Potrivit statisticilor, populația Republici Moldova descrește vertiginos și acest proces nedorit pare să nu aibă stopare. Astfel, în Republica Moldova au rămas cu 1,3 milioane mai puțini oameni față de anul 1992, iar anul trecut, numărul nou-născuților a fost cel mai mic din ultimii 170 de ani. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, Aliona Crețu, șefa Serviciului Politici Demografice din cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, declara de curând că, pentru a crește numărul populației, fiecare familie trebuie să-și planifice cel puțin trei copii. Acest „trebuie” însă este greu de materializat, fiindcă situația financiară a multor familii este precară, iar creșterea a trei și mai mulți copii ar însemna un lux sau, dacă doriți, o povară.
…Doamna Stela Cebotarean din satul Redi-Cereșnovăț, raionul Soroca, este mamă a 11 copii, (10 dintre care sunt în viață — șapte băieți și trei fete), un adevărat record pentru vremurile noastre. Cu excepția lui Ion, cel mai mare dintre copii, care este la muncă în Cehia și care odată ce a atins majoratul nu mai este luat în calcul de statistici (dar nu și de acea care i-a dat viață), ceilalți sunt acasă, lângă mama. Când zic „acasă” și „lângă mama”, am în vedere acel sentiment pe care l-a trăit fiecare dintre noi în copilărie, când nicăieri nu era mai bine ca acasă și mai cald decât lângă mama. Or, această familie frumoasă și prietenoasă are toate „ingredientele”, cu excepția unuia, dar foarte important — tatăl copiilor și (ex)soțul Stelei a plecat din familie și locuiește în alt sat. Cu toate acestea, în gospodăria mare și îngrijită nu se simte lipsa mâinilor de bărbat — băieții au avut grijă ca „totul ca să fie ca la oameni”.
Din cele 35 de primării din raionul Soroca, numai în 8 sunt înregistrate familii cu mulți copii, și anume în primăriile Soroca, Vădeni, Redi-Cereșnovăț, Parcani, Rudi, Căinarii Vechi, Nimereuca și Stoicani. Total, în raion sunt 144 de familii numeroase, în care se educă 649 de copii cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani. Din aceste familii într-o singură familie se educă 9 copii, în 2 familii — 8 copii, în 5 familii — 7 copii, în 9 familii — 6 copii, în 28 familii — 5 copii, în 99 familii — 4 copii.
Vladimir Nicuța, șeful Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Soroca: „Mai multe familii cu copii defavorizate, indiferent de numărul de copii, beneficiază de prestații sociale, cum ar fi ajutorul social, ajutorul pentru perioada rece a anului, ajutorul monetar de sprijin. În unele cazuri, familiile cu mulți copii care nu aveau locuințe proprii au fost susținute în ceea ce privește identificarea și procurarea caselor. Astfel, doar în anul 2019 cu suportul nostru au fost procurate 9 case pentru 9 familii cu 31 copii, suma alocată fiind de 172.000 lei. În anul 2020, au fost alocate cofinanțări la procurarea locuințelor pentru 4 familii cu 19 copii, suma sprijinului social fiind de 84.000 lei.
Nu a respectat „tradiția” și a născut 11 copii
Nu trebuie să fii mare fizionomist ca să sesizezi din prima că în această familie sălășluiesc în deplină armonie dragostea și respectul. Pentru cei 10 copii centrul Universului este mama lor, femeia care nu doar le-a dat viață, dar care este și exemplu în toate. Trebuie să vezi ochișorii plini de mândrie ai micuțului David, care nu se desprinde de poalele mamei, sau să rămâi fără replica la doleanțele Valeriei: domnule, vă rog să nu-i adresați mamei întrebări incomode, fiindcă suferă de hipertensiune!, ca să-ți dai seama că familia Cebotarean nu se încadrează în stereotipurile cu semnul minus care, vrând-nevrând, se mai asociază cu familiile numeroase. „Nu am respectat tradițiile înrădăcinate la noi de ceva vreme, de a nu avea mai mult de 2-3 copii, și am făcut-o nu pentru a demonstra ceva, dar pentru că așa a dorit Dumnezeu. Provin dintr-o familie cu puțini copii, am doar o soră și un frate, de aceea pentru multă lume statutul meu de mama cu mulți copii pare ceva neverosimil, dar vreau să știe toată lumea că sunt fericită, ca și oricare mama, numai că fericirea mea, ca și dragostea pentru copiii mei, trebuie înmulțite la zece”, zice doamna Stela și continuă: „Aș fi ipocrită dacă aș afirma că îmi este ușor, dar nici greu nu îmi este, cum le-ar părea unora. N-o să mă credeți, dar în condiții de pandemie, când pe lângă alte atribuții îmi revin și atribuțiile de…pedagog, cel mai dificil este învățământul online — dacă până în clasa a IV-a mă mai descurc cumva, apoi mai departe nici nu știu ce să zic”.
