Stăpânul moșii Bujorăuca – ctitorul primului Spital din Moldova

0
917
imagine preluată de pe curierul-iasi.ro
imagine preluată de pe curierul-iasi.ro

La 1772 -1773, moșia Bujorăuca aparținea cocoanei Bosiasa. Satul era mic de tot și număra 11 case și bordeie. În șapte din ele locuiau moldoveni. Patru locuitori ai satului își făceau slujba în calitate de cazaci pe lângă ispravnicii soroceni. La 1781 sunt fixate hotarele moșii Soroca și cu această ocazie, boierii hotarnici au chemat la sfat pe toți stăpânii moșiilor megieșe cu moșia Soroca.

Printre cei chemați a fost și Ion Bosie, feciorul „jicnicerului Ștefan Bosie”, ctitorului mănăstirii Sfântului Spiridon și „unul din fruntașii întemeietori ai Ospitalului”, însă el nu s-a prezentat, ci a trimis pe Anastasă Combati, vechilul moșiei. Vechilul a arătat că Ștefan Bosie – jicniceul (jitnicer, cămăraș) căpătase la 1757, prin danie, o bucată din moșia Sorocii, care se numea „Bujorăuca”.

Anăstasă Combati prezintă hotarnicilor „un suret di pi un hrisov gospod din leatul 7265 (1757) ci este de danie pe o bucată de loc di pi moșia Sorocăi jăcnicierului Ștefan Bosîi, în care suret esti și iscălit Ion Bosâe și Zoița Cluceroaie, soru lui Ion Bosâi, feciorii lui Ștefan Bosâie, care au vândut venitul acestei părți di ocină ci să chiamă Bujorăuca lui Nastasă Combati”. Așa dar conform actului de hotărnicie a târgului Soroca din 1 aprilie 1781, stăpânii moșii Bujorăuca erau Anăstasă Combati vechilul, Ion și Zoița, copii lui Ștefan Bosie, jitnicierul, epitropul Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași și al Spitalului de pe lângă acea mănăstire.

1 ianuarie 1757 este anul fondării Spitalului Sfântul Spiridon, cu toate că el a existat mai înainte, când boierul cărturar, jitnicierul (cămărașul) Ștefan Bosie a făcut o bolniță pentru cei ciumați, în afara orașului Iași, spre Bucium. Pătruns de sentimentul ajutorării semenilor ajunși la cumpene grele în viață cu sănătatea, la vreme de boală, Ștefan Bosie cumpără pământurile unde se află acum spitalul, unde este să zicem kilometru 0 al orașului Iași. Scopul cu adevărat a fost unul dintre cele mai nobile – de ai ajuta pe cei săraci și neputincioși. Bolile pentru care erau aduși aici cei suferinzi, erai „bolile lipicioase” adică contagioase.

Astăzi, la trecere de veacuri, încerc să percep acea faptă extraordinară de filantropie făcut de unul din boierii țării, jitnicierul Ștefan Bosie. De unde la dânsul acea dragoste de cei suferinzi?

Dragostea creștină?

Și nu numai! Faptele tatălui său, Dimitrie Bosie, un boier de talie mijlocie care la 1721 „a dăruit un teren pe măgura Iașului”, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit „Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de lume. În acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea. Dimitrie Bosie a fost ctitorul fondator a Mănăstirii Tărâța, cunoscută mai pe urmă ca Mănăstirea Piatra Sfântă. În vremea ciumei din 1734, Dimitrie Bosie deschide în incinta schitului Tărâța un lazaret pentru cei bolnavi de ciumă, un loc de izolare preventivă. Având ca exemplu fapta tatălui său Ștefan Bosie se hotărăște să extindă actul de filantropie a tatălui, construind în 1752 un locaș de rugăciune pe acel loc. Pe la 1755, domnitorul Matei Ghica (1753 – 1756), fiul lui Grigore al II-lea Ghica rânduiește ca epitrop al acelui schit pe biv-vel jitnicerul Ștefan Bosie.

În 1761, domnitorul Ioan Teodor Callimachi(1758-1761) rânduiește ca Schitul Tărâța să fie spital pentru bolnavii de ciumă , sub purtarea de grijă și ascultarea Mănăstirii „Sf. Spiridon” Inscripția a VIII-a de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași atestă că: „În anul 1761, domnul Ion Theodor Calimah închină Casei „Sf. Spiridon, schitul Măgura Iașilor, care în anul 1734 s-a înființat (…) și că această închinare se face cu învoirea epitropului Schitului, Ștefan Bosie, ca să fie acolo spital de izolare pentru ciumați”. În jurul bisericii se construiesc mai multe case pentru refugiul celor bolnavi de ciumă.

