Dinamica dezvoltării arhitectural-urbanistice a oraşului Soroca în secolul al XX-lea (III)

0
153

Schimbările în amenajarea centrului orașului a început în perioada interbelică, la 10 octombrie anul 1921, atunci când în centrul pieței comerciale, între orașele „vechi” și „nou”, a fost ridicat monumentul generalului Stan Poetaș, care a căzut în bătălie în ianuarie 1919. Piața nouă a fost redenumită Piața Unirii. Până la 1930, toate magazinele au fost transferate în zona pieții comerciale noi. Piața Unirii a fost amenajată ca un parc și plantată cu copaci. În același parc, în 1936, a început construcția unei noi catedrale în stil neoromânesc — Sf. Cuvioasă Parascheva, proiectată de arhitectul Valentin A. Voițehovski. Construcția însă a fost întreruptă de al Doilea Război Mondial, când zidurile au fost ridicate până la nivelul cupolelor. În această stare catedrala a fost timp de 20 de ani, după ce a fost aruncată în aer, în 1962. Sub egida Comisiunii Monumentelor Istorice a României, în 1928–1930, cu îndrumarea lui Virgil Drăghiceanu, au fost excavate și efectuate măsurătorile în Cetatea Sorocii, la care a participat și studentul Academiei de Arhitectură din Bucureşti V. Voițehovski. În același timp, au fost efectuate lucrări cartografice la scara 1: 500 cu proiectul amenajării teritoriului aferent. Aceste lucrări, precum și o schiță de amenajare a teritoriului adiacent, cu organizarea unui bulevard de la cetate până la catedrala Adormirea Maicii Domnului din strada Regele Carol I (actualmente Ștefan cel Mare, 50), au fost efectuate de conducătorul tehnic V. Costin. Inundația mare de la 5-6 aprilie 1932 a schimbat peisajul de coastă al orașului Soroca și a satului Ţekinovka de pe malul opus al Nistrului. Barajul de gheață de pe lângă s. Vărăncău a ridicat nivelul apei în zona Sorocii cu 8–9 metri. Apa a stat două zile, până când barajul a fost aruncat în aer cu ajutorul bombardierelor sovietice și a artileriei române. Însă mai periculoase decât apele erau lespezile groase de gheață, care au distrus clădirile din piatră și din cărămidă. A fost complet distrusă una dintre cele mai vechi clădiri din oraș, Sinagoga Mare. Această clădire a fost construită în stil baroc în 1775. Clădirea din cărămidă a Liceului de băieți „A. D. Xenopol” și clădirea liceului tehnic au fost distruse până la sol. După inundație, pentru Liceul „A. D. Xenopol”, în 1934–1936, a fost construită o nouă clădire cu 2 etaje pe strada F. Aleinikov (acum str. Alecu Russo, 16), vizavi de Liceul de fete „Domnița Ruxandra”. Pe vremuri, în clădirea această cu un nivel se afla conacul urban al familiei Fleksor, dar în perioada 1919–1933 — Prefectura judeţului Soroca. Reconstrucţia clădirii a fost executată după proiectul arhitectului Valentin Voițehovski. Sinagoga Mare a or. Soroca, care a stat timp de 157 de ani pe malul Nistrului, după inundație nu a fost restaurată. Această inundație a atras atenția guvernului la problemele urbane ale orașului. S-a decis să se înceapă lucrările de construcție a digului de protecție de-a lungul malului. În locul clădirilor distruse și al grădinilor, pe malul Nistrului a apărut o promenadă cu gard metalic și o plajă publică bine amenajată, pentru întreținerea căreia au fost alocate fonduri speciale din buget. În 1935, pentru plajă a fost prevăzută suma de 19 080 lei, iar în 1937–10 780 lei. În a doua jumătate a anilor 1930, s-a decis să fie alocate fonduri speciale pentru crearea unei infrastructuri urbane inginerești moderne. Bugetul proiectului din anul 1935, pentru asigurarea cu energie electrică a întregului oraș și trecerea de la o singură fază a sistemelor electrice la cea cu trei faze, a fost evaluat la 500 mii de lei. Problema acută a sistemului de alimentare cu apă a orașului a început să fie rezolvată în cadrul proiectului din 1939, cu un buget total de 9,2 milioane lei. Arhitectura civilă a clădirilor noi, din acea perioadă, este reprezentată prin clădirile de locuit cu 2 etaje, în stil constructivist, de pe strada Ion Gh. Duca (acum str. M. Eminescu, 6 și M. Eminescu, 12), precum și de clădirea publică Casa Învățătorilor amplasată la intersecția străzilor Ion Gh. Duca și Regele Ferdinand (acum str. M. Eminescu și Independenței, 73/a). În centru au fost construite câteva clădiri în stil eclectic, cu elemente de Art Nouveau; acestea sunt: farmacia B. M. Balter la intersecția str. Rădulescu și str. Regele Ferdinand (acum str. Independentei, 66), casa avocatului I. B. Gendler de pe str. Regele Ferdinand (acum str. Independenței, 68) și casa din cărămidă cu 2 etaje a proprietarului S.B. Şnaider, intersecția str. Pr. Carol și str. Regele Carol (acum str. D. Bolintineanu și Ștefan cel Mare, 27), în care la primul etaj a fost amplasat un atelier de cusut, iar la etajul doi a locuit familia sa. Pentru compania de grăniceri a fost construită clădirea cu elemente al stilului neoromânesc, la intersecția str. General Berthelot și Malul Nistrului (în prezent, str. Ion Creangă, 3 și Petru Rareș).

* continuare în ediţiile viitoare.
Vitalie IAȚIUC, ARTA (2016)

Dinamica dezvoltării arhitectural-urbanistice a oraşului Soroca în secolul al XX-lea (II)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.