Fapte văzute, auzite și trăite (XXI)

0

Domnul procuror a stat mai mult de vorbă cu spionul, eu am vorbit cu şeful de post din Arioneşti care a avut întîlnirea cu spionii. S-a prezentat un om în jur de 30 ani de statură mijlocie, deschis şi prietenos. Întrebîndu-I de unde este, mi-a spus că din Ardeal. L-am întrebat dacă-şi dă seama că viaţa lui acum este într-o primejdie mai mare aici, la Nistru, şi că ar trebui să plece înapoi în Ardeal. El mi-a “raportat” că-şi dă seama de primejdii, dar îi este foarte greu să plece înapoi în Ardeal, i-am spus: “Vei pleca şi înainte de plecare, vei veni pe la mine la Soroca”. A venit la Soroca mai tîrziu, l-am premiat cu 1000 lei şi a plecat în Ardeal. Şefului de secţie i-am spus că “eu nu mă amestec în cercetările dumitale, n-am dreptul după lege, dar ai făcut o greşeală, trebuia să dai ajutor medical rănitului. Eu am să dau ordin, ca la spitalul din Soroca să ai o cameră bine păzită unde să poţi continua cercetările, iar doctorul va îngriji bolnavul. Şeful secţiei a venit la Soroca la spital cu bolnavul, dar rana fiind neglijată mai mult timp, rănitul a murit. Procurorul de la Arioneşti m-a aprobat, spunînd că procedeul meu este uman şi legal. Odată cu venirea mea la Soroca ca prefect, a venit şi unica mea fiică cu soţia şi ne-am stabilit aici cu domiciliul. Fiica avînd certificat de absolvire a 4 clase primare, s-a prezentat la examenul de admitere la liceul de fete şi a intrat în clasa l-a. La prima adunare a părinţilor, după mai multe insistenţe din partea lor, am fost ales preşedinte al comitetului, împreună cu alţi patru oameni absolut noi. Vechiul comitet cu preşedintele tribunalului în frunte, a căzut. Matrăpazlîcurile acestui vechi comitet fiind notorii, am schimbat şi economia, secretarul contabil, bucătăreasa. A început o adevărată revoluţie la Liceul de fete. Era timpul stabilizării leului românesc de către Virgil Madgearu, cu straşnice reduceri în bugetul statului, cu suprimări de posturi, închideri de şcoli nu prea populate de elevi etc… Eu am convocat o adunare generală a părinţilor, după ce liceul de fete din Hotin a fost închis. Am cerut părinţilor să renunţe la dreptul de a fi scutiţi de taxe şcolare (învăţători, preoţi, ofiţeri, funcţionari), să plătească cu toţii taxele ca să le putem reduce, să aducem astfel de la ţară copii merituoşi de ţărani, şi să populăm liceul. Dacă liceul va fi desfiinţat ca cel din Hotin, va costa mult mai mult trimiterea copiilor la învăţătură în alt oraş. S-a acceptat. Liceul a devenit ca un stup plin de albine. Locuinţa directorului din 6 camere (directoarea trăia în casă proprie) cu WC, instalaţie de baie, încălzirea a fost proiectată pentru 2 cazane. Unul era defect şi în clase, ca şi în rest, era un frig insuportabil. A fost adus de la Cernăuţi un maistru cazangiu şi al II-lea cazan a fost pus în funcţie.

* în text este păstrată ortografia originalului.
Continuare în ediţiile viitoare.
Gheorghe I. Lupașcu, fost prefect al județului Soroca

ÎNCEPUTUL SUBIECTULUI ÎL GĂSIȚI AICI:

Fapte văzute, auzite și trăite (XXI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.