Trei state care au pornit ferm pe calea combaterii corupției și realizării transparente a reformelor, continuă, la câțiva ani de la asocierea cu Uniunea Europeană, să fie conduse de oligarhi. Moldova, Ucraina și Georgia sunt trei spații post-sovietice care se confruntă cu probleme similare din cauza aceluiași fenomen – oligarhia. Deși natura influenței oligarhilor în cele trei state diferă, efectele asupra societății sunt comune: limitarea pluralismului politic, capturarea instituțiilor statului, creșterea corupției la nivel înalt, preluarea controlului asupra justiției, blocarea reformelor.
Am urmărit modul în care cele trei state conduse de oligarhi combat corupția și pedepsesc pe cei care comit abuzuri. Georgia se remarcă prin faptul că a luat măsuri timpurii și radicale pentru a eradica în mare măsură corupția. Moldova și Ucraina s-au angajat declarativ în această bătălie, fiind modernizată infrastructura juridică, dar, fără o voință politică reală, rezultatele așteptate de societate și de partenerii externi nu s-au produs.
Georgia este un lider detașat față de Moldova și Ucraina în clasamentul mondial privind Indicele Percepției Corupției. În 2016, Transparency International a plasat Georgia pe poziția 44 în clasamentul celor 176 de țări monitorizate, cu un scor de 57 de puncte.
Indicele se calculează la o scară de la 0 până la 100, unde „0” semnifică corupţie totală, iar „100” – lipsă totală de corupţie.
Republica Moldova a înregistrat un scor de 30 puncte în 2016 şi s-a plasat pe locul 123, iar acest rezultat este cel mai prost pentru Moldova în ultimii cinci ani. Ucraina, asemeni Rusiei, se află în acest clasament pe locul 131.
Ucraina: Monopolul asupra condamnării corupților aparține statului
În Ucraina există posibilitatea pornirii dosarelor împotriva marilor corupți. Problema este finalitatea dosarelor, care ar trebui să se rezume la două variante: emiterea sentințelor de condamnare și confiscarea averilor. Acest lucru nu se întâmplă, pentru că „monopol asupra condamnării la închisoare este deținut de stat”, susține Vitalii Shabunin, directorul Centrului de Acțiune împotriva Corupției din Ucraina, ONG care de cinci ani luptă pentru ca instituțiile statului să-și exercite funcțiile și să pedepsească corupția la nivel înalt.
După evenimentele tragice din 2013-2014 de pe Maidan, în Ucraina, în conformitate cu recomandările partenerilor europeni, au apărut mai multe instituții ale căror scop este de a lupta împotriva corupției, eficiența acestora însă rămâne sub semnul întrebării.
Vitalii Shabunin explică cum instanțele de judecată sunt folosite în interese politice și ca instrumente care blochează activitatea Biroul Național Anticorupție al Ucrainei (BNAU), instituție independentă formată în aprilie 2015 după modelul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) din România.
BNAU, susține Shabunin, a încercat să investigheze cele mai sonore cauze de corupție și spălare a banilor, dar, acțiunile de urmărire penală au fost limitate, respectiv, descurajate, spre exemplu, atunci când magistrații au refuzat să permită ridicarea documentelor de la anumite firme sau instituții de stat.
Aparent, BNAU, creat în contextul reformelor asumate de Ucraina în fața partenerilor europeni, are libertatea de a acționa, afirmă Vitalii Shabunin, doar dacă nu afectează interesele unor persoane influente în stat.
Spre exemplu, la 20 aprilie curent, ofițerii Biroului l-a reținut pe fostul deputat Nicolae Martânenko într-un dosar penal de utilizare ineficientă a bugetului întreprinderii de stat „VostGok” (Восточный горно-обогатительный комбинат”, combinat de întreprinderi miniere specializate în extragerea și prelucrarea minereului de uraniu). Fostul ales al poporului ar fi prejudiciat statul cu peste 14,4 milioane de euro.
Martânenko a fost învinuit ulterior și pentru delapidarea, în complicitate cu alți trei funcționari, a 6,4 mil. de euro din conturile întreprinderii de stat НАЭК „Энергоатом”, după ce pe parcursul a patru ani puneau în practică o schemă de majorare fictivă a condițiilor de participare la tendere și favorizau o companie cehă. Ulterior, firma cehă transfera bani pe conturile unei companii off-shore din Panama, gestionată în totalitate de deputatul Martânenko.