În hrisoavele vechi domnești, schitul era cunoscut sub denumirea Schitul Săhăstriei deasupra Socolii în codrii Iașului, dar în popor i s-a spus mai pe scurt Schitul lui Tărâță . Denumirea schitului provine de la un vechi funcționar al Epitropiei „Sf. Spiridon” cu numele de Gheorghe Tărâță, care ar fi donat schitului prin testament la 5 martie1779 întreaga sa avere de 3.250 lei vechi și 117 bani.

Pe locul unde astăzi se află Spitalul „Sf. Spiridon” pe la 1704 se construiește o mică capelă, un paraclis unde era icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon. Acolo veneau să se roage la Sfântul Spiridon cei bolnavi . Pentru cazarea lor se construiesc case iar călugării cu dragoste în Dumnezeu și-au asumat răspunderea de ai îngriji pe cei bolnavi. Vindicările făcute prin invocările Sfântului Spiridon ajung la dimensiunile unui fenomen. Aceasta și a adus la construirea spitalului.

 În inima Iașilor, la spitalul de pe lângă Mănăstirea Sfântului Spiridon. Ștefan Bosie cumpără toate terenurile și casele din Ulița Hagioaiei (bulevardul Independenței) și le dăruiește spre folosul bolnavilor !!! Strămutarea bolnavilor din Măgura Iașilor pe lângă icoana făcătore de minuni a Sfântului Spiridon s-a făcut treptat, dar la sigur după 1743, când cămărașul Ștefan Bosie a făcut cumpărăturile amintite de pe Ulița Hagioaiei.

La 1752, se construiește Biserica, apoi o aripă a spitalului, pe ulița Hagioaei, pe care a pus-o sub oblăduirea Sfântului tămăduitor Spiridon. Domnitorul Constantin Cehan Racoviță susține nobila inițiativă printr-un act domnesc de la 1 ianuarie 1757. Pentru a întreține Sfânta mănăstire și „Ospitalul” voievodul Constantin C. Racoviță face danie mănăstirii 1600 ha de pământ, moșia sa de la Târgul Ocna și Dealul Sării. Urmașul lui voievodul Scarlat Racoviță mai adaugă la aceste 1600 ha încă 1200 de hectare de pământ. Exemplul boierului Ștefan Bosie, stăpânul moșiei Bujorăuca.

Se spune că biserica a fost construită la 1747-1752 și prezintă o compoziție asemănătoare Bisericii de la Mănăstirea Frumoasa, dar cu mici influențe neogotice. Biserica a servit ca paraclis pentru cei bolnavi de la Sfântul Spiridon. Turnul clopotniței a fost construit la 1786, în forma culionului de papură (Culion este un potcap mic sau înalt, rotund, de catifea și fără boruri, purtat pe cap de preoți, călugări și călugărițe. El este specific cultului creștin ortodox. ) purtat de Sfântul Spiridon. Pe ambele laturi ale turnului, în slavonă, greacă și arabă este scris:

„Io Gr. Ghica Vv

Fântâna lui Siloam, scăldătoarea lui Solomon

Pâraiele făcătorului de minuni Spiridon

Izvorăsc sănătate într-a bolnavilor lăcașu

Desfătare, viață tuturor în Iașu

Al treilea Grigore Alexandru Ghica dăruiește

Și către toți de obște darul înmulțește

Însetaților, vedeți să dobândiți viața apelor.

Întru al doilea anu alu Domnii Sale ; leat 1765, iulie 20”

Dintre pietrele mormintelor domnești păstrate în biserică, cea mai frumoasă este cea a lui Grigore al III-lea Ghica, decapitat de turci la 1777 pentru că a protestat împotriva cedării nordului Moldovei (Bucovinei) austriecilor. Pe o piatră alăturată se citește și astăzi o inscripție care de la sine vorbește despre lucruri de care un medic ce a depus jurământul lui Hipocrat nu trebuie să uite nici odată: „Victima, vai! a medicilor, odihnește acum sub această piatră Scarlat, fiul lui Grigore Ghica”

Părintele Marian Timofte, preotul paroh al Bisericii Sfântul Spiridon din Iași:

