“Eu cred că dragostea de Țară, recunoștința pentru cei care și-au sacrificat viața în numele Întregirii Neamului trebuie să fie trăită de fiecare la fel ca și credința. Iar credința sălășluiește, mai întâi de toate, în sufletul omului, acolo unde nu pătrunde fățărnicia, lașitatea și interesul. Dragostea de Neam și de Țară trebuie trăită/spusă ca o rugăciune venită din sentimentul profund al recunoștinței pentru ceea ce ai și cu speranța sinceră în ceea ce îți dorești, nu pentru tine, în primul rând, ci pentru Neamul tău din care te-ai născut și sorbești seva vieții și a demnității. Sentimentul Unirii (eu cred că Unirea trebuie să fie întâi de toate un sentiment) trebuie să se alimenteze în fiecare zi cu fapte concrete, cu lucruri mici pe care le poate și trebuie să le facă fiecare dintre noi pentru Țară și pentru Neam; sentimentul Unirii trebuie trăit profund în noi, conștientizat până în cele mai mici detalii ca o atitudine și ca o poziție, care trebuie să fie numaidecât verticală. Azi, cu părere de rău, în societate se face tot mai mult resimțit deficitul: deficitul de demnitate, deficitul de verticalitate, deficitul de sinceritate și un mare deficit de dragoste. Am călătorit mult în ultimii doi ani prin Țara noastră frumoasă. Știți ce am înțeles?! În sufletul meu și al multor români cu care m-am întâlnit și am comunicat Unirea s-a și înfăptuit! Și ce este pe lumea asta mai puternic decât Credința, Dragostea și Dorința unui popor demn?!”
Svetlana Păunescu, șefa Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei din raionul Soroca
Vedeţi aici şi alte păreri despre UNIRE!