Photo: unian.ua
Vitalii Shabunin menționează că este unul dintre primele cazuri în istoria Ucrainei când o persoană cu o influență importantă în viața politică politică și care poate fi catalogată drept un mic oligarh, este investigată pentru faptele sale de corupție.
Un alt argument care denotă că BNAU este o structură de temut este și faptul că un alt ales al poporului, Alexandr Onișcenko, a fugit din țară în iunie 2016 atunci când procurorul general al Ucrainei a cerut Radei Supreme să-l lipsească de imunitate pentru a putea fi arestat într-un dosar penal care elucida tranzacțiile ilegale în sectorul gazelor naturale.
„Aceste categorii de persoane pot ajunge în vizorul BNAU. Dar de ce oligarhii din prima linie nu pot fi anchetați? Dacă oligarhul nu devine demnitar sau funcționar de stat, el nu figurează în dosare penale. Tot ce se face, se face cu mâna oamenilor controlați de el. De exemplu, compania oligarhului Rinat Ahmetov câștigă profit pentru că un organ de stat a luat o astfel de decizie. Poate fi condamnat, în cel mai bun caz, conducătorul instituției care a adoptat această decizie. Ahmetov, deși are un rol evident în această schemă, nu poate fi condamnat.
Într-un alt caz în care este implicată Banca Națională a Ucrainei, la fel, putem să vorbim despre sentințe de condamnare pe numele guvernatorului, nu și a oligarhului cărui aparține banca prin care au fost scoși banii”, explică Shabunin, precizând că pentru ca justiția să funcționeze statul trebuie „curățat” de oamenii puși în funcții strategice de către oligarhi. În aceeași ordine de idei, expertul punctează că scopul final ar fi, nu pedepsirea oligahilor, dar tăierea „tentaculelor” prin care aceștia își exercită influența în stat.
Metodele de influență a oligarhilor asupra actului de justiție diferă de la caz la caz: uneori sunt mituiți judecătorii, alteori sunt „cumpărate” hotărârile, dar mai există o strategie implementată cu succes, cea de promovare a anumitor magistrați în sistem, de la o funcție în judecătoriile regionale, până la magistrați în instanțele superioare.
„Când este vorba despre conflicte serioase, spre exemplu, ca atunci când președintele Poroșenko dorea să-i demonstreze oligarhului Igor Kolomoiski că deja el este stăpân, judecătorul pur și simplu îndeplinea ordinele indirecte ale președintelui țării în dosarul pe numele unei persoane din cercul lui Kolomoiski. Era vorba despre o influență politică”, explică șeful organizației obștești „Centrul de Acțiune împotriva Corupției”.
Shabunin mai spune că pentru a avea la îndemână întregul sistem judecătoresc este suficient să fie controlată instituția-cheie care decide cariera magistraților, Consiliul Superior al Justiției.
Consiliul Superior al Dreptății (CSD) a fost reorganizat în 2016 în baza fostului Consiliu Superior al Justiției. Acest organ colegial al judecătorilor se anunța a fi una dintre schimbările implementate în cadrul reformei justiției, trâmbițate în 2014 de președintele Petro Poroshenko. Anume Consiliul Superior al Dreptății este responsabil de formarea unui sistem de judecători profesioniști și integri, dar și de apărarea independenței acestora. În atribuțiile acestuia intră numirea, demiterea și examinarea procedurilor disciplinare în privința judecătorilor, iar de un timp recent și a procurorilor.
CSD este cel care a ales judecătorii care vor ocupa fotoliile de magistrat la Curtea Supremă a Ucrainei și a transmis numele lor președintelui Poroșenko pentru semnarea decretelor de numire în funcție. Independența Consiliului și, respectiv, integritatea judecătorilor aleși de acest organ colegial, generează semne de întrebare atunci când analizăm componența acestuia și biografia președintelui CDS, Igor Benedisiuk, dar și legăturile cu președintele Petro Poroshenko. Poziția lui Igor Benedisiuk a fost decisivă atunci când, practic, au fost substituite normele constituționale privind reținerea și arestarea judecătorilor. Dacă președintele Proshenko a promis că judecătorul prins în flagrant cu mită va putea fi reținut și pus sub arest în mod obișnuit fără o oarecare permisiune specială, atunci CSD a introdus practica necesității obținerii acordului prealabil al Consiliului.