„A rămas această legătură dintre biserică și spital până în ziua de astăzi. Esta cunoscut lucrul acesta și astăzi, mulți vin aici încă înainte de a se interna în spital, se închină la icoane, special la Sfântul Spiridon. Alții vin aici după ce s-au vindecat prima dată, și am avut ocazia să constat eu însumi – nu sunt decât de un an și puțin timp – dar am văzut persoane care au venit din recunoștință, să le mulțumească lui Dumnezeu și Sfântului Spiridon pentru vindicarea care au avuto de boli grele. Cunosc cazuri de bolnavi cărora li s-a dat un verdict grav, medicii spuneau că nu mai trăiesc decât foarte puțin și au fost sfătuiți să meargă acasă să moară la casa lor. Și ei vin acum, după zece ani, să mulțumească pentru vindecare. Am aflat și de cazul unor cadre medicale, profesori de aici din spital, că și ei acceptă faptul…nu sunt raționale n-au logică din punct de vedere științifică.

Am avut ocazia de multe ori să am în asistență la slujbă medici, chiar cadre universitare. Lucrul acesta mă încurajează și mă bucură, pentru că ei contează pe ajutorul lui Dumnezeu în actul medical și este foarte important acest lucru”

Jitnicierul (cămărașul) Ștefan Bosie, fiul lui Dimitrie Bosie ctitorul Mănăstirii și Spitalului Sfântului Spiridon din Iași, a sărăcit atât de tare că încât la bătrânețe „a ajuns la sapă de lemn”.

A sărăcit acest Om Mare al Neamului din cauze necunoscute sau poate…

A fost mereu săritor la nevoie, stăruindu-se să ajute pe cei suferinzi, nevoiași și mai triști ca alții, iar ajutorul venea din sursele sale, care într-o bună zi s-au epuizat. Așa a ajuns sărac lipit pământului.

Domnitorul țării Ion Teodor Calimah știind despre situația dificilă în care a nimerit sluga domnitorului, care din tinerețe a slujit domniei ca jitnicier, fiind șeful tuturor aprovizionărilor cu grâu și mai ales cu fânaț pentru curtea domnească, s-a milostivit și i-a dat la 1761, tot venitul pârcălăbiei Soroca din care urma să plătească în casa Spitalului Sfântul Spiridon în ziua Hramului, 21 decembrie 120 lei, iar restul rămânând lui pentru „ chiverniseala vieții”.

 Incredibil și, totuși…

Relațiile dintre Spitalul Sfântului Spiridon din Iași și Soroca au cunoscut o stagnare de o sută și ceva ani, dar la 28 septembrie 1900 Adunarea Județeană de Zemstvă a poruncit Consiliului Județean să prezinte devizul de cheltuieli pentru construcția și întreținerea a două camere de gardă. În același timp Consiliul urma să adreseze un demers către instanțiile superioare de a primi sumele necesare conform devizului de pe conturile mănăstirilor străine cu posesii în Basarabia. De asemenea Adunarea Județeană de Zemstvă a poruncit lui A. K. Demeanovici, președintelui Consiliului să vină cu un demers către conducerea comitetului de tutori de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași, de a fi alocate sume de bani la construcția Camerelor de gardă.

La 20 martie 1901 Adunarea Județeană de Zemstvă Soroca s-a adresat către guvernatorul Basarabiei de ai susține pe cei din Soroca cu un demers către ministrul afacerilor interne de a fi alocate din veniturile mănăstirilor străine în Basarabia, pentru construcția și întreținerea a celor două Camere de gardă planificate suma de 42370 ruble (36370 pentru construcție și 6000 pentru întreținere).

Iar în ceea ce privește încasarea sumelor planificate de la Spitalul Sfântului Spiridon, la 22 martie urma să sosească la Chișinău reprezentanții comitetului de tutori de la Spitalul Sf. Spiridon pentru a avea tratative cu reprezentanții Zemstvai Soroca.

La întâlnirea care a avut loc între reprezentanții Zemstvei Soroca și a spitalului din Iași Șendrea, Manoliu și Vasiliu, s-a constata cu regret ca bugetul Spitalului Sfântului Spiridon fusese deja aprobat, iar alocarea unor sume de bani necesare pentru construcția a celor două Camere de gardă era imposibilă, așa că la anul viitor, la alcătuirea bugetului pentru anul 1902 urma să se țină cont de acest fapt. Iar în ceea ce privește alocare de bani pentru construcția spitalului din satul Nădușita, județul Soroca va depinde de decizia ministrului afacerilor interne din România. Pentru a continua tratativele referitoare la cele expuse mai sus, Aleinicov și Demeanovici au fost invitați pentru luna septembrie 1901 la București.

Nicolae Bulat, Muzeul de Istorie și Etnografie Soroca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.