INTERVIU. Mihail Zakusilov, impresii din călătoria sa din Carpați spre Marea Neagră

0

Ucraineanul Mihai Zakusilov, pasionat de turism și călătorii cu caiacul, străbate râul Nistru de la izvorul acestuia până la Marea Neagră. Nu demult, călătorul a ajuns la Soroca, unde a avut un mic popas pentru a vedea Cetatea… Originar din Cernigov, Mihail a pornit la 21 iunie din Carpați, unde își ia cursul râul Nistru. A călătorit la pas câteva zile, pe partea stângă a Nistrului, până unde râul capătă adâncime potrivită pentru caiac. La Naslavcea a trecut granița cu RM și de acolo Mihail călătorește cu caiacul pe partea dreaptă a râului. În drum spre locul în care râul se varsă în marea Neagră, bărbatul admiră natura, comunică cu oamenii și face notițe de călătorie pe care le publică pe rețelele sociale. Râul Nistru este foarte frumos și divers, spune Mihail, iar oamenii nu întotdeauna au grijă de acesta, iar la Soroca situația este și mai tristă. Într-un interviu, călătorul ne-a împărtășit mai multe impresii.

Mihail Zacusilov a ajuns cu caiacul la Soroca

– Povestiți-ne despre pasiunea dvs. pentru natură și călătorii cu caiacul.
– Ca fiecare specialist în construcții, dispun de timp liber iarna. Atunci eu citesc mult, practic voleiul, urmăresc pe internet cum călătoresc alții. Așa am descoperit un filmuleț pe youtube despre călătoriile nautice ale unui turist pe un râuleț mic, care mai avea și o cameră montată pe cască. Mi-au plăcut mult imaginile și am înțeles că vreau să încerc și eu. Am decis repede ce vreau să fac, ce echipament să-mi aleg și am început. Anul trecut am călătorit cu caiacul pe râul Desna și am parcurs râul Nipru până la Odesa, pe o distanță de 1600 km. În acest an distanța va fi mai mică, dar intervalul de timp mai mare. Am început călătoria de la izvorul Nistrului, unde am gustat apă cristalină, și așa este apa până la locul unde apare urmă de om. Noi utilizăm resursele râului: bem apa, irigăm, extragem scoicile, ne odihnim la râu, dar nu facem nimic în schimb pentru râu. Suntem niște paraziți în acest sens.

– Dacă tot aveți această abordare, cum vi se pare ideea guvernului ucrainean de a construi pe Nistru o cascadă de hidrocentrale? Ce înseamnă aceasta pentru râul Nistru?
– Sincer să fiu, până la această călătorie nu știam despre aceste planuri și nici despre râul Nistru nu prea cunoșteam multe. Nici nu știam câte hidrocentrale erau, acum am văzut că sunt trei. Ajuns în satul Razvada, unde am făcut un popas pentru a cumpăra lapte de la săteni, am aflat de la ei că din acea locație în jos pe râu vor fi construite hidrocentrale. E o mare problemă. Cine va dori să plece din locurile în care trăiește, pe care le-a amenajat? Pe de altă parte, astăzi sunt metode concurente de obținere a energiei: energia solară, energia eoliană. Suntem în secolul XXI, iar unii rămân în secolul XIX nu doar in privința energiei, dar și a atitudinii față de râu. Trebuie de privit înainte. China, spre exemplu, în general trăiește în secolul XXII după dezvoltare, trebuie să ne orientăm spre ei. Nu agreez inițiativa cu hidrocentralele, dar sunt și multe nuanțe pe care eu nu le cunosc.

Fotografie publicată de Mihail Zacusilov, din călătoria sa pe râul Nistru

– Ce am putea face noi pentru râu sau cum să ne comportăm ca să nu-i dăunăm?
– Dacă omul nu ar polua râul, atunci râul se poate autocurăța. Un exemplu bun este Cernobâl. Oamenii nu se implică după catastrofa nucleară. Cernobâlul renaște, viața explodează în culorile naturii. Iar dacă fiecare dintre noi lasă urme prin aruncarea gunoiului etc., dăunează foarte mult mediului ambiant. Trebuie să începem cu pași mici să ne corectăm, elementar să nu aruncăm gunoiul unde nimerim. Cel mai rău e că generația actuală, la Soroca, de exemplu, crește cu ideea că rahatul care se scurge în Nistru e ceva normal, ei deja nu vor simți nevoia să lupte pentru a soluționa această problemă. Mulți nu cunosc că râul poate fi și altfel, mai curat, mai frumos. Ca să știi trebuie să călătorești mai mult, să vezi și alte fețe ale lumii, să-ți lărgești viziunile, cunoștințele.