În acest mod, a fost echilibrat un punct important din reforma justiției și obținut un instrument important de influențare a judecătorilor incomozi și de apărare a celor fideli guvernării. Acest organ „reformat”, condus de un președinte promovat în funcțiile de conducere din sistem de către, a încetat a transmite public ședințele Colegiului disciplinar, unde se examinează dosarele pe numele judecătorilor, inclusiv a celor care au ajutat la suprimarea protestelor de pe Maidan în perioada 2013-2014.
Mulți membri ai Consiliului Superior al Dreptății sunt foști avocați ai șefului statului sau și-au nominalizat candidatura pentru partidul politic al acestuia. Unii membri sunt bănuiți de corupție, cum ar fi Pavel Grecikovskii, care în septembrie 2016 a fost reținut. Atunci el ar fi primit prima parte a sumei de 424 de mii de euro, mită pentru a influența o hotărâre de judecată. Instanța l-a eliberat în schimbul unei cauțiuni în valoare de 123 de mii de euro, iar o decizie a instanței încă nu a fost pronunțată. Grecikovskii este și în prezent membru al Consiliului, iar ca membru al Colegiului disciplinar evaluează integritatea judecătorilor.
Un exemplu evident care arată că președintele țării, Petro Poroshenko, are o influență colosală asupra instituțiilor anticorupție este cel din aprilie 2016, atunci când jurnalista de investigație Ana Babineț a găsit dovezi, datorită celei mai mari scurgeri de informații din istorie, numite Panama Papers, că șeful statului nu a renunțat la imperiul său de ciocolată, fabrica „Roshen”, deși a promis acest lucru înainte de a fi ales în fruntea statului. Jurnalista a dovedit că în timpul când în estul Ucrainei aveau loc acțiuni militare sângeroase care zilnic luau viața a zeci de soldați, președintele implementa schema prin care să-și treacă afacerea într-o zonă offshore.
„În țara noastră nu există o structură care ar putea să ancheteze președintele.
Când am publicat istoria despre offshor-urile lui Poroshenko, practic în primele zile fiecare și-a dat darea de seamă precum că nu este nimic criminal. În primele cinci ore, Procuratura Generală a spus că nu există nicio încălcare, deci, a fost făcută o investigație fără a ieși din birou, din câte înțeleg”, susține Ana Babineț, precizând că figuri politice mai mici se întâmplă să fie investigate după ce sunt publicate anchete jurnalistice, doar că dosarele nu au o finalitate, iar corupții sunt salvați de procuratură sau instanțele de judecată.
Despre faptul că în ultimii trei ani în Ucraina au loc rețineri sonore vorbește și redactorul-șef al publicației online „Hashi Groshi”, Iurii Nikolov. Acesta precizează însă că după gratii nu stă nimeni.
„Au fost cazuri când fucnționarii au fost reținuți chiar în timpul ședinței Cabinetului de miniștri. Cel mai mare pompier al țării a fost reținut în timpul ședinței Guvernului, chiar în fața camerelor de filmat. S-a întâmplat cu doi ani în urmă. Au trecut doi ani, dar în închisoare nu a ajuns”, menționează Iurii Nikolov.
Reforma justiției continuă să se desfășoară cu încălcări grave, iar rezultatul acestor schimbări vor fi foarte importante pentru viitorul Ucrainei.
Moldova: judecătorii incomozi sunt răstigniți
Despre corupția din sistemul judecătoresc al R. Moldova și politizarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), instituția de la Chișinău cu atribuții similare Consiliului Superior al Dreptății din Ucraina, au vorbit în ultimii ani, atât societatea civilă, cât și ex-magistrații dați afară din sistem.
Cel mai recent exemplu care denotă că integritatea și profesionalismul unui judecător nu constituie repere de accedere în sistem și, mai ales, în funcții de conducere, este cel din 20 octombrie curent, când Adunarea Generală a Judecătorilor a ales în fotoliile de membri ai CSM șase judecători cu probleme de integritate. Alți doi candidați la aceste funcții, care în discursurile lor au adus critici la adresa sistemului, nu au promovat concursul.
