Zece curiozități despre diplomatul care nu s-a temut de China…

0
127
Sursa imaginii: filatelia.md/ro/node/1041
Sursa imaginii: filatelia.md/ro/node/1041

Motto: „Interesantă și ciudată personalitate”.
Petre P. Panaitescu (1900–1967), istoric și filolog român

Nicolae Milescu Spătarul a fost una dintre cele mai mari personalități din domeniul culturii, științei și diplomației europene de la mijlocul sec. al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea. S-a născut în 1636 în jud. Vaslui într-o familie de boieri. Potrivit cercetătorului Sergiu Bacalov, neamul Milescu a fost unul dintre neamurile de cinste ale Țării Moldovei, cu
ramificații genealogice în Țara Muntenească, Imperiul Otoman, Imperiul Rus și Țara Căzăcească. Nicolae Milescu Spătarul își începe studiile la Academia Domnească din Iași, continuându-le la Marea Şcoală a Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol (1645–1653).

Avea cunoștinţe profunde în materie de civilizaţie clasică, istorie, teologie, filosofie etc. Pentru întâia oară a tradus în limba română Vechiul Testament, utilizat de fraţii Greceanu în publicarea Bibliei de la București (1688). A fost grămătic în domnia lui Gheorghe Ştefan, mare-spătar (mecinic – purtător de spadă) în timpul lui Gheorghe Ghica (titlu pe care îl va purta ca un al doilea nume în tot restul vieţii), când acesta era domn în Ţara Românească, consilier intim al lui Ştefăniţă Lupu, reprezentant al lui Grigore Ghica la Poarta Otomană.

Cercetătorul Ion Eremia a stabilit cu exactitate anul morţii lui Nicolae Milescu Spătarul: istoricul a observat că, deși numele marelui cărturar din Moldova este scris în „lista slujitorilor Departamentului Solilor…, pe anul 1708”, un diac neidentificat a notat pe câmp în dreptul rândului unde era menţionat și traducătorul Nicolae Milescu Spătarul, „… în 707 în iunie a murit”.

1. Între 1664 și 1668 Nicolae Milescu Spătarul a vizitat câteva ţări vest-europene. Cu o misiune diplomatică din partea lui Gheorghe Ștefan pleacă la Stockholm, apoi la Paris, cerând la diferiţi regi ajutor împotriva turcilor. În 1669, după o tentativă eșuată de a ocupa scaunul domnesc, este nevoit să-și părăsească pentru totdeauna țara.

2. În decembrie 1669 – ianuarie 1671 Nicolae Milescu s-a aflat la Constantinopol, la patriarhul Dositei al Ierusalimului, consilierul ţarilor ruși în domeniul problemelor orientale. În 1671 trece în Rusia, îndemnat de patriarhul Dositei, unde va rămâne până la sfârșitul vieţii. În scrisoarea de recomandare adresată ţarului Alexei Mihailovici (1645–1676), Dositei îl caracteriza ca pe un om „zelos, învăţat și înţelept”, care a străbătut numeroase ţări și împărăţii ca să se instruiască și este ca un cronograf, în care sunt adunate toate lucrurile lumii: zadarnic s-ar căuta un alt om asemenea lui.

3. A fost unul din primii învățători și educatori ai țarului Petru I (1682–1725).

4. Nicolae Milescu a fost poliglot – cunoștea limbile elină, slavonă, latină, neogreacă, franceză, germană, turcă, arabă, italiană, care i-au fost de un real folos în activitatea de cărturar și diplomat al Moldovei, Munteniei, iar apoi și al Rusiei. La 11 decembrie 1671 este numit traducător din limbile elină, latină, neogreacă și română, iar peste puţin timp el ajunge șef al corpului de traducători de pe lângă Departamentul Diplomatic.

Având un prestigiu personal în fața autorităților rusești, Nicolae Milescu a efectuat o răsunătoare misiune diplomatică în China (1675–1678) în scopul de a rezolva diferendele de la graniţa ruso-chineză și de a stabili relaţii diplomatice și comerciale între cele două ţări. Până la această misiune, relațiile diplomatice ale Rusiei cu China s-au limitat la trimiterea unor simpli cazaci. Relatările lor de călătorie erau doar niște însemnări naive ale unor oameni puțin cultivați.