De altfel, nu mai puțin de cinci membri ai familiei Cebotarean frecventează astăzi școala: Sofia — în clasa a I-a, Eugen — în clasa a III-a, Andrei — în clasa a V-a, Valeria — în clasa a VII-a și Alexandru — în clasa a IX-a. David, de patru anișori, și Vladislav, de doi ani și jumătate, stau mai mult acasă, dat fiind faptul că Grădinița de copii din sat se confruntă cu probleme legate de pandemie. Trei membri ai familiei, Maria, Nicolae și Ion (care muncește în Cehia) lucrează pe apucate (sezonier) și „bagă” bani în haznaua familiei.
Speră la ajutorul statului, dar nu sta cu mâna întinsă
Apropo, primul lucru despre care am fost întrebat când le-am pășit pragul a fost: dar dumitale de la care partid ești? În plină campanie electorală, o astfel de curiozitate mi s-a părut firească, or mai neașteptată mi s-a părut reacția la răspunsul meu („…nu sunt de la vreun partid”) — „…așa mai merge, fiindcă nu avem nevoie de pomeni din astea. Dacă până acum nimeni nu ne-a ajutat, deși ne-am adresat în diferite instanțe, de ce ar face-o acum? Bineînțeles, un ajutor este binevenit oricând, dar nu în astfel de condiții. Cum se zice la moldoveni — ”mai bine săraci, dar curați”. Pe de altă parte, doamna Cebotarean înțelege că și statul nu este dintre cele mai bogate și, într-un fel, se mulțumește cu ce are — alocațiile pentru copii erau, până la pandemie, de 4800 de lei lunar, iar acum această sumă este puțin peste 7000 de lei. Plus 500 de lei lunar în perioada rece a anului. „Vă dați seama că pentru 10 guri sunt cam puțini bani, dar nu stăm și noi cu mâinile în sân. Ieri, să zicem, am fost cu cei mai mari, Maria și Nicolae, la cules de mere tocmai la Otaci și am câștigat câte 200 de lei fiecare. Pentru cineva poate e puțin, dar pentru noi este o avere. Am cumpărat varză, sare, pâine, cartofi — oricum înseamnă ceva. Ce-i drept, la o mâncare „se duc” șase pâini! Pe lângă câștigurile de ocazie și de sezon mai merg la Soroca și Slobozia-Cremene, unde fac curățenie la două case, Nicolae mai merge la muncă „cu ziua”. Mai avem pe lângă casă 40 de rațe, iepuri, nutrii, câte ceva din fructe și legume.
Ne descurcăm, dar avem și două probleme mari — nu prea suntem îndestulați cu lemne pentru iarnă și nu avem bani ca să terminăm reparația în casă. Am cumpărat o casă mare, cu șapte camere, dar acestea sunt nelocuibile și suntem nevoiți să ne înghesuim cu toții în două cămăruțe”, constată, dar nu se plânge doamna Stela.
La rândul ei, doamna Aliona Crețu spune că statul încearcă să găsească pârghii eficiente pentru a motiva familiile să conceapă mai mulți copii și aduce argumente în folosul acestei declarații: indemnizațiile unice la naștere din 2010 până în 2019 au crescut de la 1700 de lei până la 8299 lei, a fost majorată și indemnizația lunară pentru întreținerea copiilor până la doi ani persoanelor care nu sunt asigurate. Și aceasta în timp ce în mai multe țări europene nu sunt încurajate politici de sporire a natalității.
