Vitalie Postolati – academicianul născut vis-à-vis de Soroca

0
226

Motto: „Științele sunt uși, iar cheile lor sunt cercetările”.
Anton Pann (1790–1854), poet, profesor, compozitor

Academicianul (3 aprilie 2007) Vitalie Postolati s-a născut la 19 iulie 1937 în s. Ţekinovka, raionul Iampol, Ucraina, în familia agricultorilor Vera Feodosievna Postolati (Doncenko) și Mihail Savovici Postolati. Absolvă Tehnicu-mul de Mecanizare și Electrificare a Agriculturii din Soroca (1956), apoi Institutul de Electrificare a Agriculturii din or. Melitopol, Ucraina (1961).

În 1968 s-a angajat la Secția de Energetică Cibernetică (actualmente, Institutul de Energetică, creat cu aportul dlui V. Postolati în 1984, organizație unde a exercitat și funcția de director 1986–1990, 2004–2010). Chiar de la începutul activității manageriale a anunțat colectivul științific că nu va fi superiorul lor, ci colegul lor. Singura condiție cerută a fost faptul ca angajații să lucreze conștiincios.

Drept urmare, s-a angajat într-o activitate științifică, inovativă și managerială intensă. În perioada în care a administrat instituția științifică din domeniul energeticii a tins să coaguleze un colectiv de cercetători științifici din diverse domenii de cercetare: economie, matematică, fizică etc. Inițial, mulți dintre colegii de breaslă nu înțelegeau această opțiune, însă savantul argumenta: Avem de învățat multe lucruri utile de la acești specialiști!

În timp, această clarviziune și deschidere spre oameni și alte domenii ale cunoașterii s-au justificat pe deplin, lucru valorificat prin lucrări științifice de valoare, brevete de invenție elaborate prin prismă inter/trans/multidisciplinară. Se bucură de un larg prestigiu social. Îi place să lucreze cu tinerii cercetători științifici, iar acestora – cu distinsul savant. Modestia și înțelepciunea acestui Om mare, specialist consacrat în reţele electrice și sisteme energetice, fondatorul școlii științifice de linii electrice dirijate, este legendară, astfel încât este numit, pe bună dreptate, la propriu și la figurat, „omul care ne luminează” (după afirmația profesorul universitar Valeriu Dulgheru) sau „cel mai energic cercetător al energeticii” (după academicianul Ion Tighineanu). Academicianul Vitalie Postolati consideră că omul de știință trebuie să aibă condiții optime de cercetare. Să nu fie supus ingerințelor economice, sociale, ideologice, presiunilor politice. Rezultatele cercetării nu sunt imediate, ele se constată în timp. Este autor a circa 350 de lucrări științifice, inclusiv a opt monografii. A obținut 28 de certificate de autor în URSS (invenții) și 21 de brevete de invenţie de peste hotare, inclusiv în Anglia, Canada, Germania, Japonia, Franţa, SUA, Suedia. La șase teze de doctorat a fost conducător știinţific, iar la două teze de doctor habilitat – consultant știinţific. Domeniul de activitate al academicianului
V. Postolati – energetica – este continuat de fiica Elena Bîcova, doctor în științe tehnice, și nepotul Vitalie, care i-a moștenit și prenumele.
Savantul este îngrijorat de faptul că se investește foarte puțin în sistemul energetic al Republicii Moldova. În 1990, sectorul energetic al RSS Moldovenești a atins apogeul. Se produceau (!) circa 15 miliarde kWh , iar 7 miliarde kWh se exportau în Bulgaria. În prezent, Republica Moldova (inclusiv cu teritoriile din stânga Nistrului) abia dacă produce 5,3 miliarde kWh de energie electrică.
Biografia savantului este una plină de umanism, ancorare în valorile eterne ale familiei, pasiune pentru artă și sport, consacrare totală științei și inovării.

1. Bunica pe linie maternă – Maria Donceko – a avut nouă fete și trei băieți. Era mamă eroină, fiind decorată cu medalie de aur. Bunica pe line paternă – Parascovia Postolati – a avut două fete și un băiat. Strămoșii academicianului Postolati, pe line paternă, au fost de viță română.
2. Familia a reușit să supraviețuiască foametei din anii 1946–1947 datorită peștelui și scoicilor din Nistru. Mama îl lua la centrele de alimentare pentru a primi un pahar de crupe de porumb.


3. Prima experiență în domeniul electrificării a avut-o la casa bunicilor și la cea părintească.
4. Perioada studenției la Tehnicumul de Mecanizare și Electrificare a Agriculturii din Soroca (aflat la o distanță de 2 km de Nistru) a fost una dificilă. Zilnic trebuia să traverseze fluviul Nistru, care are curenți rapizi (satul natal se afla vizavi de orașul Soroca). În timpul verii, dacă nu funcționa transportul fluvial, era nevoit să treacă Nistrul înot, iar iarnă – pe gheață (uneori fragilă). Întârzierile la școală erau strict interzise.


