Emanuil GAVRILIȚĂ — „UN SOLOMON DIN BAXANI” (Pan Halippa)

0
481

Această personalitate marcantă s-a născut la 11 august 1847 în satul Baxani, județul Soroca, pe moșia părinților săi Gheorghe și Zamfira Gavriliță, coborâtori din vechea familie de boieri Boldur.

„La depărtare de 17 km de Soroca, sub colina unui deal înconjurat de mănoase câmpuri răzășești, se întinde așezarea Băxanilor — sat vechi moldovenesc, care a dat mai mulți luptători pentru trezirea sentimentului național. Unul dintre aceștia, care a pus piatra unghiulară a slovei moldovenești, sub regimul țarist, a fost avocatul Emanuil Gavriliță” (Paul Vataman)… Studiile secundare le-a făcut la Chișinău, iar cele universitare la Moscova, fiind licențiat în drept. A mai studiat la Viena și Berlin. A intrat în legătură cu marii intelectuali ai timpului, care activau la Iași. A colaborat și a fost susținut de Constantin Stere. N-a apucat Unirea, dar a adus o mare contribuție la pregătirea ei. În condițiile de atunci nu se putea pune deschis problema Unirii politice cu România. Au învățat lecții de românism de la Emanuil Gavriliță Ștefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Ion Pelivan.
„În 1906, apare la Chișinău, sub conducerea inimosului naționalist, avocatului Manolache Gavriliță prima gazetă moldovenească” (Ion Pelivan). Gazeta a jucat un rol considerabil în trezirea conștiinței naționale, a condus la unirea spirituală a moldovenilor cu frații români. În articolul de fond al primului număr se sublinia: „De o sută de ani Basarabia noastră, țară de plugari români, n-a organizat o mișcare națională”. S-au publicat valoroase lucrări din literatura română: „Doina” de Mihai Eminescu, „Cântarea României” de Alecu Russo, ”Deșteptarea României” de Vasile Alecsandri, „Deșteptă-te, române” de Andrei Mureșanu… „Ce mare inimă de român bătea în acest luptător înflăcărat!” (Theodor Inculeț). Ziarul „Basarabia” a fost un simbol al rezistenței, al spiritului democratic, al demnității și verticalității naționale a românilor basarabeni din perioada dominației țariste” (Gheorghe Negru). Din păcate, ziarul a apărut timp de doar nouă luni (24 mai 1906-11 martie 1907) și a fost prima publicație de limbă română din Basarabia. La vârsta de 60 de ani este tras la răspundere penală pentru că a publicat „Uniunea țăranilor și Guvernului” (nr. 8 din 22 iunie 1906), care a stârnit o atitudine ostilă față de guvern. A primit o sancțiune bănească de 300 de ruble.

  • La 10 iunie 2010, s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Emanuil Gavriliță. Cu participarea intelectualilor din Soroca, Chișinău și Baxani a avut loc o ceremonie dedicată memoriei înaintașului nostru. Inițiativa a aparținut cercetătoarei Maria Vieru-Ișaev, care studiază activitatea marelui intelectual. După această întâlnire, regretatul om de afaceri Vasile Gavriliță a restaurat mormântul lui Emanuil Gavriliță. Pe de altă parte, primarul și sătenii au nevoie de ajutor financiar pentru a înveșnici numele lui Emanuil Gavriliță.

Din anul 1886 se dedică avocaturii, pe care o profesează până la sfârșitul vieții. Lucrează vreo șase ani la Iampol. La Chișinău a locuit într-o casă modestă cu multe flori. A iubit florile. A fost un om religios și milostiv, după cum își amintesc sătenii. Soția Nadejda a decedat înaintea soțului, lăsându-i în grijă patru copii pe care i-a crescut și educat de unul singur, cu mare dragoste. A decedat la 10 iunie 1910 la moșia sa de la Baxani. Mormântul lui Emanuil Gavriliță se află în imediata apropiere de biserică, alături de mormântul soției Nadejda. Suplimentar citiți: Paul Vataman — „Figuri sorocene”; Iurie Colesnic — „Basarabia necunoscută”, precum și lucrări ale lui Gheorghe Negru și Maria Vieru-Ișaev.

Ana Bejan, prof., președinta Fundației „Gr. Vieru”

*Sponsorul rubricii este SRL „NOUSTIL”, directoare Ecaterina Martâniuc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.