Dana Spînu: “Eu îmi iubesc orașul și aceasta vreau să arăt prin lucrările mele”

0

Dana Spînu este elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic “Petru Rareș”, iar vacanța de vară și-a propus să o facă frumoasă și utilă. În luna august s-a aflat printre meșterii din preajma cetății, vânzându-și propriile picturi. Zice că este împotriva suvenirelor “Made in China” și consideră că este incorect ca diferite obiecte cu cetatea Soroca imprimate la Chișinău să invadeze gheretele din Soroca, mai ales că orașul nu duce lipsă de meșteri iscusiți și ateliere de imprimare. Este de mică pasionată de pictură, a studiat și la Școala de Arte Plastice din Soroca, iar de ceva timp cochetează și cu fotografia. Lucrările ei au ajuns în diferite case ale sorocenilor, dar și ale oaspeților din alte colțuri ale republicii și ale lumii, iar noi am hotărât să o cunoaștem mai bine pe cea a cărei picturi au în colț semnătura — “Spînu”.

− Care este diferența dintre suvenirele de pe această masă și unele pe care le găsim în alte părți?
− Toate suvenirele acestea sunt făcute manual de mine, sunt muncite, cu materiale procurate de mine. Am investit în ele, inclusiv și multă-multă muncă. Am diverse picturi în ulei și pe pânză. Ele sunt cele mai scumpe și-ți iau cel mai mult timp ca să le faci. Aici este și o tehnică anume, contează calitatea materialului, dar este necesar de mai mult timp pentru ca să se usuce vopseaua. O așa pictură se face în 3-4 zile, faci un strat de culoare care este baza, apoi alt strat și ultimul este la final, când întregim opera și completăm cu ultimele mărunțișuri, cum ar fi verdeața, luciul sau lumina. Dar am și tablouri mai simpliste, pictate pe lemn în vopsea acrilică și care durează să le faci cam 3-4 ore.

− Care au fost prețurile la suvenirele tale în această vară?
− Am picturi pe scoici naturale, care costă de la 60 de lei, iar cele mai scumpe lucrări ajung la 500 de lei. Pictez pe farfurii de ceramică, de gips, pe placaj, pe suport de bambus și pe pânză. Pictez în vopsele acrilice, în guaș și în ulei. Cel mai complicat este pe pânză în ulei, tehnica acolo este foarte complicată, iar cel mai rapid, la o calitate mai bună decât cu guaș, apelez la vopsele acrilice. Se usucă mai repede și este de o calitate înaltă.

− Apropo, unde îți este atelierul?
− Atelierul este la mine acasă, în camera mea. De obicei, când am timp liber și inspirație, acolo creez aceste picturi. Eu îmi iubesc orașul și aceasta vreau să arăt prin lucrările mele, vreau să demonstrez că sunt locuri frumoase în Soroca și trebuie evidențiate prin pictură, fotografii și turism. Eu cred că orașul Soroca, dar și Republica Moldova au un mare potențial în turism și noi ar trebui să promovăm ce este al nostru, fiindcă turismul din alte țări este îndeajuns promovat. Pot să spun că avem o istorie foarte bogată și o cultură foarte variată, care trebuie pusă în valoare și cine să o facă dacă nu noi, tinerii? Turismul la noi este abia la început și este nevoie de persoane competente care l-ar dezvolta, nu vor veni cei de peste hotare să ne promoveze turismul, dar tot cineva de pe loc, care are în suflet acest pământ. Eu am crescut aici, iubesc locurile, îmi iubesc istoria și neamul, vreau mult să le promovez prin picturi, ca să știe și celelalte națiuni cu ce ne mândrim și cu ce ne deosebim față de alte popoare.