„Se creează impresia că idealul acestui CSM a fost de a ne transforma pe noi, judecătorii, în orbi, surzi și muți. Cu regularitate au fost răstigniți unii colegi incomozi acestui sistem, este tragic că se încearcă răstignirea întregului sistem judecătoresc, dar faptul că judecătorii nu-și respectă jurământul asumat la învestirea în funcție și nu se împotrivesc acestui dezmăț instituționalizat este o catastrofă, nu doar pentru sistemul judecătoresc, dar și pentru toți cetățenii acestui stat, din munca și sudoarea căruia suntem plătiți”, a declarat magistratul Gheorghe Balan la 20 octombrie curent în fața a zeci de colegi, precizând că s-a înscris în concurs pentru a demonstra, inclusiv partenerilor din Uniunea Europeană, cât de corupt este sistemul.
„Uneori mi se crează impresia că cineva intenționat dorește să introducă frică în judecători ca să ne poată manipula”, a declarat și magistrata Viorica Puică, referindu-se la faptul că în ultimul timp tot mai mulți judecători sunt urmăriți penal pentru hotărârile adoptate.
În septembrie 2016, 16 actuali sau foşti judecători din R. Moldova au fost reținuți fiind acuzați de implicarea în schema de spălare a peste 20 miliarde USD proveniţi din Rusia. Deși cunoșteau încă din 2014 despre rolul judecătorilor în acest caz, reținerile s-au întâmplat după doi ani și jumătate de la producerea delictului. Până astăzi, nu există vreo sentință de condamnare și nicio persoană nu stă după gratii. De cealaltă parte, pentru că a adoptat o decizie incomodă partidului de la guvernare, a fost dată afară din sistem judecătoarea Domnica Manole.
Niciun judecător anchetat, judecat şi condamnat în ultimii opt ani de justiţia R. Moldova nu se află astăzi după gratii. Deşi în această perioadă au fost deschise nu mai puţin de 40 de dosare în care figurează judecători, un singur magistrat a fost condamnat la închisoare cu executare, însă şi acela a reuşit să fugă din sala de judecată fără a fi găsit de poliţie, deşi este anunţat în căutare de aproape trei ani.
În tot acest timp pentru reforma justiției instituțiile europene au pompat în bugetul statului 28,2 milioane de euro, încrederea în justiție însă a continuat să scadă dramatic,alimentată de corupția internă: de la 26% în 2012, la 8% în 2016. În primăvara anului curent, potrivit datelor Barometrului Opiniei Publice, doar 2% din respondenți declarau că au „foarte multă” în justiție, alți 22% spuneau că au o „oarecare” încredere, pe când 73% afirmau că „nu prea” au sau nu au „deloc” în încredere în justiție.
Chiar dacă în ultimul timp au fost anchetați și trimiși pe banca acuzaților personaje importante, cum ar fi ex-premierul Vlad Filat și fostul deputat Veaceslav Platon, etichetat drept „raiderul nr. 1 din spaţiul CSI”, dosarele pe numele acestora pot fi catalogate drept politice, fiind inițiate doar când au apărut conflicte între aceștia și oligarhul Vladimir Plahotniuc.
În timp ce Filat și Platon stau după gratii, un actor principal în „jaful secolului”, controversatul businessman și primar al orașului Orhei, Ilan Șor, se află în libertate, chiar dacă numele lui figurează în Raportul Kroll, drept personajul în jurul căruia se învârt tranzacțiile care au dus la dispariția unui miliard de dolari din R. Moldova. Societatea americană de audit Kroll investighează cum în urma unor tranzacții complexe, trei instituții financiare, care reprezentau circa o treime din activele bancare ale țării, au acordat credite în valoare totală de 1 miliard de dolari, respectiv 15% din PIB.
Până în prezent acest împrumut nu a fost rambursat. Mai mult, în octombrie 2016 deputații au votat, iar fostul șef al statului a promulgat un pachet format din șapte legi prin care întoarecea miliardului a fost pus pe umerii cetățenilor R. Moldova. Frauda bancară nu a fost elucidată, iar beneficiarii finali nu au ajuns după gratii.
„Mai mult, până în prezent, guvernanții nu au întreprins niciun fel de măsuri pentru a-i trage la răspundere pe acei conducători ai instituțiilor statului care nu au întreprins nimic pentru a preveni infracțiunea: mă refer la fostul guvernator al Băncii Naționale, la fostul șef CNA, directorul SIS, procurorul general”, susține experta Transparency International Moldova, Ianina Spinei. Experta susține că această restanță este unul dintre motivele pentru care partenerii externi ai statului au blocat finanțarea macrofinanciară pentru R. Moldova.