5. Pentru misiunea din Rusia s-a pregătit minuțios. Din arhivele imperiale a scos copii după scurtele relatări ale curierilor ruși trimiși anterior în China. S-a înarmat cu diferite instrumente și cărți științifice (un compas, un astrolab, o carte de optică, un dicționar chinezesc). Suita sa a fost formată din 40 de oameni pe jos și călări, plus garda de cazaci. A ales pentru această misiune oameni cu experiență ca Milovanov, care mai fusese în China în 1670 (l-a întâlnit la frontierele Chinei), grecul Spiridon, giuvaergiu, medicul grec Ioan, medicul „alchimist” Iagan, secretari pentru scrieri etc.

Având cu el o mare sumă de bani pentru întreținerea misiunii și daruri destinate împăratului Chinei, Nicolae Milescu a părăsit Moscova la 3 martie 1675, după ce și-a luat în chip solemn rămas bun de la țar, care îi încredință scrisori pentru „fiul cerului” în limba rusă, turcă și tătară. Această călătorie îi prilejuiește scrierea câtorva tratate de reală valoare știinţifică și artistică. Nicolae Milescu a călătorit de la Moscova la Pekin și înapoi în patru ani de zile.

6.Împăratul Shengzu l-a primit pe Nicolae Milescu cu mari onoruri, într-o casă, nu departe de zidurile Beijingului. A luat masa împreună cu suveranul, acesta din urmă oferindu-i în dar o piatră prețioasă de mari dimensiuni incrustată cu spinel roșu, utilizată la împodobirea coroanelor pentru țari.

7. După reîntoarcerea sa în Rusia este trimis în calitate de voievod al voievodatului Temnikov (1680–1682), unde participă în mod activ la creștinarea tătarilor. Revenind la Departamentul solilor participă în calitate de traducător din limbile turcă și tătară la expediţiile lui Petru I împotriva cetăţii Azovului (1695–1696), iar în calitate de consilier al ţarului – la tratativele guvernului rus cu delegaţia armenească referitoare la eliberarea Armeniei de sub administrarea persană și turcească (1701–1707).

8. Opera lui Nicolae Milescu, constituită din 43 de lucrări cu caracter enciclopedic, se constituie din patru cicluri, care vădesc o consecventă perfecţiune a metodelor de investigaţie a materialului faptic. Primul ciclu inserează tratate și traduceri de opere teologice; al doilea ciclu include lucrări de istorie, de prevestire, de morală și lămurire a diferitor legende istorice; în al treilea ciclu intră patru tratate de estetică (scrise în limba rusă), legate de activitatea pedagogică a lui Nicolae Milescu;

ultimul ciclu îl constituie lucrările capitale cu prilejul soliei sale în China, care reprezenta pentru acea vreme cea mai cuprinzătoare schiţă geografică, istorică și etnografică asupra acestei ţări. Lucrările sinologice ale lui Nicolae Milescu au un caracter profund enciclopedic, nelipsit de elemente artistice. În secolele XX–XXI multe hărți istorice sunt elaborate după descrierile făcute de marele cărturar. Copiile și traducerile lor se păstrează în cele mai mari biblioteci europene.

9. Moștenirea istorică a enciclopedistului Nicolae Milescu Spătarul rezidă în faptul că până în prezent opera acestuia este una recurentă și formează o punte culturală și diplomatică dintre Europa și Asia. Descrierea pe care a făcut-o marele cărturar referitoare la călătoria sa în China este cea mai prețioasă dintre opere sale. A făcut prima descriere literară a Siberiei.

10. Strănepotul lui Nicolae Milescu Spătarul pe linie paternă, Ilia I. Mecinikov, fondator al embriologiei evoluționiste, patologiei comparative, microbiologiei și imunologiei, a obținut Premiul Nobel pentru medicină la 29 octombrie 1908. Cea mai recentă lucrare (2016) consacrată lui Nicolae Milescu Spătarul și lui Ilia Ilici Mecinikov este semnată de doctorul habilitat în medicină (1983), profesorul universitar (1988) Gheorghe Baciu.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie, ENCICLOPEDIA CURIOZITĂȚILOR. TRECUT ȘI PREZENT,

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.