Dedicații literare, cu Ecaterina Popa

M-am născut în sâmbăta Floriilor, într-o dimineaţă cu lapoviţă şi noroi, culori ce m-au marcat pe parcursul întregii vieţi. Descendentă dintr-o familie de răzeşi, Goienii, de pe moşia boierului Stoica, actualmente s. Stoicani, Soroca. Tatăl meu, Ion Alexei Indriceanu, născut la 18 aprilie 1924 în Stoicani, a fost arestat de NCGB la 28 iunie 1945, ca infractor periculos pentru societate şi deţinut în închisori până la 12 decembrie 1949, adică 4 ani 5 luni şi 14 zile, fiind reabilitat prin Decretul Prezidiului SS al URSS abia la 16 ianuarie 1989.

„Mama mea, Tatiana Efimovna Şevcenco, născută la 15 ianuarie 1927 în s. Hruşca, Camenca, a fost arestată în noiembrie 1937 (la vârsta de 10 ani) şi închisă până în februarie 1938, în trierul pentru copiii vagabonzi din Tiraspol, apoi în casa de copii pentru copiii „duşmanilor poporului” „M. Calinin” din Minsc — Belorusia. S-a întors acasă după război şi cu greu îşi mai amintea limba maternă. Buneii materni — Efim Şevcenco, a. n. 1890, a fost condamnat la moarte de bolşevici pe data de 8 octombrie 1937, sentinţa fiind executată la 15 octombrie 1937.

Anna Şevcenco, a. n. 1897, a fost de asemenea condamnată la moarte pe data de 18 octombrie 1937, de către aceiaşi satrapi comunişti, sentinţa fiind executată la 4 noiembrie 1937. Buneii paterni — Alexei Ion Indricianu, născut în anul 1886, a fost arestat din motive politice pe 25 octombrie 1945 şi condamnat la 10 ani privaţiune de libertate, de către Judecătoria Supremă a RSSM.

Aflându-se în colonia de corecţie prin muncă în oraşul Şeksninsk, regiunea Iaroslav, Rusia, a decedat pe 3 februarie anul 1947. Cauza decesului şi locul înhumării nu se cunosc. Efimia (Goian) Indricean, născută în anul 1896, a rămas văduvă cu 4 copii, pe care a reuşit să-i crească şi să-i scoată în lume.

După absolvirea şcolii din sat, unde unii „profesori” mă „onorau” cu satisfacție „fiică de jandarm”, am făcut Facultatea Matematică şi Cibernetică la USM „V. I. Lenin” din Chişinău.

Au urmat apoi 13 ani de muncă la „colonia” pentru copii delicvenţi din s. Soloneţ, Soroca, 8 ani închinaţi şcolii ruse din or. Soroca, apoi profesoară la Colegiul Agricol, Soroca. Între 2011-2013 – masterand la USPEE „C. Stere”, Facultatea Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice, specialitatea „Management educaţional”, Chişinău. Mi-au dat părinţii şi bunul Dumnezeu şi harul broderiei artistice.

Lucrez acum la cea de a 21-a icoană, brodându-mi în ele sufletul şi inima mea, pentru nemurirea neamului meu. Am lansat volumele de versuri: «Armonia tăcerii», «Tăcerea cuvântului», «Armonia cuvântului», «Eșecul logicii». E în curs de apariție «Logica eșecului» și am mai înțeles că Dumnezeu vrea ca noi să știm ce este fericirea. Acum studiez acest capitol, al existenței terestre.

 

Ecaterina Popa

Ecaterina Popa

Născută la 4 aprilie 1958 în satul Stoicani, Soroca.

Pedagog (profesoară de matematică), meșteriță pasionată de broderie artistică; autoare a volumelor de poezie «Armonia tăcerii», «Tăcerea cuvântului», «Armonia cuvântului», «Eșecul logicii».

Studii: USM „V. I. Lenin” Facultatea Matematică şi Cibernetică, Chişinău; USPEE „C. Stere”, Facultatea Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice, specialitatea „Management educaţional”, Chişinău.

 

Fişier biografic:

1965-1975 — elevă, şcoala medie Stoicani, Soroca.

1975-1981—  studentă, USM „V. I. Lenin”, Facultatea Matematică şi Cibernetică, Chişinău.

1981-1994 — profesoară de matematică, Școala specială din s. Soloneţ, Soroca.

1994-2008 — profesoară de matematică, şcoala rusă din or. Soroca.

2011-2013 — masterand, USPEE „C. Stere”, Facultatea Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice, Chișinău.

2008-2014 — profesoară de matematică, Colegiul Tehnic Agricol, Soroca.

 

Versuri, semnate Ecaterina Popa:


Ploaie de cuvinte

 

Picură cuvinte din stilou

Singurele se aştern pe foaie

Parcă-n pârăiaşe argintii,

Stropii se îngrămădesc de ploaie

Lacrimile picură din pom

Mugurii aşteaptă, ca să nască

Dorurile inima aprind

Cu scânteia ce căzu pe iască

Gândurile aripi au crescut

Calea sa-şi urmeze spre tării

Iau lumină câtă au putut

Vor aprinde-n ceruri stele mii.

 


Mi-e dor

 

Mi-e dor de tine până la durere.

Vreau să înjur, să urlu sau să cânt.

Ţes în pânza anilor tăcerea.

N-o pot opri, n-o pot sfida,

Cum nu opreşti un vânt

Sufletu-mi uscat-gâtlejul lui Setilă

Îl poate adăpa doar unda unui vers.

El mă trezeşte în puterea nopţii,

El se doreşte propulsat în univers,

De unde aduce bumerang spre mine

Ecoul paşilor din praful şters.

 


Clepsidra

 

Hăituită mă retrag

În bârlogul sufletului

Să-mi adun puterile

Să-mi ling rănile.

Tic-tac, bate ceasornicul inimii

Pic, pic, pic curge

Sângele din răni,

Tăcut, una câte una

Se aprind stelele pe cer.

Una câte una.

Una câte una

O picătură — o stea,

O picătură — o stea,

O picătură — o stea

O stea,

O stea,

O stea…

 

Alte creații ale autoarei, citiți în ziarul „Observatorul de Nord”.

 

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About OdN
fondat la 3.11.1998, înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat, membru al Asociaţiei Presei Independente afiliate WAN (Organizaţiei Internaţionale a Ziarelor) din anul 1999, este primul ziar din câmpia Sorocii, care este inclus în Catalogul ÎS "Poşta Moldovei", apare în limba română

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.