La mănăstirea Rughi, după cum se numea schitul monahal încă de la începuturi, au loc lucrări de restaurare a vechii biserici. Edificiul istoric s-a lepădat de tencuiala modernă și reparația din anii ’90, așa că se apropie, precum este și firesc, de imaginea mănăstirilor din Moldova de peste Prut. Mănăstirea Rughi se deosebea oricum de cele mai populare mănăstiri din Basarabia prin modestia și lipsa fastului, iar acum strălucește prin smerenie. L-am invitat la o discuție pe arhitectul Sergius Ciocanu, conducător științific al proiectului, care alături de arhitectul Mihail Andrieș, șeful de proiect, curăță bisericuța de toate schimbările aduse de posteritate.

Proiectul de restaurare elaborat pentru biserica mănăstirii Rughi, care reprezintă un extrem de valoros bun de patrimoniu cultural, construit la 1777, a fost elaborat după analiza rezultatelor tuturor cercetărilor științifice necesare în astfel de cazuri.

Prin ce se diferențiază restaurarea față de lucrările care s-au făcut asupra bisericii în anii ’90?

Sergius Ciocanu, conducătorul științific al proiectului

Mulți încurcă lucrările de restaurare cu reparația sau reconstrucția. Adică înțeleg prin acest cuvânt orice alte activități decât ceea ce se înțelege la nivel internațional prin restaurare. În anii ’90 aici s-a făcut pur și simplu o reparație, mai mult nimic. Restaurarea este un proces de cercetare științifico-practică, care presupune două etape de bază: cercetarea de arhivă — depistarea și adunarea fotografiilor, documentelor istorice și altor informații care pot sugera lucruri legate de metodele de construcție, materialele de construcție, forme care au fost pierdute sau au fost mutilate și cercetarea monumentului în teren — executarea sondajelor la zidărie, la ferestre și uși, cercetarea arheologică a solului în și împrejurul monumentului, cercetarea structurii edificiului, problemelor tehnice cu care se confruntă, fie apărute încă la construcția acestuia ori apărute ulterior.

În baza acestor cercetări științifice se elaborează documentația de proiect de restaurare sau de conservare. Din păcate, majoritatea așa-numitor ”restaurări” realizate în Republica Moldova nu se bazează pe așa ceva. Proiectul de restaurare elaborat pentru biserica mănăstirii Rughi, care reprezintă un extrem de valoros bun de patrimoniu cultural, construit la 1777, a fost elaborat după analiza rezultatelor tuturor cercetărilor științifice necesare în astfel de cazuri.

Așa arăta mănăstirea în perioada interbelică
Așa arăta mănăstirea în perioada interbelică

Au fost restabilite elementele sculptate descoperite în cadrul cercetării bisericii, menite de a ritma și a înfrumuseța fațadele bisericii. Astfel, a fost reconstituit brâul perimetral de piatră, distrus cândva cu toporul. Au fost restabilite elementele sculptate ale arcelor nișelor de pe fațadele lăcașului de cult. A fost descoperit și pus în valoare încă un rând ocnițe, care înconjura biserica și era complet ascuns de tencuieli.

De când ați început și pe când planificați să finisați lucrările?

Mihail Andrieș, șeful de proiect

Cercetările au început în anul 2017, când administrația mănăstirii mi s-a adresat în contextul intenției de a restaura biserica. Trebuie de subliniat că această lucrare a putut fi realizată în exclusivitate datorită inițiativei și cu suportul constant al părintelui Patroclu, arhimandritul mănăstirii Rughi. În rezultat, împreună cu arhitectul Mihail Andrieș am format echipa care a purces la elaborarea documentației de proiect necesare.

Biserica mănăstirească era despuiată la moment de tencuielile de ciment aplicate în anii ’90. Primul lucru făcut la biserică a fost curățarea rosturilor la pietrele zidăriei. Apoi, biserica a fost lăsată pentru un an de zile ca zidăria să se elibereze de umiditatea acumulată din cauza tencuielilor de ciment. Aici nu putea fi vorba de grabă, mai ales că restaurările în grabă nu au cum să fie de calitate. În cazul restaurărilor, dictonul ”graba — strică treaba” este perfect valabil.

La Rughi au fost efectuate între timp toate cercetările necesare, elaborată schița proiectului de restaurare și apoi însuși proiectul de execuție a lucrărilor. Documentația a trecut etapele legale necesare de aprobare la Ministerul Culturii și, la finele anului 2019, au început lucrările practice de intervenție asupra bisericii. Planificam să finisăm în acest an, dar momentele cu pandemia, oprirea temporară a lucrărilor și alte lucruri au cam dat peste cap aceste planuri. Oricum, maxim anul viitor lucrările de restaurare a bisericii vor fi finalizate.