5. Faptul că academicianul V. Postolati este într-o condiție fizică bună se explică prin modul sănătos de viață pe care continuă să-l practice. Până în prezent îmbină armonios sportul, arta și cercetarea. A practicat genurile sportive halterele, canoea. A cântat la acordeon, baian. A interpretat muzică clasică, dar a și improvizat. Cele trei cântece pe care le interpreta la acordeon puteau asigura o efervescență agreabilă la orice ceremonie și atmosferă de agrement. Melodia preferată pe care o interpreta era „Valurile Dunării”. În 1955, la o nuntă a romilor a câștigat 25 de ruble.
6. Savantul și ciorba. În 1961, V. Posto­lati a fost delegat la șantierul Centralei Elec­trice Raionale de Stat din Moldova (CERSM). Atunci, V. Boico, viitorul general, i-a făcut colegului său de serviciu un cadou prestigi­os și de preț – o pereche de cizme de gumă, care ulterior i-au fost foarte utile la muncile de pe șantier. La Centrală a activat în funcția de inginer, șef de schimb în hală, până în anul 1966. Într-o toamnă, în zi de voluntari­at (de voskresnik), la construcția infrastruc­turii energetice au fost antrenați circa 1000 de comsomoliști din diverse raioane ale RSS Moldovenești. Pentru a face față acestui nu-măr impunător de oameni, la propunerea lui V. Postolati, a fost reconstruită o canti­nă și adus un cazan special de 700 litri pen­tru a pregăti ciorbă pentru gurile înfometate ale participanților. Președinții de colhoz din împrejurimi au sacrificat porcine, orătănii pentru prânzul voluntarilor. Participanții la lucrări însă nu au fost preîntâmpinați că vor avea parte de prânz. Fiecare venise cu tol­ba cu mâncare de acasă. Când voluntarii au fost invitați la masă, nimeni din ei nu venise. Atunci administratorul cantinei s-a înfuri­at pe V. Postolati, organizatorul prânzului, și i-a zis: Ori mănânci singur toată ciorba, ori te fierb în ea cu tot cu cazanul tău cel nou!…Iar localnicii de prin satele din împrejurimi trei zile au mâncat din ciorba copioasă… Actual­mente, CERSM este una dintre cele mai mari centrale termoelectrice din regiune, având ca­pacitatea de generare de 2520 MW.


7. În 1964, la Dnestrovsk, la marcarea unei sărbători, având o exaltare sufletească, Postolati a decis să arboreze drapelul RSS Moldovenești pe coșul de fum al centralei cu o înălțime de 60 m. În zori de zi, el s-a urcat pe turn, a instalat drapelul. La coborâre i-a fost mult mai dificil… Când șeful șantierului văzuse drapelul, era foarte revoltat și a început căutările cine a făcut un astfel de act necugetat. Dar V. Postolati nu și-a recunoscut fapta, drapelul a stat arborat mult timp. Deoarece nimeni nu s-a încumetat să urce la o așa înălțime.
9. De mai mulți ani, acad. V. Postolati este membru al Asociației Științifice „Nicolae Milescu Spătarul”, are preocupări în domeniul istoriei. Savantul conside­ră că istoria este experiența generațiilor, care ne poate învăța foarte multe lucruri utile. Dorește să editeze monografia satului, localitatea în care și-a petrecut copi­lăria și a acumulat mai multe materiale despre baștină, izvoare inedite, documen­te de arhivă etc. Povestește că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în loca­litatea natală au decedat 300 de oameni. Toate familiile au fost afectate de flagelul militar. Familia academicianului se adăpostea în gropile lăsate de bombardamen­te în timpul raidurilor aeriene. Satul natal este o societate multietnică până în prezent, aici locuiesc moldoveni, ucraineni, ruși, polonezi, evrei. În s. Ţekinovka există un cimitir vechi evreiesc. Vechea biserică a fost afectată de inundațiile din anii 1930, actualmente este construită o altă biserică în centrul localității. Satul este destul de mare, cu 3000 de locuitori, cu o infrastructură bine pusă la punct. Există și o centrală fotovoltaică de 3MW.

9. Principalul domeniu de cercetări al academicianului Vi­talie Postolati îl constituie liniile electrice dirijate (LED) cu capaci­tate de trafic sporită. Ele reprezintă o perspectivă și o nouă direcție în domeniul transmisiei energiei elec­trice. Liniile pot fi utilizate pe larg ca structuri de intrasistem (rețele interne) și intersistem (intercone­xiuni) de diferite tensiuni. În Repu­blica Moldova funcționează multe astfel de linii – 600 km linii de 10 kV și 74 km linii de 110 kV (începând cu anul 1976). Lucrările academi­cianului și laboratorului pe care îl conduce la Institutul de Energetică în domeniul liniilor electrice dirija­te au adus beneficii economice de 12 miliarde de dolari SUA. Această sumă acoperă finanțarea Institutului de Energetică (și nu numai a acestui institut) pentru 50 ani de activitate în continuare.
10. Savantul are interese de cercetare și în alte domenii științifice. În special, o rezonanță importantă a activității sale au avut rezultatele de evaluare a impactu­lui tarifelor asupra indicatorilor macroeconomici ai Republicii Moldova.

P.S. La 1 octombrie 2019 academicianului Vitalie Postolati i-a fost prezentată cartea, Enciclopedia curiozităților, vol. II, unde era publicat materialul respectiv. A doua zi savantul a decedat subit.

Ion XENOFONTOV, ENCICLOPEDIA CURIOZITĂȚILOR. TRECUT ȘI PREZENT, Vol. II

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.