Turismul la noi este abia la început și este nevoie de persoane competente care l-ar dezvolta, nu vor veni cei de peste hotare să ne promoveze turismul, dar tot cineva de pe loc, care are în suflet acest pământ. Eu am crescut aici, iubesc locurile, îmi iubesc istoria și neamul, vreau mult să le promovez prin picturi, ca să știe și celelalte națiuni cu ce ne mândrim și cu ce ne deosebim față de alte popoare.

− Ce spune familia ta despre această ocupație?
− Tatăl meu și bunicul erau pasionați de pictură și desenau când erau tineri, și poate de la ei mi s-a transmis acest talent. Dar ei nu și-au legat viața de pictură, au alte ocupații, au de lucru, așa că eu sunt pictorița familiei. Părinții mă susțin, spun că am talent și trebuie să-l dezvolt în continuare. Ei îmi zic să nu mă opresc aici dacă am această dorință și pasiune pentru pictură, în ciuda greutăților care îmi apar în cale. Mama activează în economie, tata în construcție, și chiar dacă nu sunt din domeniul artei, ei sunt cei mai mari susținători ai mei.

− Și când de obicei vine muza?
− De obicei pictez seara, este și mai plăcut de lucrat, e liniște. Îmi place să lucrez în singurătate, închid ușa și le spun părinților să nu mă deranjeze, căci sunt în proces de creație, îmi pun muzică, fie clasică sau pop, cea care îmi place și care mă face să mă simt liber. Când încep pictura, totul vine de la sine, nu mă impun cum să fac forma sau relieful, totul vine de la sine, ca o simfonie.

− Pe lângă pasiunea față de pictură o dezvolți și pe cea de antreprenor…
− În luna iulie, am participat la o școală de vară organizată de CEDA (Centrul pentru Educația Antreprenorială și Asistență în Afaceri) privind consilierea în carieră și am învățat mai multe despre cum să ne implicăm în business și nu numai. Cum să deschidem și dezvoltăm o mică afacere în țara noastră. Am ieșit la acest serviciu, ca să-i spunem așa, de la 1 august. Până acum cel mai bine s-au vândut farfuriile mici din ceramică cu imaginea cetății Soroca și a “Lumânării Recunoștinței”. Fiind mai mici și mai ieftine, au crescut de la 60 lei la 100 de lei, erau cele mai populare. Au cumpărat și câțiva americani, dar de obicei aceste lucrări le procură mai mult moldovenii. Odată cu începerea anului școlar, cred că voi lua o pauză sau voi ieși în zilele de sâmbătă și duminică, dar totul depinde de timpul meu liber, căci mă dedic de obicei învățăturii și nu prea am timp de acest hobby. Sper că voi continua și nu mă voi opri aici. Aș vrea să continui pictura pe vaze de flori, este ceva mai neobișnuit și la noi așa ceva nu prea am văzut. Vreau să activez în domeniul turismului, poate să fiu un manager de turism. Pictura și fotografia pot rămâne un hobby pentru mine, fiindcă arta la noi nu este prețuită, ci lăsată undeva în umbră.

− Vrei să vinzi toate picturile cu cetatea, sau cele mai bune le lași pentru tine?
− Nu păstrez aceste picturi, chiar dacă îmi plac. Eu de la bun început am știut că le pictez pentru a face o mică afacere în această vară. Apropo, toți banii pe care i-am câștigat inițial i-am investit în vopsele și abia la urmă am început să am câte un pic de profit, dacă va fi tot așa și voi înțelege că nu am muncit în zădar și am ceva din asta, voi continua. Într-o zi a venit o bunicuță cu nepoțeii ei și privea picturile foarte entuziasmată. Eu mă apropii de ea, zic bună ziua, eu sunt autoarea. Ea m-a privit cu neîncredere și-mi zice cum poți fi tu autoare, așa de tânără, eu cred că un pictor le-a desenat. Eu îi răspund, pot să vă spun fiecare cum este făcută, tehnica, iar aici este și semnătura mea. Mi-a zis bravo și m-a felicitat pentru acest lucru.
− Succes în continuare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.