Am ajuns la primărie în satul Floreşti. La primărie, dnul Mihalache a început discuţia cu primarul despre lege: dacă e bună, dacă e rea, etc… Primarul a argumentat că legea este bună, dar este părăsită la mijlocul drumului ei. Noi numim personal specializat, agenţi sanitari, veterinari pentru a fi la dispoziţia poporului, dar medicii-şefi judeţeni îi iau la dînşii la birou. Personalul administrativ, dacă nu-şi face datoria, nu-l poţi pedepsi, fiindcă statutul funcţionarilor nu-ţi dă dreptul şi trebuie să te judeci cu dînşii. Ministrul întreabă ce a fost el înainte de a fi primar. Primarul răspunde: “Ce am fost înainte, sînt şi acum — director al şcolii din Băhrineşti”.
Dl Halippa îi spune că este fratele dlui prefect. Mihalache reproşează de ce pînă acuma nu i-a spus. Se trece la examinarea bugetului. “Cum aţi putut face un buget de 8 milioane lei?”. Primarul răspunde: “Ne-am conformat circularei domnului prefect”. Mihalache întreabă: “Ce fel de circulară? Aduceţi circulara”. Notarul a adus dosarul cu circulara prefectului. Dl Mihalache s-a înarmat cu ochelari şi a citit toate circularele, apoi a rupt-o din dosar şi a luat-o cu dînsul, spunînd notarului să ceară de la prefectură copii, apoi s-a întors către Halippa, care pe atunci era director Ministerial al Basarabiei şi i-a spus: “dle Halippa, dacă dădeaţi dvs. această circulară către întreaga Basarabie, n-am fi păţit în celelalte părţi ceea ce am păţit! — Dle notar, să-mi faci o copie după buget”. Am ieşit la popor. Dnul Mihalache a spus: “Am venit să vedem cum trăiţi, dacă sînteti mulţumiţi, dacă aveţi nevoi, neplăceri, plîngeri, vom asculta”. Oamenii au răspuns aproape în cor că sînt mulţumiţi şi bucuroşi de felul cum se poartă administraţia cu ei.
Primarul este omul nostru şi sîntem mulţumiţi şi de primarul sătesc, care ne-a făcut multe lucruri bune în sat. Se ridică unul, Moş Ciubotaru, şi spune: “Dle ministru, este adevărat, lucrurile sînt bune şi frumoase la noi. Primarul l-am ales noi şi nu ne pare rău deloc. Prefectul este bun şi el. Ne simţim acum mai oameni în gospodăriile noastre. Totuşi avem o plîngere, am fost de mai multe ori la prefectul nostru şi l-am rugat să ne dea înapoi iarmarocul, căci este pe locurile noastre şi domnul prefect nu vrea”. Mihalache le promite rezolvarea chestiunii şi în cancelarie mă întreabă, ce am de spus. Eu i-am răspuns că este adevărat, iarmarocul este pe locurile de împroprietărire a sătenilor, iarmarocul este al lor, nu l-a luat nimeni, numai că după legea nouă nu-l pot administra, nefiind satul unitate administrativă. Este aici dnul Armand Călinescu care a fost şi el prefect şi vă poate confirma acest lucru. În parlament, noi am vrut din răsputeri să facem ca satul să fie şi el unitate administrativă. Legiştii au obiectat că nu se poate, deoarece Constituţia prevede ca primă unitate administrativă comuna. Dnul Armand Călinescu intervine şi spune că prefectul are dreptate şi a procedat legal. Rog pe domnul ministru să demonstreze oamenilor că procedeul nu numai că este legal, dar este mai bun. Dacă oamenii înainte încasau de la arendaş 110000 pe an, care de obicei se lăsau rugaţi de primarul satului Guranda, care este de faţă, cît a încasat, ce a făcut cu banii şi cît mai are de încasat. Domnul Mihalache îmi spune: “Sînt lămurit şi acum pot să ies să vorbesc cu oamenii”.
* În text este păstrată ortografia originalului.
Citiți AICI și celelalte părți ale articolului.
Gheorghe I. Lupașcu, fost prefect al județului Soroca în anii 1929-1940
