“Învățământul nostru și învățământul din Franța diferă foarte mult”

0
899

În perioada 5-25 iunie, un grup de 15 pedagogi din țara noastră au întreprins o vizită în Franța. Dascălii, preponderent din nordul republicii, au văzut cum activează colegii din lor de peste hotare, dar au avut și un program cultural. Printre aceștia este și Maia Răileanu, profesoară de limba franceză și informatică la gimnaziul Voloave din raionul Soroca. La revenire i-am solicitat un interviu în care și-a împărtășit impresiile.

− Spuneți-ne, vă rog, puțin despre colaborarea cu pedagogii din Franța.

− Anual, în luna octombrie, în țara noastră vin profesori pensionari din Franța, pentru a face un schimb de experiență cu pedagogii din Republica Moldova. Aceste vizite sunt posibile grație Asociației profesorilor pensionari Solidarite Laique din Franța, iar de la noi grație Alianței Franceze. Colegii din Franța sunt cazați în familii de la noi în țară, inclusiv în raion, desfășoară seminare cu profesorii de aici. La fel, în fiecare an, câte un profesor din raion merge în vizită în Franța, ca să o viziteze și să o descopere cu alți ochi.

Pedagogii din Republica Moldova alături de colegii din Franța

− În acest an, și dvs. ați fost printre pedagogii din țara noastră care s-au bucurat de o vizită în Franța…

− Da. Am fost 15 profesori din toată republica, preponderent din partea de nord a țării. Toți au fost cazați prin regiuni. Eu am avut norocul să fiu cazată la 25 km de Paris, într-o familie formată dintr-un pedagog și un medic.

Prânz cu bucate moldovenești în casa familiei-gazdă

− Ce program ați aut în aceste două săptămâni?

− Vizita include atât un program cultural, cât și un program educativ. Dat fiind faptul că eram în preajma Parisului, am cutreierat capitala franceză în lung și în lat. Am vizitat toate monumentele culturale pe care, cred, unii localnici nu le-au vizitat. Foarte multe locuri interesante. În cadrul programului educativ am vizitat mai multe instituții de învățământ: grădinițe, școli, gimnazii. Vreau să spun că învățământul nostru și învățământul din Franța diferă foarte mult.

„Mi-ar plăcea ca pe viitor și la noi să existe legitimația de pedagog, în baza căreia aceștia pot beneficia de vizite gratis sau cu reducere de preț la muzee și ale obiective istorice, culturale, turistice, așa cum este în Franța. Aceasta parcă ridică autoritatea pedagogului în societate, te face să te simți mai important, să simți susținerea statului”.

− Prin ce anume?

− Le povesteam colegilor de acolo cum petrecem noi o lecție. Noi lucrăm mult și… inefectiv. Unii copii ajung în clasa a IX-a și nu cunosc decât câteva fraze în limba străină. Dar acolo ei lucrează la o temă 50 de minute, cât durează la ei lecția, detaliat cu fiecare copil, iar dacă văd că elevii nu au înțeles ceva, prelungesc la altă lecție. Noi în 45 de minute trebuie să facem și text, și analiza textului, și gramatică, și să citești. La viteză lucrăm și fiecare se uită la oră, ca să reușească. Acolo se lucrează pentru ca elevii să înțeleagă. Mi-au plăcut mult recreațiile. Copiii în timpul recreațiilor nu stau în școală, dar afară. În curtea școlii sunt doi profesori de serviciu, achitați special de primărie. Ei se ocupă cu copiii în timpul recreațiilor, care durează aproximativ 20 de minute. Toate curțile școlii sunt încuiate, securizate și ca să vii la școală trebuie să te înscrii prin telefon, lucru valabil și pentru părinți. Nu intră sau iese cine dorește. Copiii au lecții până la amiază, după care merg la cantina școlii la prânz. Cei care nu achită la cantină, sunt luați de părinți acasă, iar după prânz revin la școală până seara.

La lecții cu elevii din Franța

− Cum ați mai interacționat cu colegii din Paris?

