(GALERIE FOTO) Satul Schineni a marcat 400 de ani de la fondare

0
453

Atmosfera de sărbătoare se simțea chiar de la intrarea în curtea casei de cultură, unde a avut loc festivitatea. Oaspeții erau întâmpinați la poartă de doi oameni meșteriți din hlujani, cu brațele larg deschise, după care traversau expoziția lucrărilor create de meșterițele și meșterii din sat: broderii, prosoape moldovenești, covoare țesute manual, copturi rumene etc. Atmosfera era condimentată de aroma merelor coapte și a crizantemelor multicolore, aranjate în coșuri mari din lozie.

Ulterior, invitații își găseau câte un loc în curtea căminului cultural, iar pentru cei mai mici săteni a fost amenajată o zonă de joacă cu trambulină.
Copiii de la grădiniță și elevii gimnaziului din sat au prezentat un concert cu cântece și dansuri, lor alăturându-li-se și colectivul pedagogic al gimnaziului.

Ulterior, dna primar Silvia Leșan a invitat, rând pe rând, sătenii care de-a rândul anilor au contribuit la dezvoltarea, prosperarea și promovarea localității, printre aceștia fiind foști conducători ai satului, pedagogi vârstnici, veterani ai muncii, lucrători medicali, personalități cu care Schineniul se mândrește și acum, tuturor fiindu-le decernate diplome și cadouri care să le amintească de această frumoasă zi.

Ca la orice festivitate, invitații au fost poftiți la o masă de sărbătoare. Pentru că s-a adunat lume multă, în curtea casei de cultură s-a fiert o mămăligă gigantică, combinată cu friptură, sarmale și țuică ce se prepara tot pe loc, pentru toată lumea bună. Schinenenii și toți invitații au petrecut cu voie bună și muzică de suflet până seara, cu gânduri luminoase la un viitor frumos al localității lor natale.

Silvia Leșan, primarul satului Schineni: Prin această sărbătoare ne-am gândit să punem în valoare oamenii din comunitatea noastră, să reamintim tuturor că am avut și avem oameni care au contribuit prin acțiunile lor, s-au implicat la dezvoltarea satului și ne-au transmis localitatea așa cum am primit-o. La rândul nostru, ne străduim să păstrăm, să dezvoltăm și să promovăm comunitatea noastră în continuare. Scopul nostru principal este să desfășurăm o sărbătoare de suflet, la care am invitat sătenii și băștinașii stabiliți în alte locuri, dornici să se revadă cu rudele. Avem și o masă de sărbătoare cum este primit la moldoveni, dar și o expoziție cu covoarele noastre naționale și tot cu ce ne mândrim în satul nostru.

Diana Godorog, fiica fostului președinte de colhoz, Nicolae Godorog: Pentru mine satul Schineni este foarte aproape. Este locul în care mi-m petrecut copilăria, unde pentru prima oară am mers la școală, unde mi-am întâlnit prietenii. Sunt mândră de faptul că anume tatăl meu a activat aici, s-a manifestat ca om și a făcut multe lucruri bune pe care le-a lăsat în urmă. Vă mulțumesc că o stradă din această localitate poartă numele lui Nicolae Godorog.

Gheorghe Guțu, combainer la pensie: Tot neamul meu este din Schineni. Tata este unul dintre primii tractoriști din sat, au lucrat cu mama toată viața aici. Noi, urmașii, la fel am lucrat aici, în colhoz. Aici oamenii sunt harnici, muncesc și sunt binevoitori. Doresc satului meu să existe mulți ani, iar oamenii să fie fericiți la baștină, să aibă de lucru și să facă familii, să trăim toți în pace.

Nina Mazur,  asistentă medicală la Schineni: Lucrez de 41 de ani, lucrul e greu și responsabil. Trebuie să-ți iubești foarte mult profesia ca să faci față lucrului, cerințelor, familiei. Sărbătoarea aceasta este foarte binevenită, deoarece la țară aceste evenimente se întâmplă rar și sunt o mare plăcere pentru oameni.

Alina Rozimovschi, oaspete: O sărbătoare foarte frumoasă au pregătit localnicii. M-au copleșit emoțiile văzând atâta muncă și atâta suflet aici. Sărbătoarea este deosebită, participă toate generațiile și este o legătură frumoasă între oameni aici.

Valentina Borș, fostă directoare de școală: Aici m-am născut, am crescut, am absolvit școala, iar după studii am revenit să lucrez în satul meu natal. Am activat 43 de ani pe tărâmul pedagogiei. De când mă țin minte, Schineniul poartă faima unui sat de oameni harnici, fruntași în multe domenii. Îmi pare bine că toate instituțiile de pe teritoriul satului sunt conduse de băștinași, inclusiv primăria este condusă de doamna Silvia Leșan, eleva mea.

Iurie Borș, locuitor al satului: Satul Schineni se deosebește de altele prin faptul că la noi rămâne pe loc mult tineret. Avem o școală performantă, este printre primele din raion, grădiniță dezvoltată. Multă lume are afaceri proprii, spre exemplu, este popular lemnăritul, confecționarea ușilor și geamurilor, alții au prisacă, fac agricultură sau au altă ocupație. Lumea este unită în sat, când este ceva de făcut, oamenii pun umărul.

