A venit timpul să dăm cioara din mână pe vrabia de pe gard

0
288

TABLETA DE VINERI. Una din perlele lui Dodon din această campanie electorală prezidențială care ne-a zgâriat auzul și ne-a stârnit sentimentul de repulsie, pe lângă celebrul ghicit în ouă marca Etulia, a fost parafrazarea de el a unui proverb bine cunoscut în popor, care exprimă nimic altceva decât analiza unor lucruri înainte de a lua o decizie finală și irevocabilă — „…nu da vrabia din mână pe cioara de pe grad”. Și dacă varianta propusă de Dodon mi s-a părut profund disproporționată — „…nu schimbați porumbelul (!!!) din mână cu coțofana de pe gard, pentru că o să regretăm toți”, am decis să mă bag și eu în seamă și să vin cu o altă interpretare, mai aproape de adevăr, în realitățile noastre — „…să dăm cioara din mână pe vrabia de pe gard”. Iar pentru a nu fi învinuit de imixtiune în ceea ce se numește „înțelepciune populară”, vin și cu o justificare: astăzi, în Republica Moldova cioara și vrabia, porumbelul și coțofana, greierul și furnica și cine mai doriți Dumneavoastră, s-au schimbat cu locurile și exprimă altceva decât esența pusă în ciocurile lor de către popor.

De altfel, aceste reflecții ale mele mai, pardon, filozofice nu au apărut pe loc gol, dar se datorează răsfoirii unei cărți semnate de scriitorul și omul de afaceri Virgil Profeanu, care și-a permis o altă abordare, decât cea tradițională, asupra cuvântului plămădit de strămoșii noștri latini și romani. Ba mai mult, cum îi stă bine unui afacerist de succes, domnul Profeanu consideră că orice cuvânt, darămite un ditamai proverb, ar fi bine să fie aplicabil și în management, iar faptul că politica în Republica Moldova a devenit o afacere mi se pare incontestabil. Așadar, în opinia domniei sale, vrabia — pasăre mică ce ne încântă de fiecare dată cu penele sale frumoase şi colorate şi cu ciripitul său minunat apare, în acest proverb, în antiteză cu cioara — pasăre mare, cu penaj negru, ce ne înfricoşează de multe ori cu croncănitul său. Or, cine este vrabia și cine este cioara (cine este porumbelul și cine este coțofana) în această campanie prezidențială vă las pe Dvs. să decideți, deși răspunsul este la suprafață și nu cred că multă lume nu și-a dat seama cine „ciripește” și cine „croncănește”.

Să lăsăm însă filozofia și filozofările pentru vremuri mai bune și să revenim la realitățile noastre crude. Zic „crude”, fiindcă ceea ce se întâmplă în această campanie chiar depășește orice imaginație. Și dă-le naibii de învinuiri mincinoase și profund bădărănești ale lui Dodon în adresa Maiei Sandu, fiindcă lumea nu-i atât de hăbăucă ca să nu înțeleagă că omul când este strâns cu fundul la gard este gata de orice, pe mine mă interesează alte două lucruri: unu — ce-i cu metamorfozele care au loc în Partidul Democrat și cu „surcelele”, care au sărit de la acest partid și doi — în ce condiții (la propriu și la figurat) vor participa transnistrenii la alegerile din 15 noiembrie? În acest context, referitor la PDM parcă ar mirosi a fugă de pe corabia în prag de naufragiere (probabil, știu ceva Filip, Babuc și K, numai nu și Diacov), fiindcă această formațiune poate fi numită cum doriți, numai nu curajoasă. Probabil, și în cazul celor de la „Pro Moldova”, mai degrabă a intervenit aritmetica (ceva nu le iese la socoteală socialiștilor, pentru a păstra acest parlament și au decis să repare, în extremis, ceea ce au stricat la repartizarea ouălor în cele două cuiburi – Pro Moldova și Partidul Șor), deoarece Candu nu a avut timp să le facă vreun rău „colegilor”, care l-au lăsat cu buza umflată. Referitor la transnistreni, curiozitatea mi-a fost satisfăcută de colegul Tudor Iașcenco, de la Rezina, care ne-a relatat următoarele: „…la o diferenţă de o oră m-au telefonat doi buni cunoscuţi din Râbniţa — unul medic, altul profesor. Ambii au venit cu aceeaşi informaţie: autorităţile din regiune pregătesc o fraudare masivă a alegerilor prezidenţiale din 15 noiembrie. Conducătorii instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor au primit indicaţii să trimită în mod obligatoriu oamenii la alegeri, iar a doua zi toţi trebuie să demonstreze cu ştampila din fişa de înregistrare de la buletinul de identitate că au votat, fiind atenţionaţi şi candidatul care trebuie susţinut — Igor Dodon. În unele cazuri, cei cu indicaţiile îi asigură pe alegători că dacă vor proceda întocmai cum li se spune, la întoarcere vor primi până la 800 de lei pentru un vot. În unele cazuri apar zâzanii pentru că în loc de 400 de lei promişi pentru fiecare vot de la 1 noiembrie, votanţii au primit numai câte 100 de lei. Organizatorii însă se străduie să-i convingă pe cei nemulţumiţi că dacă vor respecta indicaţiile, a doua zi li se va achita şi datoria de la 1 noiembrie”. Cum se zice în astfel de cazuri, fără comentarii.
Și încă ceva învățăminte de la Virgil Profeanu — „…deși riscurile într-o afacere trebuie minimizate cât mai mult, totuși există situații când este bine să renunți şi la ceva ce ai sigur, dacă acel ceva nu te mai mulțumește”. Și punctum…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.