Deja pentru al patrulea an Soroca găzduieşte lucrările Universității Populare de Vară ”Constantin Stere”, organizate de Asociația Culturală ”Grigore Vieru” din Soroca în parteneriat cu Institutul Cultural Român ”Mihai Eminescu“ de la Chișinău. Această formă de învăţământ popular începe a prinde rădăcini şi în acest capăt de Ţară, iar decan al “facultăţii” care adună intelectualii şi formează o nouă generaţie de oameni ai cetăţii este neobosita Ana Bejan, care nu are astâmpăr nici măcar după pensionare. În loc să sărbătorească o nouă aniversare, chiar de ziua dumneaei ne-a acordat acest interviu…
− Universitatea Populară de Vară are o tradiţie foarte veche, pentru că prima Universitate Populară în România s-a inaugurat în 1908, iar iniţiativa a luat-o cel mai mare istoriograf român Nicolae Iorga, care mai este numit Voltaire al României.
− Care a vizitat şi Soroca…
− Da, şi a scris foarte frumos despre meleagurile noastre sorocene, satele din preajmă şi despre Basarabia. Şi Mihail Sadoveanu, şi Nicolae Iorga au rămas încântaţi de acest pământ basarabean de o frumuseţe rară şi cu oameni foarte ospitalieri. Noi am avut de unde ne inspira, cu atât mai mult că Pan Halippa, pământeanul nostru, care a fost şi vicepreşedinte al Sfatului Ţării în 1920, a inaugurat şi el aici, în Basarabia română, o Universitate Populară de Vară. Din păcate, nu a fost continuată, pentru că, vă daţi seama, în ’40 de acum am fost ocupaţi.
− Care este scopul acestor universităţi?
− Universitatea Populară de Vară de la Vălenii de Munte, fondată de Nicolae Iorga, activează şi acum, are un program foarte dens şi interesant. Vin mari personalităţi din România, a fost vizitată de două ori şi de preşedintele Traian Băsescu, care a participat la lucrările universităţii. Este un prilej de culturalizare a maselor populare, şi nu doar a intelectualilor, dar a tuturor oamenilor de bună-credinţă care vor să afle istoria neamului. Am preluat acest model al universităţilor de vară şi prima Universitate Populară de Vară deschisă în Republica Moldova este Universitatea de la Sângerei, care anul acesta a făcut ediţia a V-a. A doua astfel de Universitate a fost deschisă la Soroca, unde primele două ediţii au fost dedicate lui Constantin Stere. Anul acesta a mai fost inaugurată o Universitate Populară de Vară dedicată unui patriot şi mare român la care ţin foarte mult — Vasile Stroescu. El este născut în Trinca de la Edineţ şi acolo i-au cinstit memoria, dar a fost şi deputat în Zemstva din Soroca.
− Apropo, unii oameni care aud de Universitatea Populară de Vară se gândesc la o instituţie superioară de învăţământ…
− Da, mi-a spus cineva că eu am auzit că dumneavoastră aţi deschis o universitate, dar nu mă interesează la vârsta asta să vin la Universitate. Vreau să precizez că Universitatea Populară de Vară este o modalitate de autocultivare, autoinstruire, pentru că universitatea dă nişte imbolduri, aduce nişte personalităţi foarte importante şi este o pornire în a studia, în a adânci cunoştinţele în domeniul istoriei, literaturii, istoriei literaturii. Poţi cunoaşte personalităţile timpurilor şi a locurilor. De aceea noi ne-am axat în primele trei şedinţe pe figuri sorocene, toate personalităţile care au fost omagiate şi prezentate în cadrul şedinţelor Universităţilor Populare de Vară au fost personalităţi din Soroca — două şedinţe dedicate lui Constantin Stere, Pan Halippa din Cubolta, Dimitrie Iov, care a locuit în Soroca şi a fost de două ori prefect al judeţului Soroca.
„Vreau să vă zic că tot ce am organizat în patru ediţii ale universităţii eu, de fapt, le-am organizat pentru mine. Omul când face ceva trebuie să facă pentru sine ca să fie motivat, ca să fie sufleteşte împăcat de ceea ce face.”
− Ce aţi aflat nou despre Dimitrie Iov şi Pan Halippa la ediţia din acest an?