Cum va arăta biserica după restaurare și ce descoperiri ați făcut în timpul lucrărilor?
În primul rând, au fost reconstituite tencuielile, în tehnica aplicată în secolul al XVIII-lea, doar din materiale tradiționale — pe bază de var și nisip. Au fost restabilite elementele sculptate descoperite în cadrul cercetării bisericii, menite de a ritma și a înfrumuseța fațadele bisericii. Astfel, a fost reconstituit brâul perimetral de piatră, distrus cândva cu toporul. Au fost restabilite elementele sculptate ale arcelor nișelor de pe fațadele lăcașului de cult. A fost descoperit și pus în valoare încă un rând de ocnițe, care înconjura biserica și era complet ascuns de tencuieli. Ocnițele reprezintă nișe terminate în arc, care ritmează fațadele bisericii, caracteristice bisericilor din Țara Moldovei în secolele XVII-XVIII.

Au fost descoperite goluri de uși și ferestre zidite, de care nimeni nu știa. Ele de asemenea au fost eliberate de zidărie și puse în valoare. S-a constatat că inițial biserica a avut pardoseli de piatră, respectiv, acestea vor fi restabilite. Lăcașul de cult a fost eliberat de presiunea a circa un metru și jumătate de pământ aluvionar venit timp de circa 200 de ani dinspre deal, care a fost excavat și înlăturat, pentru a restabili nivelul de călcare inițial din jurul acestuia. Sensul acestor intervenții este de a-i întoarce cât mai mult din imaginea pe care biserica a avut-o la începuturi, remediind pe parcurs, pe cât este posibil, problemele cu care ea s-a confruntat de-a lungul timpului. Proiectul nu a cuprins doar acoperișul bisericii. Acoperișul a fost realizat din șindrilă prin 2014, fiind proiectat de regretatul arhitect Eugen Bâzgu.

Am văzut că s-au făcut și cercetări arheologice…
Da, în contextul necesității de a înlătura acel 1,5 metri de pământ aluvionar din partea de nord a bisericii, a apărut necesitatea cercetării arheologice a pământului supus excavării, pentru a nu distruge prețioasa informație istorică conținută de acesta. Expediția arheologică este condusă de cunoscutul arheolog, doctorul Mark Tcaciuc, care are în palmaresul său mai multe descoperiri importante efectuate în zona mănăstirii Rughi. S-a demonstrat că la nord de biserică, în vechime, se desfășura cimitirul mănăstiresc.

Au fost descoperite și documentate peste o sută de morminte din secolele XVIII-XIX. În pronaosul bisericii au fost descoperite mormintele ctitorilor bisericii, inclusiv a fraților Andronache și Theodor Rughi. S-a reușit să se demonstreze că obștea monahală a apărut la Rughi nu la momentul edificării bisericii, ci mult înaintea inițierii acestei construcții, fapt deosebit de important pentru istoria mănăstirii. După finalizarea săpăturilor vom afla concluziile generale.

De ce este obligatoriu ca astfel de lucrări de restaurare să fie efectuate de specialiști în domeniu, dar nu de echipe specializate în reparații și construcții noi?

Așa arăta biserica după ce a fost dată jos tencuiala

Este bine cunoscut că realizarea unui proiect de restaurare de către muncitori nespecializați în lucrări de restaurare duce la rezultate proaste. La fel, dacă proiectul este realizat de către arhitecți nespecializați, fără cunoștințele necesare în restaurare, rezultatul realizării practice a unui asemenea proiect este nefast pentru bunul de patrimoniu cultural construit la care se intervine.

În Republica Moldova, constatăm cu regret, nu prea există echipe specializate în lucrări de restaurare. În țările în care există un sistem național de protejare a monumentelor bine pus la punct, există întreprinderi specializate în restaurări, există muncitori atestați în lucrări de restaurare, ingineri atestați în domeniu, și atestați nu la nivel de bifă, ci la nivel de cunoștințe practice pe care le dețin în acest sens. În Republica Moldova sunt patru categorii de specializare a arhitecților și doar arhitecții care au categoria A4 au dreptul de semnătură pe proiectele de intervenție la monumente.

Cu regret, din cele peste 200 de persoane care dețin această categorie, cunoștințe teoretice și practice în restaurare au doar vreo zece, ceea ce distorsionează și distruge acest domeniu. Pentru comparație: în România, cu o populație de 22 de milioane de oameni, există cam 100 de arhitecți din această categorie, iar în Azerbaidjan, care are o populație similară cu Republica Moldova, sunt vreo 40. Este o situație neverosimilă, promovată de decenii de către autoritățile de stat. Până nu va fi remediată această situație, restaurările în Republica Moldova, în cea mai mare parte, se vor limita la cele cu marca ”evroremont”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.