Daniela Lazarenco, locuitoare a satului: Satul nostru este un loc foarte bun pentru familiile tinere, deoarece se dezvoltă foarte repede. Aici avem grădiniță, școală, bibliotecă, sală de sport. Grădinița este foarte bine dotată, copiii uneori se despart cu greu de ea seara, când vin părinții după ei. Aici sunt toate condițiile pentru familii tinere, infrastructură bună, rețea de apă, de gaze naturale pentru cei care vor să se conecteze.

Mesaj de felicitare din Germania, pentru schineneni

Foto: Facebook.com

„Profit cu drag și cu plăcere de invitația de a fi alături – de astă dată doar cu gândul și cu inima – de locuitorii de azi ai satului meu natal, de unde am pornit în lumea largă cu mulți ani în urmă. Ziua aniversară a satului Schineni este, mai întâi de toate, o zi de celebrare a oamenilor din localitate, a celor care prin prezența lor constantă și edificatoare, prin muncă, entuziasm și eforturi cotidiene au dat și dau, în continuare, viață, adică suflu, spirit, voce, culoare și sens localității. „Omul sfințește locul”, această vorbă din bătrâni este, de fapt, piatra de temelie a existenței oricărei localități. Satul Schineni nu ar fi existat fără schineneni, fără oamenii care și-au zidit casele, dar și visele, și speranțele pe coastele văii dintre cele două dealuri despărțite dintotdeauna (sau, poate, adunate împreună?) de un fir îndărătnic de apă, de râpa satului. Cu recunoștință și drag îmi amintesc acum nu doar de părinți și rude, de vecinii și consătenii de altă dată, schineneni din neam în neam (parcă). Un loc aparte în inima și în amintirile mele îl au trei schinenence „prin adopție”, care au ajuns în sat ca „tineri specialiști” și au contribuit cu spor și demnitate de-a lungul multor decenii la bunul mers al lucrurilor în Schineni. Cu sentimente de profundă admirație și recunoștință mă gândesc acum și întotdeauna la prima mea învățătoare, regretata Eugenia Victorovna Lisnic – ce Doamnă și ce OM, Doamne!, doar pentru modul cum organiza lecțiile, dar și serbările școlare, pentru rochițele scrobite din tifon, pe care le cosea, cu mâna ei, în timpul ei liber, pentru noi, elevele sale, pentru scenariile de poveste merită un loc în rai. A fost unul din pilonii de rezistență ai universului copilăriei mele, dar și pedagogul care știa să inducă și celui mai zburdalnic sau celui mai necăjit copil dragostea de carte și de viață. O altă schineneancă „prin alegere”, fără de care în amintirile mele satul Schineni ar fi altfel, este Vera Constantinovna, doamna Rotaru, profesoara de muzică, atât de minionă și firavă, când a intrat, ca tânără absolventă a școlii de muzică de la Soroca, pe poarta școlii din sat, încât noi, copii de atunci, chiar credeam că fără acordeonul din spate ar putea s-o doboare vântul. Iar fără inconfundabila, unica și atotprezenta – de vreo 40 de ani și mai bine în viața satului Schineni – soră medicală Nina Sergeevna Mazur chiar nu pot să-mi imaginez satul Schineni; fără dumneaei, fără competențele dumneaei profesionale, dar și fără spiritul ei de sacrificiu schinenenii chiar ar fi fost azi mai puțini. Dacă există un titlu de merit pentru lucrătorii medicali din spațiul rural, Nina Sergeevna a noastră l-a meritat din plin.

Aveam 16 ani în 1984, când am plecat „de-adevăratelea” din sat, la studii, la Chișinău. Viața a corectat planurile mele. De 16  ani  un „acasă” pentru mine și familia mea este orașul german Leipzig, unde am ajuns  în 2003 cu un proiect de cercetare, cu intenția, naivă, după cum s-a dovedit, de a mă reîntoarce peste 3 ani la Chișinău. Acum știu că „acasă” este, de fapt, acolo unde îmi este familia mea, copiii mei, „casa”, adică acolo unde găsesc sens și continuitate în ceea ce fac, în ceea ce sunt zi de zi. Dar satul meu natal, Schineni, a rămas în inima mea. După părinți, satul a fost și rămâne pentru mine și acum, chiar dacă uneori mă încăpățânez să cred că m-am „eliberat” de această relație „de subordonare”, o instanță etico-morală. Și nu mă refer la proverbiala „gura satului”, ci la un sentiment aproape indescriptibil de comuniune, de apartenentă simbolică la o comunitate, pe care mi-ar plăcea să o reprezint cu demnitate acolo unde mă aflu.

Cu cele mai frumoase gânduri și urări de bine pentru toți schinenenii de azi, Alina Ciobanu-Tofan, doctor în științe, conferențiar universitar, Universitatea din Leipzig.”

*Mesajul a fost transmis către redacție de locuitorii satului, care au citit cu multă bucurie răvașul.

GALERIE FOTO

      

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.