− Eu sunt foarte bucuroasă că am deschis această universitate, fiindcă este şi pentru mine o sursă de informaţii extraordinară. În al doilea rând, vin mari personalităţi din diferite domenii de la Bucureşti, Iaşi, Chişinău, am avut şi de la Cluj. Soroca nu se bucură în fiecare zi să vină academicianul Mihai Cimpoi sau doctorul habilitat şi istoricul Ion Constantin, care a scris monografia despre Pan Halippa. Eu am aflat abia acum că Pan Halippa a scris şi poezie, că are o culegere de versuri cu prefaţa pe care i-a făcut-o Mihail Sadoveanu şi i-a apreciat foarte mult versurile. Nu am ştiut că el a făcut atâtea memorii guvernelor străine, şi comuniştilor care erau la putere în România referitor că Basarabia este pământ românesc. Memoriile au fost făcute preşedintelui Statelor Unite ale Americii Richard Nixon, preşedintelui Franţei Charles de Gaulle. A fost o personalitate foarte zbuciumată, care nu şi-a dorit să trăiască sub vremi. Dimitrie Iov în genere a fost pentru mine un necunoscut. În Soroca doar atât se vorbea: Dimitrie Iov, prefect de Soroca, dar la concret nimic. El a fost trimis la noi să construiască podul spiritual-cultural dintre Ţara Românească şi Basarabia după unirea de la 1918. În timpul Primului Război Mondial unitatea sa militară a fost dislocată în Soroca, s-a îndrăgostit de acest pământ şi, după cum e natural, şi-a găsit şi o mare iubire, Liuba, despre care aflăm din scrierile sale şi diverse amintiri. El a locuit la Soroca din 1919 până în 1940, când au venit ruşii. După lansarea celor două volume “Dimitrie Iov. Scrieri alese”, îngrijite de Teodor şi Mihai Papuc, şi prezentarea lor în cadrul Universităţii Populare de Vară am descoperit o personalitate extraordinară şi un poet foarte talentat. A devenit foarte drag pentru mine şi soroceni că a iubit atât de mult acest meleag, a fost un patriot mare, a promovat cultura românească, a adus zeci de scriitori la Soroca, făcea întâlniri cu scriitorii şi intelectualii la Soroca, a fost un publicist foarte bun. Mi-a plăcut foarte mult că pentru a se apropia de cititorul său de aici a folosit regionalisme, chiar şi unele rusisme care înfrumuseţează textul, ca “seliotcă”, “samovar”, “paştet” şi altele. A fost o personalitate de o cultură înaltă, a locuit într-o căsuţă cu cerdac şi liliac de la marginea oraşului, dar, cu regret, nu putem stabili locul unde s-a aflat. După ’41, când a revenit la Soroca, a găsit casa devastată, cerdacul distrus, liliacul tăiat şi cel mai mare regret pe care l-a avut este că i-a dispărut biblioteca. El a fost un prefect cu mare carte, a studiat foarte mult şi avea circa zece mii de cărţi, şi când a venit nu a mai găsit nimic absolut. Nu s-au păstrat nici manuscrisele lui. Pentru că atunci când s-a întors la Bucureşti le-a dat pe la mănăstiri, altele prietenilor. Dar prietenii, având frică de universitate, iar mănăstirile închise, s-au pierdut foarte multe dintre ele. El este acum încă în cercetare. Ar merita Dimitrie Iov un bust pe Aleea Clasicilor din Soroca, pentru că cele mai frumoase poezii din perioada interbelică despre Soroca le-a scris Dimitrie Iov. Amintiţi-vă de “Covor Basarabean”, care este inspirată tot de Soroca, “Au înflorit castanii la Soroca”, “Primăvara la Soroca” şi multe altele.
− Una dintre personalităţile sorocene cu care am fost contemporani, iar în această săptămână comemorăm patru ani de la trecerea sa în nefiinţă, este Dumitru Matcovschi. Aţi planificat poate ca la una dintre următoarele ediţii să vorbiţi şi despre el?
