Cerșetorul Victor Slavchin: „Am adunat bani pentru un apartament, dar…”

0
357

 Expres-interviu

Acești ochi albaștri ca cerul îi cunosc de 30 de ani, de când Victor Slavchin era angajat la Gospodăria Locativ Comunală din Soroca, în calitate de hamal. Când ne întâlneam se saluta respectuos și ne doream unul altuia o zi bună. O habă de vreme, însă, dispăruse din vizor, ca peste ani să apară într-o nouă postură, cea de cerșetor… Mereu, indiferent de anotimp, îmbrăcat în aceleași haine (din garderoba toamnă-iarnă) Victor-cerșetorul stârnește nu doar mila trecătorilor, dar și curiozitatea lor. Nefiind o excepție am decis să-l descos puțin și să aflu câte ceva din viața lui deloc tumultoasă, după cam aveam să mă conving…

  • Victor, știu că multă lume de consideră un boschetar sadea, dar spune oamenilor că nu este adevărat…
  • Adevărat că nu este adevărat, fiindcă nu dorm pe drumuri sau în parcuri și nu fac oamenilor nici un rău. Sunt un cerșetor ordinar, care trăiește din mila oamenilor, dar niciodată nu am tras pe cineva de mâneca să-mi dea ceva sau, Doamne ferește, nu m-am supărat atunci când cineva a trecut nepăsător pe alături. 
  • Adică, ai casă și masă, ca toată lumea.
  • Da, Am și casă, am și masă și, datorită bunătății oamenilor, am și pe masă în toată ziua.
  • Locuiești singur sau ai familie?
  • Nu sunt căsătorit, nu am fost căsătorit și nu am copii, deși recent am împlinit 56 de ani (în acea zi de noiembrie am fost mai generos cu el, aflând că-și sărbătorea ziua de naștere – V.C.). Trăiesc împreună cu mama și un frate, în partea din deal a orașului, dar mai am încă un frate și o soră, care sunt căsătoriți și, implicit, sunt și eu unchi.
  • De ce, atunci, ca toată lumea, nu mergi la muncă. Or, trebuie să fii mare leneș ca să nu poți câștiga astăzi câteva mii de lei pe lună.
  • Din cauza sănătății nu pot lucra. Am muncit câteva luni la Gospodăria Locativ Comunală, dar am fost nevoit să mă las de munca fizică. Nu sunt un leneș, credeți-mă, dar nu pot munci.
  • Apropo, am observat că ziua ta de…cerșit este împărțită în două: în prima parte a zilei te afli aproape de piața din centrul orașului, iar mai spre seară toată lumea te vede în fața unui magazin din preajma parcului „Mihai Eminescu” (FOTO). Ai vreo superstiție în acest sens?
  • Este vorba despre o simplă întâmplare. Pur și simplu, în centru câștig doar bani, iar aici oamenii mă servesc și cu ceva de mâncat. Aproape în fiecare zi merg de aici cu mâncare și băuturi răcoritoare. Într-un fel, cerșitul aici îmi oferă o cină sățioasă.
  • Câștigi mulți bani într-o zi sau sunt și zile când nu câștigi nimic?
  •  Nu au fost cazuri să merg acasă fără nici un ban, dar depinde de zi. Mai bune sunt zilele de muncă, când oamenii mișună pe străzi, iar în zilele de odihnă lume este mai puțină. Cele mai bune pentru mine sunt sărbătorile religioase când oamenii sunt mai blajini și mai darnici. În general, sunt nulțumit cu ce mi se dă și sunt recunoscător celor care nu trec indiferent pe alături.
  • Și dacă te rog să-mi spui în cifre câți bani câștigi pe zi?
  • Răspund: de la câțiva lei până la 150-200 de lei, în zilele mai bune.
  • Și ce faci cu banii, dacă zici că mergi seara acasă cu tolba plină?
  • Poate nu o să mă creadă multă lume, dar de când cerșesc am adunat o sumă de bani, care îmi permitea să-mi cumpăr un apartament mic, dar… Fratele meu a aflat că adun banii într-o pungă sub saltea și m-a prădat. Acum adun bani, din nou, dar îmi va fi greu să adun suma de bani care mi-ar permite să-mi împlinesc visul de a avea propriul acoperiș de-asupra capului. 
  • Au fost și cazuri ca cineva să te probozească că nu mergi la muncă?
  • Nu țin minte astfel de cazuri, fiindcă eu nu mă bag în buzunarul cuiva, iar despre starea mea de sănătate nu poț să spun la fiecare.
  • Nu o să mă ierte cititorii dacă nu o să te întreb de ce și vara, și iarna porți căciulă și haine călduroase?
  • Nu știu cum să răspund la această întrebare. Probabil așa m-am deprins și mă simt comod.
  • Și ultima întrebare: de ce nu îmbraci geacă (aproape nouă), care ți-am dăruit-o de curând?
  • Ba da, o îmbrac, dar pe acasă, fiindcă dacă o să merg la cerșit îmbrăcat curat nimeni nu o să se uite la mine și risc să nu mai primesc nimic.
  • Mulțumesc pentru interviu.

   


Articolul precedentRecital de poezie și muzică în memoria lui Mihai Eminescu / LIVE
Articolul următorMedicul sorocean, Alexandru Cealan, s-a alăturat echipei de urologie a Spitalului MedLife Brașov
Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”. Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova. Câștigător în TOP-ul „10 jurnaliști ai anului”. În presă din anul 1986. Activitate: corespondent, redactor de secție la ziarul raional din Soroca; corespondent Agenția de știri „Moldpress”, corespondent zonal al ziarului guvernamental „Независимая Молдова”; purtător de cuvânt al prefecturii Soroca, consilierul prefectului. Din anul 1988 fondator și redactor al ziarului „Observatorul de Nord”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.