Recent, Uniunea Europeană a anunțat că autoritățile moldovenești nu au îndeplinit condițiile impuse pentru primirea ultimului transfer financiar în cadrul programului de reformă a justiției, de circa 28 de milioane de euro. Președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav Gribincea, explică că acești bani, de fapt, au fost cheltuiți deja de autoritățile de la Chișinău, iar UE urma doar să-i compenseze. „Milioanele nu vor veni, prin urmare bugetul de stat va înregistra un deficit de circa 30 de milioane de euro”, afirmă expertul.
UE a întrerupt plățile de sprijin bugetar nu doar pentru reforma sistemului judiciar, dar și pentru alte patru domenii. Deocamdată nu se cunoaște când va fi reluată finanțarea. Între timp, restanțele cresc.
Deja de un an și șase luni, nici Autoritatea Națională de Integritate, o structură care trebuie să monitorizeze averile și interesele funcționarilor, nu activează. Cu largul concurs al autorităţilor, declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate ale acestora nu mai sunt verificate de nicio instituţie, toate sesizările venite la acest subiect fiind arhivate şi păstrate pentru viitorii inspectori de integritate, care există doar pe hârtie. Se întâmplă pentru că instituția reformată din bani europeni nu este funcțională din cauza că a fost tergiversat concursul de alegere a președintelui ANI.
Georgia: Independența justiției amenințată de interese politice
Pe poziții mai solide în topurile internaționale la capitolul independenței justiției și percepției corupției, comparativ cu celelalte două țări, Georgia are nu mai puține probleme în acest domeniu.
Nana Biganishvili, redactoră-șefă a proiectului „Monitor Studio”, susține că în timpul mandatului lui Mihail Saakașvili la șefia Georgiei, dosarele politice erau un fenomen mult mai des întâlnit decât în prezent, când statul este controlat din umbră de oligarhul Bidzina Ivanishvili. În acea perioadă, spune jurnalista de investigație, statisticile vorbeau despre 0% de sentințe de achitare.
„Situația respectării drepturilor omului s-a îmbunătățit, dar probleme există. Până în 2012, noi făceam materiale foarte serioase privind încălcarea drepturilor omului, inclusiv pe domeniul justiției. Astăzi este puțin altfel. Avem rețineri sonore pe fapte de corupție, cum s-a întâmplat recent la Primăria din Tblisi”, susține Nana Biganishvili, care nu exclude că în dosarul de la primărie ar putea fi vorba despre interese politice.
Deşi se plâng de sărăcie, de salarii mici și de pensii insuficiente, acuzând autoritățile că și-ar face interesele personale și nu ar rezolva problemele statului, cei mai mulţi dintre georgieni, totuşi, sunt mândri de faptul că, într-un timp relativ scurt, din instituţiile de stat corupţia a dispărut, iar orice tentativă de dare de mită unui poliţist, unui funcţionar sau unui justiţiar este pedepsită atât de aspru, încât oricine preferă să achite amenzi usturătoare, decât să propună bani în schimbul soluţionării unor probleme.
În același timp, afirmă Giorgi Kanashvili, directorul Centrului privind relațiile culturale „Casa caucaziană”, corupția la nivel înalt continuă să funcționeze, iar acest lucru ar putea să încurajeze revenirea la vechiul sistem.
„Procuratura, mi se pare, este destul de liberă în acțiunile sale dacă nu intersectează interese politice. Atât Procuratura, cât și instanțele de judecată sunt, în principiu, libere”, opinează Giorgi Kanashvili.
Acesta spune că trebuie menționat neapărat un aspect important: odată cu venirea guvernării lui Bidzina Ivanishvili, „fețele” sistemului judiciar au început să fie schimbate.
„Primii ani după căderea regimului lui Saakașvili, ceea ce iniția procuratura era blocat de instanțele de judecată, deoarece mai existau magistrați numiți încă de fosta guvernare. Câte puțin, se schimbă lucrurile: sunt numiți în funcție tot mai multe persoane loiale actualei conduceri.
Treptat, s-a produs „curățarea” sistemului de persoanele-cheie. Trebuie să recunoaștem că partidul „Visul georgian” nu a eliminat toate capetele. În multe ministere lucrează oameni care au fost numiți sau erau loiaili Partidului Național, adică lui Saakașvili”, punctează directorul Centrului privind relațiile culturale „Casa caucaziană”.