− Pentru ediţia a V-a de anul viitor, care va fi jubiliară, am vorbit deja cu domnul academician Valeriu Matei, care este rectorul Universităţii Populare de Vară “Constantin Stere”, că vom extinde şedinţa la Băxani, unde o zi va fi dedicată lui Emanuil Gavriliţă, pe care Pan Halippa l-a numit un Solomon din Băxani. Datorită lui Gavriliţă a apărut ziarul “Basarabia”, primul ziar în limba română de la noi din prima parte a secolului trecut. Vrem să dezvelim o placă comemorativă pe casa în care a locuit Paul Vataman, mare intelectual, profesor, director de liceu, care a murit în Siberia şi căruia îi va fi dedicată ediţia a V-a. O să aducem şi câteva personalităţi contemporane nouă, m-am gândit la câţiva poeţi, şi e clar că pe Dumitru Matcovschi, fiind din judeţul Soroca, îl vom comemora şi pe el. Fiindcă la anul se împlinesc cinci ani de la plecarea sa în eternitate, cred că vom avea discursuri şi despre această personalitate. Programul este planificat întotdeauna pentru două zile, dar este prea puţin. Din lipsă de finanţe, nu putem să-l organizăm mai multe zile, dar eu cred că începând cu ediţia jubiliară vom face mai multe zile. Anul acesta a fost un program foarte încărcat şi dens, a fost un program pe care-l apreciez pe nota 10, pentru că nu este munca mea, dar a celor care au avut comunicări şi au organizat aceste evenimente
“Nu pot într-o pagină de ziar să trec în revistă toate activităţile organizate de Institutul Cultural Român “Mihai Eminescu” de la Chişinău şi Fundaţia “Grigore Vieru” de la Soroca pe care o conduc, pentru că nu mi-ar ajunge spaţiu.”
− Cu ce vă mândriţi că aţi reuşit să realizaţi timp de patru ediţii?
− Zeci de expoziţii, lansări de cărţi, întâlniri cu scriitorii, un spectacol cu talentata Stela Popa de la Bucureşti, care, de fapt, este basarabeancă de la Căuşeni, concertul lui Ducu Bertzi, concertul marelui Tudor Gheorghe şi altele. Ne-am străduit să mergem prin şcoli, să ne întâlnim cu liceenii, am fost la toate liceele din oraş, la Visoca şi la Cosăuţi. Ne străduim să ducem şi la ţară stropul de cultură. Vreau să vă spun că trebuie să conştientizeze oamenii noştri ce este Universitatea Populară de Vară şi să-şi dea seama că nu poţi să lâncezeşti în neştire. Omul trebuie să tindă permanent spre cunoaştere. Deşi la ediţia aceasta noi am invitat primarii, au fost prezenţi numai patru. Am dorit să le dăm exemplu cine a fost prefectul Dimitrie Iov ca să ştie că un primar nu face numai drumuri şi strânge gunoiul din sat, dar trebuie să fie cu bibliotecă, cu carte, un adevărat model. Nu a fost şi nici un director de şcoală în prima zi, şi dacă o parte din directori au fost ocupaţi cu examenul de BAC, noi avem doar două centre de BAC şi ceilalţi erau liberi. Chiar am văzut directori care s-au înregistrat şi au plecat. Mă doare foarte multe altitudinea aceasta. Să nu uităm că Pan Halippa spunea că intelectualii sunt lumina şi sarea pământului nostru. Să ştiţi că un ajutor de nădejde îmi este Biserica “Sfinţii Martiri Brâncoveni” în frunte cu părintele Sorin Huluţă. Şi vreau să vă mai spun că este pentru prima dată când autorităţile au susţinut financiar universitatea, făcând excepţie fosta doamnă primar care a organizat tabăra de pictură în ediţia a III-a. În anii precedenţi două ediţii au fost făcute din pomană, iar a treia ediţie a fost susţinută de Ecaterina Martâniuc. Eu activez pentru suflet şi pe bază de voluntariat, nu am nici un bănuţ de nicăieri, dar Universitatea necesită finanţare. Trebuie să organizezi şi materiale. De data aceasta Consiliul raional a plătit şi prânzul pentru profesori şi participanţii la lucrări, dar, din păcate, după prânz toţi au plecat acasă. La expoziţia de la Cetate cu genericul “Mişcarea Naţională din Basarabia. 1917-1918” au fost numai 10 oameni. Asta este atitudinea noastră şi mă doare foarte mult. Aş îndemna intelectualii să înţeleagă că dacă un popor nu are steag de cultură nu are nici viitor, parafrazez spusele marelui Nicolae Iorga. Un intelectual fără carte şi informaţii suplimentare nu creşte. Să ştiţi că noi ne pregătim de pe acum de ediţia de anul viitor şi vrem ca la anul să dezvelim bustul lui Dimitrie Iov lângă Constantin Stere, fiindcă au luptat pentru Basarabia, au luptat pentru Unire şi le-ar sta bine alături.
− Să fie într-un ceas bun şi Doamne ajută!