  • “Noi nu prețuim nimic din ceea pentru ce nu plătim. O haină pentru care am dat bani o prețuim, dar nu prețuim sănătatea sau pielea noastră, dinții, pentru că noi nu am plătit pentru ei, i-am primit gratis la naștere. Dar regretăm după ce le pierdem. De aceea trebuie să prețuim lucrurile înainte să le pierdem, așa nu vom pierde nimic”.
Călătorul a descoperit pentru sine multe cascade impresionante. Foto: Mihail Zacusilov

– Cum este fața Nistrului și cum se schimbă aceasta, pornind de la izvor?
– Este foarte diferită. Am fost mirat, deoarece am parcurs tot râul Desna, Niprul și locurile se aseamănă mult. Aici însă râul se schimbă permanent. Primele trei zile am mers la pas de la izvor, apoi râulețul se mărește, iar eu treceam de pe un mal pe altul sărind peste pietre. Apa era foarte rece, având în vedere că eram la 900 metri deasupra nivelul mării. Mai jos pe râu am trecut la caiac, viteza apei fiind cca 12-14 metri, care la o adâncime de peste un metru pare foarte intensivă. Riscul de a te răsturna cu caiacul este mare. Următoarele două zile am întâmpinat multe blocaje pe râu din cauza copacilor căzuți, a buruienilor. A fost un segment greu, deoarece trebuia să înlătur crengile și buruienile. Ulterior râul devine mai lat și mai liniștit. Pe maluri poți vedea dealuri și locuri muntoase, unde sunt și multe cascade.

În călătoria sa, Mihail urmărește viața oamenilor de pe malul drept al Nistrului și interacționează cu oamenii care locuiesc în apropierea râului

– Din experiența dvs. pe Nistru, pe segmentul dintre Ucraina și RM, pe care l-ați parcurs, prin ce se deosebește malul stâng de cel drept al râului? Mă refer la natură, oameni etc.
– Pe cursul de sus, râul trece doar prin Ucraina și acolo totul este la fel. Iar aici am startat de la Naslavcea, unde am traversat frontiera moldo-ucraineană. Văd țara mea peste râu, dar deja nu mă pot duce încolo, deoarece călătoresc pe jumătatea moldovenească a Nistrului. La început auzeam pe malul drept grai ucrainesc, rusesc, dar cu cât cobor mai la vale, cu atât mai mult aud limba română. Malurile sunt foarte înalte, un peisaj minunat! Foarte multe păsări, față de părțile de sus ale râului. Am observat reacțiile interesante ale oamenilor. La noi turismul cu caiacul este foarte cunoscut și obișnuit, aici nu. Astfel, observam mirarea oamenilor. Chiar și vacile se opreau din rumegat și mă priveau (Mihail râde — n.a.).

Natura este impresionantă în zona râului Nistru, spune călătorul

– Ați avut situații periculoase pentru viață în această călătorie?
– Desigur. Era o porțiune de vreo 30 de metru cu blocaje pe râu și am cheltuit jumătate de oră doar pentru a lua o decizie. Era un segment complicat și trebuia să decid pe unde să înot ca să nu mă traumatizez.

Pe unele segmente, copacii prăbușiți și crengile rupte îngreunează călătoria. Foto: Mihail Zacusilov

– Dvs. mediatizați intens această călătorie pe rețelele sociale, sute, dacă nu chiar mii de oameni vă urmăresc fotografiile și citesc notițele de călătorie. Ce rețea de telefonie și internet utilizați, din Ucraina sau moldovenească?
– Am cartele din ambele țări, dar până acum am utilizat doar rețelele ucrainești, deoarece funcționau mai bine. Anterior nu publicam pe rețele, dar mi-au propus să public și am început să scriu. Drept că nu din toate călătoriile fac postări. Oamenii îmi lasă comentarii că le place ce fac și parcă le-aș realiza visul lor. De fapt, călătoriile sunt o ocupație bună pentru toți, ele ne unesc, indiferent de naționalitate, religie sau preferințe politice. Eu cred că pasiunea mea unește oamenii. E important să găsim ceea ce ne unește, nu ceea ce ne face diferiți, astfel nu vor fi conflicte și războaie.

  • „Soroca a apărut în fața mea pe neașteptate, vedeam pe hartă că mai sunt 400 de metri, dar după o cotitură s-a deschis o panoramă splendidă: Cetatea pe centru și orașul prin părțile ei. Din depărtare orașul se vede ca în palmă. Când m-am apropiat, am fost surprins să văd acele țevi mari și să simt acel miros neplăcut. Credeam că e ceva temporar, în legătură cu careva lucrări la rețele, dar am aflat că așa este mereu și consider că nu-i permis așa ceva în secolul XXI. Nu se poate așa! În calitate de turist pe râu și om care iubește natura mi-e foarte trist.”
Mihail Zacusilov a făcut un mic popas la Soroca pentru a admira Cetatea medievală

– Știu că aveți amici și complici în țara noastră, în persoana domnului Alex Guțaga, care dezvoltă acest tip de turism în țara noastră. Spuneați că dânsul v-a ajutat să perfectați actele permisive pentru călătoria pe Nistru de partea moldovenească. A fost complicat să obțineți aceste acte?
– El m-a ajutat mult, de fapt! Până acum nu aveam nici un amic sau un cunoscut în Moldova, am aflat despre Alex și i-am povestit cu ce mă ocup. El a fost receptiv și m-a ajutat cu perfectarea actelor, de aceea eu nu am avut greutăți, fapt pentru care îi mulțumesc mult.

– Ați stabilit o dată concretă în care veți ajunge la Marea Neagră?
– Nu, nu am stabilit nimic. Pentru că râul este viață, nu poți planifica totul, precum nu am putut planifica nici întâlnirea cu oamenii pe care i-am cunoscut în această călătorie. Eu pur și simplu călătoresc. Eu simt o responsabilitate foarte mare în legătură cu această călătorie, deoarece mă urmăresc mii de oameni.

– Vă mulțumesc mult pentru interviu și vă doresc călătorie plăcută și cât mai mulți oameni buni să întâlniți în cale!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.