− Am asistat la orele lor. Apoi am desfășurat și eu o lecție, drept că nu am predat, ci am prezentat țara, regiunea, localitatea de unde vin. Copiii erau foarte curioși. M-au rugat să le arăt cum sunt fântânile la noi. Unii cred chiar că noi suntem foarte înapoiați, că trăim în Evul Mediu. Mă întrebau, cum ne spălăm? Le-a fost interesant să vadă imagini cu casele noastre cu elemente tradiționale. Mi-a plăcut foarte mult colectivul de profesori. Se evidențiază foarte mult felul lor de a se îmbrăca. La noi este o regulă nescrisă că pedagogul trebuie să iasă în fața elevilor într-o ținută serioasă. Amenajarea cancelariei de asemenea mi-a atras atenția. La noi totul este aranjat pe la locurile lor, iar în școlile vizitate la Paris este un pic de dezordine în sensul bun al cuvântului, oamenii se simt confortabil la locul de muncă, liber, au condiții bune. Pedagogii vin cu prânzul la pachet, iar la lucru au frigider și cuptor cu microundă, în care pot păstra sau încălzi mâncarea. Referitor la adunări și ședințe lucrurile tot stau puțin diferit. Fiecare profesor are un fel de cutie poștală cu imaginea sa pe cutie și când directorul are anunțuri sau mesaje pentru ei, le pune în formă scrisă în aceste cutii, fără a distrage pedagogul de la ore sau recreații pentru ședințe în cancelarie.

− Știm că în prezent mulți moldoveni aleg să-ți creeze viitorul în alte țări, inclusiv în Franța. Ați întâlnit în școlile pe care le-ați vizitat copii din Republica Moldova?

− Desigur. Am întâlnit copii moldoveni de diferite vârste, în clase de imigranți. Profesorii mi-au zis despre doi dintre copiii întâlniți într-o școală că sunt cei mai deștepți și cei mai sârguincioși copii din clasa de copii imigranți de toate naționalitățile. Nu este un mit că, în majoritatea cazurilor, copiii moldovenilor sunt buni la învățătură în școlile din alte țări.

− De ce sunt separați copiii imigranților?

− Ei învață în clase separate din principiul că nu cunosc franceza foarte bine sau deloc și profesorii care lucrează cu ei sunt instruiți special ca să le țină lecții, să-i ajute.

Profesoara din Voloave, alături de colega sa, Isabelle, din Paris

− Ce impresii ați mai adunat în Franța?

− Nu pot spune că am fost uimită permanent. Chiar și colegii francezi se întrebau de ce nu mă mir când văd ceva (râde — n.r.). Bine, am văzut totul cu ochii mei, dar noi atât de mult am studiat și povestim și copiilor an de an la lecții despre Franța. Totuși, sunt locuri care m-au impresionat foarte mult. Este vorba de Jardin de Luxemburg, Palatul Versailles, pe care nu l-am vizitat în interior, deoarece rândul este kilometric, dar care oricum impresionează prin grandoarea sa. Am mers la Micul palat, unde sta Maria Antoaneta, un palat micuț. Alături de acest palat sunt două grădini, în stiluri diferite: francez și englez. Foarte frumoase, dar cea în stil francez mi-a plăcut mai mult, fiind amenajată ca un sătuc cu case mici.

Excursie la unul dintre principalele simboluri ale Franței – Turnul Eiffel.

„Nu am întrebat colegii pe care i-am vizitat despre salarii, deoarece îmi era incomod. Însă gazda mea mi-a spus că are un salariu de 3000-4000 euro, din care își permit un trai decent și deseori excursii sau călătorii”.

− Ce idei, metode de predare văzute în Franța veți implementa în procesul de lucru la Gimnaziul Voloave?

− În urma acestei vizite vreau să preiau în activitatea mea unele elemente din modalitatea de predare a colegilor din Franța. Totodată, vreau să-mi împărtășesc impresiile și informația acumulată cu colegii de aici. Astfel că planific să desfășor un seminar raional cu mai mulți pedagogi în acest scop. Vom vedea reacția colegilor, a copiilor la ceea ce vreau să le transmit. Multe nu putem schimba, deoarece avem un program anumit, dar ceva putem prelua.

Vedere din Turnul Eiffel, surprinsă de Maia Răileanu

− Pe final vreau să-mi spuneți opinia dvs. dacă asemenea schimb de experiență sau vizite reciproce între pedagogi sunt valoroase și de ce?

− Pentru schimb de experiență. Totodată, în asemenea vizite îți îmbogățești cunoștințele, lumea interioară, îți schimbi viziunile, unghiul de abordare asupra unor situații. Acestea toate ne sunt de folos în activitatea profesională.

− Vă doresc succes!

Sursa foto: arhiva personală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.