din care motiv, noi am pus mâna pe pană ca să Vă istorisim mai multe evenimente legate de cele întâmplate acum 400 de ani în urmă  și mai ales despre istoria unuia dintre cei mai iluștri comandanți de oști polonezi din epoca medievală – Stanislaw Jolkiewcki. Posibil că foarte mulți soroceni cunosc faptul că în ținutul Soroca, la marginea satului Berezovca, actualmente r-ul Ocnița, se ridică o stelă, un monument, cunoscut ca „Stâlpul Leahului”. Istoria noastră se referă anume la evenimentele care au avut loc în acele vremuri, care au precedat construcția „Stâlpului Leahului” la 1621.

În Țara Moldovei, Ieremia Movilă (Moghilă) a fost urmat la domnie  de fratele său Simeon (1606 – 1607), ca mai apoi după moartea misterioasă a lui Smeon Movilă, soțiile și copiii celor doi frați să se lupte între dânșii pentru scaunul domnesc de la Iași, luptă care a făcut mult rău țării.

Spun cronicile bătrânele că Elisabeta Movilă, o femeie mândră, ambițioasă și foarte simpatică, l-a influențat pe soț, Ieremia Movilă, să lese viața pașnică de care se bucurau la moșia lor Ustie de lângă Lvov, pentru a ajunge domn în Țara Moldovei. Folosindu-se de suportul polonez, Ieremia Movilă  la detronat pe  Ștefan Răzvan și s-a făcut cu scaun domnesc la Iași, râvnit pare-se mai mul de Elisabeta de cât soțul ei. Elisabeta Movilă era fiica nobilului Toma  Csomortany din Transilvania, ungur polonizat, cu moșia în Lozna de sub Lvov. 

La 1600, Mihai Viteazul, în urma bătăliei de la Bacău (6/16 mai) l-a alungat pe Ieremia de la putere, dar odată cu încheierea epopeii lui Mihai Viteazul, Ieremia Movilă, reîntors la Iași, și-a continuat liniștit domnia , care s-a terminat la 1606 odată cu moartea domnitorului,.

Menționăm faptul că la1581 a început construcția mănăstirii Sucevița, ctitorie  a puternicii familii boierești a fraților Movilă. Terminată în 1601, în timpul cele de a doua domnie a lui Ieremia Movilă, construcția este considerată ultimul monument arhitectonic în stil caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare și a urmașilor săi direcți.

Elisabeta, femeie cu caracter și ambițioasă, a făcut tot posibilul ca să-și mărite fiicele cu nobili din cele mai vestite familii poloneze. Chiajna – Regina (Irina, Raina)  și-a legat destinul de nobilul Mihail Wisnowiecki (25 mai 1603). La 8 ani după căsătorie soțul ei, Mihail, a fost otrăvit (1616).  A rămas văduvă tânără cu doi copii  – Ieremia și Ana.

În 1606, Maria-Amalia s-a căsătorit cu Ștefan Potocki, palatinul Podoliei. Tinerii însurăței primesc cadou de nuntă moșia unde Ieremia Movilă a înființat un oraș, pe care Ștefan Potocki la botezat în memoria socrului său Moghiliov (-Podolsk). Maria-Amalia a fost mama lui Ieremia  (Jarema) Wisniowiecki și bunica regelui Mihail Tomaș I Korybut Wisniowiecki (1615-1651).

În primăvara anului 1616, Ecaterina-Margareta s-a căsătorit cu Samuel Korecki, a cărui istorie o să Vă povestim data viitoare. Cea de a patra fiică Ana s-a căsătorit la 1620 cu Maximilian Przerembski, castelanul de Sieradz (1577-1639). După moartea soșului Ana se va mărita din nou cu Jan Szedziwoy Czarnkowsky (m. 1644), astelanul de Kamieniec . Au trăit împreună vre-3-4 ani.

După decesul lui Ieremia Vodă, Movileștii au convenit ca până la majoratul fiului cel mai mare a lui Ieremia, Constantin, scaunul domnesc să-i revină lui Simion Movilă. Zis și făcut! Dar nerăbdătoarea  și ambițioasa Elisabeta a grăbit situația. Simion este otrăvit și vina a căzut  peste Elisabeta. Acest deces a declanșat un adevărat război civil dintre cele două cumnate, Elisabeta și Marghita ( d. 1622).  Scaunul domnesc de la Iași – locul sfânt pentru cele două doamne foarte ambițioase, nu putea să rămână pustiu.  Balanța  înclina în acele vremuri fierbinți, când în folosul a uneia, când a celeilalte.

Tronul îi revine lui Mihăilaș fiul Marghitei, dar femeia-fulger Elisabeta adună o ceată de oaste, care îl aduce domn în țară pe Constantin (octombrie 1606). Băiatul avea numai 12 ani. În noiembrie, ajutat de turci, Mihăilaș este din nou așezat în scaunul domnesc. Constantin se refugiază în Polonia, la curtea lui Stanislaw Potocki. La 1607, Constantin  se reîntoarce la Iași. În situația creată, turcii i-au cerut regelui Sigismund să nu-l susțină pe Constantin în pretențiile sale de a fi domn în țara Moldovei.

Regele, care  avea nevoie de susținerea cnezilor Potocki pentru a potoli răscoala șleahtei (nobilimii) poloneze conduse de Nikolaj Zebszizdowcki, voievodul de Krakow, a acceptat o nouă campanie în Moldova a celor doi cumnați – Potocki.  La 19 decembrie 1607, domnitorul Mihăilaș a fost detronat.

A domnit Constantin Movilă   până în noiembrie 1611. Mai mult nu avea de unde?! Implicarea cnezilor Potocki în disputa tronului Moldovei, prin  susținerea lui Constantin Movilă  trebuia să aibă un sfârșit.

Lovitura a venit din partea lui Gabriel Bathory,  principele Trsnsilvaniei. În noiembrie 1611,  Bathory  îl instalează la domnie pe Ștefan Tomșa. Această schimbare de situație, rău i-a lovit pe polonezi în amorul lor propriu, mai ales pe ginerii Elisabetei. Fără consimțământul seimului și contrar voinței majorității senatorilor, regele a căzut de acord să susțină  o intervenție în Moldova.

Hatmanul Stanislaw Zolkiewski scria atunci voievodului rus  Jan Davidovici că el se teme ca noua campanie  „să aducă mai multă amărăciune de cât distracție”.  Înainte de a începe campania militară, hatmanul s-a îmbolnăvit,  așa că conducerea oastei poloneze a fost preluată de Ștefan Potocki.

La Cornul lui Sas oastea lui Constantin Movilă este zdrobită (3/13 iulie 1612), iar el este luat ostatic de tătari. Aceștia intenționau să-l ducă hanului, dar la trecerea râului Nistru, băiatul s-a înecat . Era atât de fraged, avea doar 16-17 ani. Ștefan Potocki și Samuel Korecki, ginerii Dumnei (Doamnei), după cum o numeau polonezii pe Elisabeta, au fost luați  și ei ostatici, ajungând în beciurile sultanului, la Istanbul.

Cum credeți după această groaznică pierdere, s-a liniștit doamna Elisabeta ? De unde! Firea ei ambițioasă a adus-o din nou pe cărările războiului. Puterea este atât de dulce, cum oare să o dai altora!? Și mai avea Elisabeta încă doi fii – Alexandru și Bogdan. 

(Va continua)

Valentina și Nicolae Bulat, Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.