Colindatul în ceată bărbătească… Un obicei vechi care exista altă dată în întreg spațiul românesc — de la Nistru la Tisa și de la Dunăre la Marea Neagră, — dar care astăzi a dispărut în cea mai mare parte a Republicii Moldova. Dacă în România s-a păstrat în aproape toate zonele, la noi poate fi întâlnit în câteva localități, cele mai multe din regiunea de Sud.
La sfârșitul anului 2013, în urma unei proceduri migăloase și de durată, colindatul în ceată bărbătească din România și Republica Moldova a fost inclus în lista patrimoniului cultural protejat de UNESCO. Este primul, și deocamdată unicul, element de patrimoniu cultural din spațiul basarabean, înscris în lista Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. În această ceată bărbătească se grupează floarea tinerilor unui sat, iar, până la al Doilea Război Mondial, fiecare localitate din regiunea dintre Prut și Nistru, la fel ca și cele din România, avea câte una sau mai multe cete de colindători formată din flăcăii satului. Acest obicei a început însă să dispară, după instaurarea regimului sovietic în 1944, spune etnograful și muzeograful Varvara Buzilă.
Varvara Buzilă: ”Nici Republica Moldova fără România și nici România fără Republica Moldova nu ar fi putut demonstra lumii cât este de bogat acest obicei”.
Varvara Buzilă mai spune că vatra colindelor în ceată bărbătească se află în Sudul Moldovei. Totuși, acest obicei s-a mai păstrat în localitatea Parcova din nordul țării, sau în satul Boldurești din centrul Republicii Moldova. Fiecare colind are o tematică specială. Sunt dedicate fetelor de măritat, feciorilor de gospodari cu turme de oi și lanuri de grâne, preoților, fiilor morți în războaie etc, precizează directorul Muzeului Național de Etnografie.
La sfârșitul anului 2013 colindatului în ceată bărbătească i s-a dat o dimensiune internațională, fiind inclus în lista patrimoniului cultural protejat de UNESCO. Dosarul privind înscrierea acestui obicei în patrimoniul UNESCO a fost elaborat împreună cu specialiști din România.
Includerea lui pe lista UNESCO a oferit Republicii Moldova dreptul de a solicita și obține granturi pentru conservarea și promovarea colindatului de ceată bărbătească, amenințat în prezent cu dispariția pe teritoriul între Prut și Nistru, și acum depinde de noi cum vom ști să profităm de aceste oportunități, spune Varvara Buzilă.
Deocamdată însă introducerea colindului pe lista patrimoniului cultural al ONU nu a adus Republicii Moldova decât un plus de vizibilitate pe plan internațional, iar proiectele de promovare a colindului vor urma în timpul apropiat dacă va reuși să obținem finanțare de la UNESCO, sau de la autoritățile din Republica Moldova, a mai precizat Varvara Buzilă.
Satul Câșlița Prut din raionul Cahul este una din puținele localități unde s-a mai păstrat acest gen de colindat. Aici l-am găsit pe nea Costache, fost căpitan de ceată de colindători.
La cei 84 de ani, Nea Costache Mării, fost conducător de ceată, știe aproape 20 de colinde vechi de sute de ani. Colindul cel mare îl cântă mai bine de două ore. Alături de bunul său prieten Gheorghe, împreună cu care în zilele de sărbătoare deapănă amintiri și vremuri demult uitate.
În vârstă de 84 de ani, trecut prin război și foamete, a crescut fără tatăl său, pe care autoritățile sovietice l-au deportat în Siberia.
Se mișcă greu, sprijinit în două cârje, iar cele mai dese drumeții sunt cele din casă până pe prispă.
Cel mai frică îi este că în curând nu va mai fi, iar colindele pe care le-a adus cu el din veacul trecut nu se vor stinge odată cu el.
Nea Costache nu scapă nicio ocazie de a transmite colindele generației tinere. Nepoata sa Irina Calcea, locuiește la câteva case distanță, este principalul său ajutor dar și principalul ascultător al colindelor. Chiar dacă avea vocea răgușită nu am plecat nici noi până nu ne-a colindat și ne-a urat.
Nea Costache și nepoata sa, Irina Calcea, bucuroși că au cui transmite colindele care l-eau învățat cu grijă de la părinții și buneii lor.
L-am sunat de mai multe ori să îl anunț că venim să ne colinde. La început s-a arătat sceptic și era gata să renunțe la ideea de a se întâlni cu noi. A acceptat în final, regretând însă că astăzi este ultimul din toată ceata sa în stare să mai colinde.
Costache Mării, în trecut conducător de ceată bărbătească. Știe peste 20 de colinde, învățate de la străbunelul său.
Astăzi se fac mai multe încercări de a reanima tradiția colindatului în ceată bărbătească. Unul din ansamblurile folclorice care încearcă să reînvie și să popularizeze această tradiție în Republica Moldova sunt ”Plăieșii”.
Nicolae Gribincea: În repertoriul ”Plăieșilor” se regăsesc aproximativ 40 de colinde, pe care le-am cules în urma unor expediții comune cu cei de la ”Tălăncuța” cu Andrei Tămâzlâcaru, Victor Botnaru, Surorile Osoianu, mișcare care a început prin anii 80. De 27 de ani ”Plăieșii” cântă colinde.
Colindele pe care le cântă aceștia au fost adunate în special în zona de sud a Republicii Moldova, după cum ne-a mărturisit conducătorul artistic al formației Nicolae Gribincea, pe care l-am găsit repetând împreună cu câțiva dintre tinerii artiști.
Plăieșii învață în fiecare an câte o colindă-două. Au un repertoriu voluminos și valoros, cu colinde tradiționale legate de îndeletniciri, de vânătoare, de ciobănie, colinde despre nașterea Domnului, de Anul Nou, de Sfântul Vasile.
Lista Patrimoniului cultural imaterial al umanității a fost alcătuită oficial de UNESCO în 2008. În prezent această listă numără peste 180 de opere din peste 75 de țări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, arta tradițională, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și practici referitoare la natură, dar și meșteșuguri tradiționale.
Exemplu de colindat în ceată bărbătească practicat în Ajunul Crăciunului în satul Valea Perjei raionul Taraclia.
Text: Ina Guțu
Foto/video: Aurel Obreja
Editare/IT: Victor Pogor