Ca să-și crească copiii, cel mai mult doresc să aibă un loc de muncă
Valentina și Albert Moruz din satul Parcani, raionul Soroca, cresc și educă șapte copii cu vârste cuprinse între 1,6 și 17 ani. La fel ca și Stela Cebotarean provin din familii „normale” (scriu acest cuvânt între ghilimele, fiindcă au rămas în istorie vremurile când familiile numeroase erau „la modă”) — ambii mai au câte o soră. La fel ca și Stela Cebotarean, au dat naștere la mai mulți copii, fiindcă așa a dorit Dumnezeu. La fel ca și Stela Cebotarean, nu au un loc stabil de muncă, iar de la o vreme singura care aduce un ban în casă este Valentina, care muncește la cules nuci din livada din apropiere.
La fel ca și Stela Cebotarean, și-au cumpărat o casă, care este și unica lor bogăție. Ba nu, să am iertare, Albert consideră că cea mai mare importantă sursă de existență a familiei este „motoblocul” (un fel de motocicletă cu ataș/remorcă). „Dacă nu ar fi ajutorul de șomaj și acest agregat, am muri de foame, cu siguranță. Consătenii mai solicită serviciul meu și astfel mai aduc în casă un ban sau ceva de-ale gurii. Nu-i vorbă, primim și ceva indemnizații de la stat, dar ne vine greu să legăm tei de curmei. Cei trei băieți și patru fete nu duc foame, slavă Domnului, și sunt îmbrăcați și încălțați nu mai rău decât alți copii, dar simt că suntem la capătul răbdării. În aceste condiții nu-mi doresc ajutorul cuiva, deoarece înțeleg că astăzi are greutăți toată lumea, iar principala mea dorință este să am un loc stabil de muncă. De meserie sunt electrician, dar nimeni nu are nevoie de serviciile mele. Acum, după ce se termină lucrările de toamnă și sezonul culesului de nuci, ce ne facem?”, întreabă supărat pe soartă Albert… Nu știu ce ziceți Dumneavoastră, dar eu nu am știut cum să-i răspund la această întrebare.
Grimasele demografiei: bani mai mulți, copii nou-născuți mai puțini
Am încercat să aflu de la câteva cupluri cu 1-2 copii de ce Barza nu le mai trece pragul și am aflat, cu stupefacție, că motivul cel mai des invocat este cel material-financiar: chipurile, de ce să ne plodim dacă în jur este atâta sărăcie, iar statul are alte probleme de rezolvat, decât cele demografice. Pentru „contrabalanță”, am făcut un efort și am aflat că nu este chiar așa cum cred aceștia, ba dimpotrivă — la nivel de cifre lucrurile stau chiar bine. Judecați și singuri: cuantumul indemnizației pentru copiii născuți începând cu 1 ianuarie 2018 era de 5645 lei pentru fiecare copil, născut viu: la 1 ianuarie 2019 — de 6303 lei pentru fiecare copil născut viu; la 1 iulie 2019 — de 7 911 lei pentru fiecare copil născut viu, iar începând cu 1 ianuarie 2020, mamele beneficiază de indemnizație unică la nașterea copilului în cuantum de 8299 lei pentru fiecare copil născut viu. Fără comentarii, deși aș putea fi nițel ipocrit și aș zice — dar banii nu sunt cei mai importanți…
Aliona Crețu, șefa Serviciului Politici Demografice din cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: statul încearcă să găsească pârghii eficiente pentru a motiva familiile să conceapă mai mulți copii și aduce argumente în folosul acestei declarații: indemnizațiile unice la naștere din 2010 până în 2019 au crescut de la 1700 de lei până la 8299 lei, a fost majorată și indemnizația lunară pentru întreținerea copiilor până la doi ani persoanelor care nu sunt asigurate.
Cuantumul indemnizației pentru copiii născuți începând cu 1 ianuarie 2018 era de 5645 lei pentru fiecare copil, născut viu: la 1 ianuarie 2019 — de 6303 lei pentru fiecare copil născut viu; la 1 iulie 2019 — de 7 911 lei pentru fiecare copil născut viu, iar începând cu 1 ianuarie 2020, mamele beneficiază de indemnizație unică la nașterea copilului în cuantum de 8299 lei pentru fiecare copil născut viu.
Și încă ceva. Fără să iezite măcar o clipă, și Stela Cebotarean, și cuplul Valentina și Albert Moruz mi-au declarat că gata, basta, nu mai nasc copii — cică, s-o facă și alții. Scurt și pe înțelese. Ca să nu mai zic că, în anul de studii 2020-2021, circa 4.100 de copilași moldoveni au mers în clasa I în școlile din Rusia, Israel, Germania, Grecia, Spania sau Italia, dar… această este o altă temă de discuții.
