Soroca în trecut şi prezent VI

0
68

Proprietatea funciară a judeţului Soroca era înainte de revoluţie de 349.420 desetine. La 1862 Soroca avea 9682 cai, adică mai puţin decât în toate judeţele cu excepţia Bălţului. Magazii obşteşti unde se îngrămădea bucatele în vreme cu secetă era şi în jud. Soroca în comunele Colbăita, Ciuntuleşti, Pepeni, Chimanţeni, Atari (târg), Arioneşti, Căinări, Cotingeni, Cobâlca, Bădiceni, Vaxanţă, Ocolna, Voroncova, Târnova şi Raşcova (târg).
 
Spuneam mai sus că Soroca e centrul principal al daranerilor de tutun, în Soroca, aproape toată populaţia evreiască lucră ziua şi noaptea la asortarea tutunului; cerdacurile şi hambarurile erau pline de tutun, cumpărat pe preţ de nimic de pe la ţărani megieşi. Iată ce scrie despre aceasta un martor ocular: „Toată chestiunea privitoare la comerţul cu tutun, s’a transformat în Basarabia într’un flagel groaznic pentru ţărani. Ţăranul moldovean, având nevoie de parale, se împrumută de la evreii din oraş, sperând a achita datoria cu ajutorul recoltei tutunului. Împrumutul se contractează la oraş în vizuina unui intermediar. Termenul achitării poliţei evreul îl fixează neapărat pe la August, când se face recolta tutunului.
 Odată termenul a sosit, evreul apare în sat cu titluri executorii şi-i ridică tutunul pe preţ de nimica. Cu acest sistem, evreii au isbutit să-şi apropie munca ţăranilor pe timp de 5—8 ani de zile (Odeski Vestnik: No. 140-141, Zamfir Arbore, Basarabia sec. XIX-lea pag. 431).
 Despre decăderea culturii tutunului se scrie (Besarabskia Vedomosti 1889, No. 28) încă de mult, dându-se alarma. Cultura acestei buruiene are o înrâurire foarte vătămătoare asupra agriculturii: sărăceşte oamenii, pământul, micşorează terenul arabil, iar proprietarii la sate şi oraşe nu mai pot avea braţe pentru muncă, chiar atelierele erau golite de calfe şi ucenici. Această perturbaţie în relaţiunile economice nu putea dura mult, mai ales că tot folosul intra în mâinele câtorva străini.
 Guvernul rus a găsit atunci de cuviinţă să creeze la Chişinău, la şcoala de Agricultură, o pepinieră pentru aclimatizarea speciilor diverse de tutun Havana, Virginia, Mariland, Turcia şi Persia. Azi tutunul e un monopol al Statului şi de n’ar fi funcţionarii — în mod explicabil, de azi — cam abuzivi — cultura tutunului ar progresa.
 O altă cultură ce este întinsă şi în Soroca e aceia a viermilor de mătasă. În genere puţin răspândită printre ţăranii, români, ruteni şi bulgari din Basarabia. Fac excepţie doar aceste trei judeţe Soroca, Bălţi şi Orhei, precum şi pe alocurea prin coloniile din sudul ţării.
 

*În text este păstrată ortografia originalului, continuare în edițiile viitoare
Cezar Stoika, ziarul “Cultura poporului, Cluj, 1926

Citiți partea I
Citiți partea II
Citiți partea III
Citiți partea IV
Citiți partea V

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.