La rândul său, Natia Koberidze, jurnalistă, reprezentantă a comitetului național al „International Press Institute” din Georgia, care în ultimii doi ani a făcut doctoratul în Estonia, studiind reformele implementate de guvernare, susține că tentativa de schimbare a tradiției a eșuat, iar judecătorii și procurorii continuă să fie folosiți în interese politice, iar justiția acționează selectiv.
Natia Koberidze vorbește în acest sens despre fotbalistul și ex-ministrul Energeticii din Georgia, Kakha Kaladze, care în octombrie curent a devenit noul primar al orașului Tbilisi, fiind candidat din partea partidului „Visul georgian”, condus de oligarhul Bidzina Ivanishvili.
„Există presupuneri că Kakha Kaladze este o persoană foarte coruptă. Acesta prietenește cu lumea criminală. Nu o singură dată a fost văzut, fotografiat, au fost aduse probe că acesta are o atitudine aparte cu autorități din lumea criminală din diferite țări. Au mai existat și multe investigații jurnalistice care arată că Kakha Kaladze, fiind ministru al Energeticii, și-a depășit atribuțiile de serviciu, și a început negocierile cu „Gazprom”.
El a insistat ca Georgia să semneze un contract cu Gazprom, în contextul unei tendințe mondiale de a ieși de pe piața rusească. Georgia încă în 2008 a încetat a mai fi consumator de gaz rusesc, deoarece acesta nu este altceva decât o armă politică împotriva statelor vecine, îndeosebi împotriva unor țări slabe și vulnerabile din punct de vedere al resurselor de gaz cum este Georgia. Însă Kakha Kaladze a făcut tot posibilul ca să ne readucă pe piața rusească, a semnat un contract în condiții total netransparente, chiar dacă au avut loc proteste colosale la acest subiect.
Ulterior, prim-ministrul a declarat că statul nu avea nicio necesitate de a semna acest contract. Vă închipuiți ce rol are Kaladze, dacă premierul nu putea să aibă influență asupra unui ministru? Nu știm încă ce consecințe vor urma”, explică Natia Koberidze, care menționează că nu a fost inițiată nicio anchetă în acest caz, deoarece decizia respectivă ar aparține lui Ivanishvili, cel care ar fi acționar la „Gazprom”.
În contextul unei justiții selective, a corupției și influenței politice exitente în sistemul judiciar, o problemă destul de gravă semnalată de jurnaliști este accesul la informațiile de interes public. Jurnalista Natia Koberidze precizează că accesul la informațiile de interes public în Georgia a fost întotdeauna problematic, îndeosebi pe subiecte care presupun date deținute de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării.
„Sunt multe cazuri când jurnaliștii merg în instanță și câștigă dosare împotriva structurilor de stat care nu au dreptul de a refuza accesul la o informație de interes public, mai cu seamă în timpul prevăzut de lege. Ministerul Justiției, în frunte cu ministra Thea Tsulukiani, foarte des ignoră solicitările jurnaliștilor. Recent, instanța a declarat-o contravenientă pentru că nu a oferit informații”, spune jurnalista.
Limitarea accesului jurnaliștilor la informație este o problemă și în R. Moldova, mai ales în ultimii ani, când autoritățile încearcă să ascundă de ochiul public, invocând protecția datelor cu caracter personal, sentințele de condamnare în dosarele politice sau deciziile de achitare pe numele persoanelor loiale sistemului.
„În ultimul timp vedem o tendință clară de interpretări abuzive de către autoritățile publice, care utilizează Legea privind protecția datelor cu caracter personal ca paravan pentru a refuza eliberarea informației de interes public. Sunt prevederi interpretative și foarte vagi, care creează loc pentru abuz, asta e temerea cea mai mare”, a declarat directoarea de Programe la Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Nadejda Hriptievschi, după ce la începutul lunii octombrie, jurnaliștii de investigație au ieșit la un protest în fața Consiliului Superior al Magistraturii pentru a cere instituției să nu adopte un Regulament care limita accesul la informație.
Putem concluziona afirmând cu certitudine că Georgia a întreprins o serie de reforme în sectorul judiciar, însă este nevoie de un efort mult mai mare pentru a reduce influența politicului. În Moldova, cele mai problematice aspecte identificate se referă, atât la numirea și promovarea judecătorilor, cât și la utilizarea audierilor închise în dosare de rezonață. Ucraina este în plin proces de reformă judiciară, dar acest sector este încă perceput ca fiind unul dintre cele mai corupte.
Marina Ciobanu
