Este pedagog de vocație, prima femeie-prefect din spațiul românesc, o militantă pentru renașterea națională și, nu în ultimul rând, ex-deputată în Parlamentul Republicii Moldova. Se numește Ana Bejan și este persoana potrivită care ne poate vorbi despre votul mixt și despre eventualele scenarii care ar putea avea loc după alegerile parlamentare din 24 februarie 2019…
− Doamnă Bejan, din câte cunoaștem noi, Dvs. știți din propria experiență ce înseamnă votul uninominal, chiar dacă la momentul oportun nu ați avut sorți de izbândă.
− În linii mari, votul uninominal are dreptul la viață, fiindcă acesta responsabilizează, în egală măsură, și alegătorii, și pe acei care râvnesc la votul lor. Personal am candidat cândva în conformitate cu acest sistem electoral pentru o circumscripție din centrul orașului Soroca, dar nu am avut sorți de izbândă. În opinia mea, acest sistem de vot este unul bun, dar nu în orice societate, dar într-o societate sănătoasă, unde acționează principiile democratice și statul de drept. Altfel, și în istoria contemporană a Republicii Moldova avem exemplul primului parlament, care a fost ales prin sistemul uninominal.
− În această ordine de idei, aș vrea să vă întreb: de ce atunci acest sistem de vot era bun, iar acum acesta este criticat de foarte multă lume?
− Vorbeam mai sus și repet că în implementarea unui sistem de vot, indiferent cum s-ar numi acesta, foarte multe depind de responsabilitatea celor care aleg și care sunt aleși, dar și de valorile pe care aceștia le promovează. Să nu uităm că deputații primului parlament exprimau interesul național, dorința oamenilor de afirmare în condițiile unei societăți libere, acum însă s-au schimbat accentele și tot mai mult se pun accentele pe interesele și ambițiile personale sau de partid. În aceste condiții, votul uninominal, la fel ca și cel mixt și proporțional poate fi, în egală măsură, și o găselniță, și un eșec. De exemplu, când am fost aleasă deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe listele Partidului Forțelor Democratice se regăseau persoane foarte bine pregătite, de calitate, iar oameni întâmplători aproape că lipseau cu desăvârșire. Cu toate acestea, și atunci s-au găsit deputați care au părăsit fracțiunea noastră și s-au dus la comuniști. Ce să mai zicem de zilele noastre, când traseismul politic a devenit o normă, iar trădările aproape că au devenit o virtute. Despre calitate mai putem vorbi noi acum?
− Și totuși… Mulți din acei care astăzi critică sistemul mixt anterior erau cu ambele mâini pentru votul uninominal, ba chiar aveau în Programele lor preelectorale un punct special care prevedea schimbarea sistemului de vot.
− Este adevărat ceea ce afirmați, dar există și niște explicații plauzibile cu referință la ceea ce s-a dorit și la ceea ce am ajuns astăzi. În primul rând, la început am salutat și eu decizia de a schimba sistemul de vot, dar judecând la rece am înțeles că societatea noastră nu este încă gata de un astfel de sistem. Cu părere de rău, nu există la noi ceea ce se numește cultură electorală și, din acest motiv, nu prea avem motive să credem că alegerile vor fi corecte sută la sută. În al doilea rând, mai multe formațiuni politice nu au oameni de calitate, oameni care ar putea convinge electoratul că nu este încă totul pierdut și că există și persoane care pun interesul național mai presus decât ambițiile personale și de grup. Cu toate acestea, vreau să accentuez că oameni de calitate și integri, eventuali deputați în parlament, sunt mulți și peste tot, iar aceștia trebuie selectați și promovați. Dacă oamenii de calitate și integri nu-și găsesc loc pe listele de partid, este cazul să fie promovați drept candidați uninominali. În al treilea rând, politicienii care râvnesc la votul cetățeanului nu trebuie să facă campanie pe facebook sau pe alte rețele de socializare, dar nemijlocit în teren, mai aproape de oameni. În al patrulea rând, nu este cazul să repetăm greșelile altora, or în România acest sistem de vot a dat faliment.
− Doamnă Bejan, răspunzând la întrebarea anterioară ați remarcat că trebuie susținuți și promovați acei care nu și-au găsit loc pe listele de partid. Aceasta înseamnă că un partid poate „depune ouă în mai multe cuibare”, pentru ca la momentul oportun să culeagă roadele. Nu vi se pare că acest nou sistem de vot oferă o umbrelă pentru persoanele cu dublă moralitate? Adică, aceștia vor rămâne deputați uninominali, dar în realitate vor vota cum le va cere partidul X sau Y…
− Există acest pericol, dar nu avem ce face — toate depind de moralitatea celor aleși și de frica lor de Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă din partea partidului X sau Y va veni o inițiativă bună, nu văd de ce un deputat uninominal ar trebui orbește să nu voteze.
− Și ultima întrebare, aproape ca la Caragiale: și eu pentru cine votez?
− Înțeleg că aceasta este o întrebare retorică, deoarece campania nu a demarat, de aceea și răspunsul meu va fi unul ambiguu: și la 24 februarie, și la orice alte alegeri votați așa cum vă dictează conștiința. Important este să nu împărțim electoratul pe criterii, în primul rând, pe criterii de vârstă — chipurile, bătrânii mai bine ar sta acasă, or totuna votează anapoda. Din propria experiență cunosc persoane de vârsta a treia care votează corect și cunosc tineri care se vând și se cumpără fără nici o remușcare… În linii mari, chiar mă îngrijorează alegerile care vin, deoarece societatea este mai dispersată ca niciodată și rezultatele nu sunt doar imprevizibile, dar pot fi și total în discordanță cu așteptările noastre.
− Vă mulțumesc pentru interviu.
