La cei 94 de ani, amintirile mătușii Valentina Sotnic sunt ca o apă limpede. De la diferite „adâncimi” ale vieții, ea scoate istorii care, la drept vorbind, sunt unice. Aflăm de la ea că mama sa, pe lângă faptul că era cea mai iscusită croitoreasă din Schineni, mai clapona cocoși, jugănea iepuri și castra armăsari și juncani. Iar dânsa, încă de pe când era fată mare, a făcut poloboace, a împăiat animale și, la o adică, a fost bună la tot felul de glume, unele mai deocheate decât altele.
În cele câteva ore petrecute în căsuța ei de la marginea Băxaniului, mătușa a tot depănat firul amintirilor, iar viața ei lungă s-a desfășurat înaintea noastră aidoma unei pânze țesută cu bine și rău, cu bucurii și necazuri, cu lipsuri și nădejde.
Ascultați-o pe mătușa Valentina și aflați cum sătenii au trecut prin război și foamete, sprijinindu-se unii pe alții, neam pe neam, vecini pe vecini. Și-au botezat copiii, și-au cununat tinerii și nu s-au întrebat, vorba mătușii, dacă erau bogați sau săraci, frumoși sau urâți, curați sau murdari…
