Claudia Ivanov: “Mulți dintre acei care ajung la pensie continuă să muncească până mor”

0
193

În prima zi a lunii octombrie, a fost marcată Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Bătrâni sau tineri după anul nașterii, contează mai puțin, principalul este cum se simte sufletul. Avem însă și bătrâni mult mai activi decât tinerii de 20-30 de ani, care nu-și găsesc odihna nici măcar la pensie. Printre ei este și Claudia Ivanov, conducătoarea Organizației Veteranilor din raionul Soroca și a ONG-ului ”Razele Viitorului”, care are grijă de copiii cu dizabilități. Pe ea am invitat-o la o discuție pentru a afla în ce situație sunt bătrânii din Republica Moldova.

V.Ș: Uneori ni se spune că tineretul este viitorul, iar bătrânii — trecutul. Așa este, sau totuși trebuie să ținem cont de existența bătrânilor ca o realitate din prezent?

C.I:Pensionarii sunt sprijinul celor mai tineri, îi ajută cu sfaturi, chiar dacă tinerii ajung la concluziile lor și nu fac mereu așa cum spun bătrânii. Oricum, cei mai tineri merg cu planurile și ideile lor. Pensionarii trăiesc în prezent și o duc diferit. Sunt pensionari care primesc 1000 de lei, alții până la 2000 de lei.

Dar se poate trăi cu acești bani când toate s-au scumpit atât de mult? Sunt și din cei care cred că munca pe care o faceți este bine remunerată, altfel de ce ați dedica atâta timp rezolvării problemelor semenilor dumneavoastră…

Eu fac totul din suflet, nu o fac pentru bani. Nu primesc nici un bănuț pentru lucrul pe care îl fac. Sunt voluntară și fac totul din suflet, mă strădui să fie bine. Atunci când faci un bine, bătrânii se bucură mult. Pensionarii nu au nevoie doar să le aduci ceva, ei doresc să aibă cine le trece pragul, să aibă cu cine vorbi. Ei prețuiesc chiar și același “Bună dimineață! Ce mai faci? Cum te simți?” și le este mai ușor. Știți doar cât de greu trăiesc pensionarii la noi.

V.Ș: Cum apreciați pomenile electorale împărțite de partide în preajma alegerilor?

C.I: Știu că se mai fac mese de unii, li se dau “pomeni” de la diferite partide. Dar eu cred că autoritățile și partidele trebuie să aibă grijă anul împrejur de bătrâni, de persoanele cu dizabilități, și nu doar înainte de alegeri. Vin alegerile și umblă cu torbele, dacă îi dau vreo 400 de grame de ceva, ei cred că la bătrâni le va ajunge pentu patru ani aceste produse? Promit una, dar fac altceva. Avem și mulți bătrâni cu demnitate. Ei nu se duc după torbele pe care le dau partidele înainte de alegeri. Lor nu le trebuie. Ei vor socializare, dar nu ulei, zahăr, crupe sau macaroane. Se mai întâmplă când pensionarii vin pe la mine ieșind de la altă organizație și-mi spun: mi-au dat două cutii de păpușoi, dar acasă am văzut că sunt rele. Dar ce pot face? Noi cu torbe nu ne ocupăm, cu mese cu tartine tot nu.
Noi încercăm să ajutăm oamenii să trăiască viața mai ușor și să simtă că mai sunt pe pământ. Mie îmi este rușine de faptul că mereu când încep alegerile, revin torbele. Deja unii pensionari au fost obișnuiți cu ele.
Într-o zi, vine la mine o doamnă și-mi spune: eu m-am înscris într-o listă și au zis că-mi vor aduce pachete, dar nu au adus. Dumneavoastră tot dați? Eu îi spun nu, nu ne ocupăm noi cu pachete, nici cu mesele, urcați mai sus și vi se va da…

V.Ș: În activitate sunteți susținută de colegi?

C.I: Da, noi avem președinți ai organizațiilor în toate cele 34 de primării din raion, avem organizații primare și în oraș. Atunci când vin la noi și-mi spun că au nevoie de scutece sau altceva pentru pensionari, încercăm să găsim soluții. Căutăm și găsim. Când nu avem ajutoare, punem cu colegii mână de la mână și facem pachete pentru pensionarii nevoiași. Mă ajută mult consiliul organizației, unde hotărâm totul împreună.

V.Ș: De unde luați cele necesare pentru ajutorarea bătrânilor?

C.I: Ne mai susțin diverse organizații internaționale, inclusiv unele religioase, care ne transmit ajutoare pentru bătrâni și copii cu dizabilități. Avem multe cazuri grave în oraș și raion, în care încercăm să ne implicăm. Noi avem peste 17 mii de membri în raion și oraș, din totalul celor 26 de mii de pensionari din raion. Așa că este de lucru. Vin ca la serviciu, dimineața de la 9 și până după masă. Am propus și altor colegi să-mi ia locul, dar nimeni nu vrea să lucreze pe degeaba.

V.Ș: În țările mai civilizate pensionarii practică turismul…

C.I: Și noi am vrea, dar mă tem că nu vom putea niciodată. Noi nu avem acea mentalitate, acea cultură și stare socială ca și ei. Mulți dintre acei care ajung la pensie continuă să muncească până mor. Tineretul care a mai rămas nu are de lucru și pensionarii care au copii și nepoți îi ajută, și dacă nu ar primi bătrânii lunar pensia, ar muri mai mulți de foame. Și eu din pensia mea încerc să-mi ajut nepoții și strănepoata. De mare și de munte nici vorbă, iată recent, peste șase mii de lei am lăsat la stomatologie.

V.Ș: Apropo, cum se descurcă bătrânii iarna?

C.I: Nu ne permitem să cumpărăm altceva în această perioadă. Carne mâncăm o dată pe lună, altfel nu-ți ajunge și nu vei merge cu cerșitul. Strângem bănuț cu bănuț și iată mi-am cumpărat mai întâi lemne, pe urmă cărbuni, eu slavă Domnului am totul pentru iarnă, dar am sacrificat din altă părți.

V.Ș: Și în final, de ce ar trebui să țină cont cei care mai au mult până la pensie?

C.I: Tinerii bine ar fi să acumuleze bani, căci peste mai mulți ani nu știu dacă se vor mai plăti pensiile. Noi încă mai primim un pic, dar ei, dacă nu vor primi nimic, cum se vor descurca? Si nu neapărat să-i strângă la ciorap, pot găsi și alte modalități. Aș vrea mult ca tinerii să aibă locuri de muncă, ca să-și poată întreține familiile. Dacă are lucru și e plătit bine, va fi pace în casă și în suflet. Dar dacă nu are de lucru sau primește 1000 de lei, atunci cum să întrețină familia?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.