Terminînd cu succes alegerile, am început să pun la punct administraţia. Cît a fost Hrițcu (aproape un an) prefect, n-a fost nici un buget, tot prelungea: bugetele liberale. Am făcut constituirea consiliilor populare, alegînd primari în comunele rurale mari. Am dat circulară pentru întocmirea bugetului arâtînd sursele de venituri şi regulile pentru mînuirea lor.
Scopul bugetelor este satisfacerea întîi a intereselor obştii: şcoli, spitale, poduri, drumuri etc. şi apoi încasarea salariilor. Toate plăţile restante se vor face pe măsura impozitelor restante, iar încasările cuvenite se vor folosi numai pentru cheltuielile curente — şi multe alte dispoziţii am dat. Bugetele noi se soldau cu venituri de milioane (2-3 milioane), iar bugetul comunei rurale Floreşti, pe teritoriul căreia se aflau trei gări şi mai multe iarmaroace, s-a soldat cu un venit de 8 milioane lei întrecînd bugetul oraşului şi capitalei de judeţ Soroca, care avea numai 6 milioane lei. Aparatul administrativ nou ales s-a pus febril pe lucru. Cum s-a lucrat şi ce s-a lucrat se va vedea cînd vom povesti despre inspecţia ministerială.
După paradă am sosit acasă, am luat repede masa şi am plecat cu maşina, rugînd soţia să spună, dacă vor întreba la telefon de la batalion, că am plecat la vînatoare. Faptul acesta a provocat o mare stupoare la banchet. Unii spuneau că trebuia de prevăzut lucrul acesta, alţii spuneau cum sa previi, dacă a fost tot timpul atît de amabil. Aici, la Nistru, astfel de prefect nu are ce căuta.
Numai amintirea acestor lucruri mă face să mai pot scrie. Să nu creadă cititorul că din născare sînt bădăran şi am comis o mojicie. Această mojicie a fost impusă, de conştiinţa mea, datorită gestului celor trei generali — Rudeanu, Madărăscu şi Petalla. La comemorarea a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria mumă, în 1928, ce a avut loc la Opera Română şi la care am fost invitat de către guvern, au participat toate naţionalităţile, oficialităţile şi ambasadele.
Aceşti generali au părăsit ostentativ sala în momentul cînd reprezentantul guvernului — ministrul învăţămîntului Costăchescu reproducea cuvîntarea istorică a lui C. Stere, care a determinat votul Sfatului Tării. În sală s-a produs o mare revoltă, dar s-a păstrat ţinuta festivă. Generalii, prin gestul lor intolerabil, au vrut să spună “Ce unire? Ce Sfat al Țării? Ce Stere?”, noi am cucerit Basarabia! Maniu, Primul-ministru în urma acestui scandal a cerut generalului Cihoţchi — ministru de război — să-i pedepsească pe aceşti trei generali. Ministrul a răspuns că aceştia, avînd gradul cel mai mare în armată, nu-i poate pedepsi, Primul-ministru a cerut ca în cazul acesta să tragă el consecinţele. Ministrul de război Cihoţchi a demisionat. Generalul Petalla mai este cunoscut ca teoreticianul concepţiei despre dictatura militară. El a susţinut în scrierile sale că “Armată este însăşi naţiunea”.
BUGETELE NOI SE SOLDAU CU VENITURI DE MILIOANE (2-3 MILIOANE), IAR BUGETUL COMUNEI RURALE FLOREŞTI, PE TERITORIUL CĂREIA SE AFLAU TREI GĂRI ŞI MAI MULTE IARMAROACE, S-A SOLDAT CU UN VENIT DE 8 MILIOANE LEI, ÎNTRECÎND BUGETUL ORAŞULUI ŞI CAPITALEI DE JUDEŢ SOROCA, CARE AVEA NUMAI 6 MILIOANE LEI.
Curînd după incidentul cu Petalla, tot în luna octombrie, tot la Chişinău, am fost chemat la o conferinţă administrativă. Aici trebuia să se hotărască falimentul legii administrative întocmită de C. Stere împreună cu alţi exponenţi ai partidului. Această lege nici nu prea a avut timp să dea faliment, neavînd nici un an de existenţă şi ministrul de interne nu a dat nici o circulară pentru aplicarea legii noi deoarece toţi conduceau judeţele după calapoadele vechi.
Înainte de conferinţa administrativă, echipa ministerială a inspectat cîteva judeţe din sudul Basarabiei şi a constatat o harababură administrativă şi nemulţumiri populare. În ziua conferinţei, au luat cuvîntul întîi prefecţii, care au fost inspectaţi şi recunoşteau că legea n-a dat rezultatele aşteptate. Venind rîndul celor din nordul Basarabiei, Mihalache a luat cuvîntul şi a început să facă totalul dezbaterilor.
Mi-a trebuit mult curaj să întrerup, cu multe scuze prealabile pe superiorul meu şi am rugat să se ia în consideraţie că judeţele cele mai reprezentative ale Basarabiei n-au fost inspectate şi nici reprezentanţii lor nu au vorbit. Eu, ca reprezentant al judeţului Soroca, declar aici că situaţia la noi se prezintă cu totul altfel. Lumea este foarte mulţumită şi cu mare jale s-ar despărţi de această lege.
Dnul Mihalache îşi recunoaşte greşeala de a nu fi respectat şi audiat judeţele din nord şi că doreşte să plece chiar astăzi la Soroca. Nu m-am speriat deloc şi am declarat domnului ministru că îi stau supus la dispoziţie. După aceasta, dnul Mihalache a spus că ne întîlnim la ora patru la hotarul judeţului Soroca. Şi aşa a fost. La ora patru, primarul tîrgului Căpreşti, Simha Partna, cu pîine şi sare, îmbrăcat în redingotă neagră, i-a urat bun venit domnului ministru la hotarul dintre Orhei şi Soroca. După un schimb de salutări, am ținut acolo la hotar o mică consfătuire despre planul de inspecţie. Dnul Mihalache a spus că el vrea să inspecteze trei comune rurale: una mare, una mijlocie şi una mică. Eu am spus că o comună rurală mijlocie este Cotiujenii Mari, una mică este Văscăuţi, iar o comună mare este Floreşti. Am mai spus că Văscăuţi şi Cotiujenii Mari sînt în drum spre Soroca, unde vom poposi şi ne vom odihni, iar a doua zi vom inspecta de dimineaţă Floreştii, de unde alaiul va putea pleca spre Bălţi. Domnul Halippa, ca sorocean şi bun cunoscător al judeţului, a confirmat spusele mele.
* În text este păstrată ortografia originalului.
Citiți AICI și celelalte părți ale articolului.
Gheorghe I. Lupașcu, fost prefect al județului Soroca în anii 1929-1940
