Misiune (aproape) imposibilă pentru Vlad Filat: SĂ DEMONSTREZE CĂ LUPUL ÎȘI SCHIMBĂ ȘI PĂRUL, ȘI NĂRAVUL

0
230

Tableta de vineri

   Dacă pe plan extern cap de afiș sunt evenimentele din Belarus, care ar putea duce la căderea ultimului „mohican”, în opinia nostalgicilor după vremurile care nu se mai pot întoarce, sau ultimului dictator, cum îl numesc pe Alexandr Lukașenco adepții libertății și democrației veritabile, pe plan intern atenția mea a fost captată de revenirea în politică a lui Vlad Filat. Puteți fi sau nu puteți fi de acord cu mine (bineînțeles, există și multe alte teme de discuții și meditații gen coronavirusul sau greva agricultorilor, dar acestea au intrat, într-un fel sau altul, în categoria evenimentelor cotidiene), dar nu prea țin minte cazuri când un politician de calibrul lui Filat să fi urmat traseul: lider de partid-pușcărie-și din nou lider de partid.

Zic aceasta nu pentru că vreau să fiu rău sau să fac exces de sarcasm și ipocrizie, dar pe motiv că și în vremurile noastre, când orice e posibil, o astfel de mișcare chiar este de domeniul fantasticului. Or, dacă mai rămâne în vigoare înțelepciunea populară despre „soldatul rău care nu se visează general” atunci domnul Vlad Filat, așa ambițios și orgolios cum îl cunoaștem, are o misiune aproape imposibilă — să demonstreze tuturor că se poate intra de două ori în aceeași apă.

De altfel, câteva luni în urmă vă propuneam Dumneavoastră un simplu exercițiu de imaginație: ce-ați zice de un eventual scenariu: Vlad Filat — președinte și Veaceslav Platon — premier, sau invers? Nu a trecut mult timp și ceea ce părea aproape incredibil începe să capete contur. Nu, Doamne ferește, nu-i pun în aceeași oală pe Filat și Platon (măcar și din punct de vedere al concepțiilor lor geopolitice, ca să nu zic de experiența politică), nu pretind la rolul de prezicător și nici nu cred că așa ceva este posibil, dar… cine știe de unde sare iepurele? Mai cu seamă dacă ținem cont de ceea ce se întâmplă în politica moldovenească, îndeosebi pe eșichierul de dreapta, de unde își are obârșia fostul și actualul lider al liberal-democraților. Pe de altă parte, Vlad Filat revine acolo de unde a plecat, vine la conducerea partidului pe care l-a născut, pe care l-a făcut de rușine (chiar dacă acesta declară că și el, și partidul au fost loviți pe nedrept) și acum are misiunea de a-l reabilita și de a-l aduce pe linia de plutire. Ba mai mult, la doar câteva minute după revenire la cârma formațiunii, Filat și-a exprimat încrederea profundă că „…PLDM are capacitatea de a redeveni un actor politic de referință. În acest sens, scrutinul prezidențial din toamnă poate fi un exercițiu electoral important, însă alegerile parlamentare anticipate vor fi un exercițiu electoral de-a dreptul vital”. Nu știu dacă are domnul Filat dreptul să viseze atât de departe, dar domnia sa îmi dă mie și altor sceptici explicația: „…Îmi cer scuze că în mandatele precedente nu am făcut totul pentru a proteja partidul, pentru a-i proteja pe membrii noștri. Dar am învățat lecția. A venit timpul când despre noi trebuie să vorbim noi și faptele noastre. Am vrut ca această decizie de a reveni la conducerea PLDM să fie a partidului, a tuturor colegilor noștri. Eu revin nu într-o funcție, ci într-o responsabilitate enormă”.
Faptul că perioada următoare, atât de încărcată politic și atât de imprevizibilă social și economic, va fi decisivă pentru PLDM și noul-vechiul ei lider, pare incontestabil. Pe lângă aparențe dătătoare de speranță și motive de satisfacție că totul și toate pot reveni la normalitate, există și temerea că multă lume, inclusiv foști lideri marcanți ai partidului, vor încerca să tempereze elanul și entuziasmul celor care vor să remonteze ceea ce a fost stricat cu atâta nonșalanță. De altfel, în acest sens primele „rândunici” nu s-au lăsat așteptate. De curând, unul dintre cei mai proeminenți și longevivi lideri ai fostului PLDM, Iurie Țap, declara pe rețelele de socializare cu referință la Congresul IX, extraordinar, al formațiunii: „…Regret aceste decizii, or, în perioada anilor 2015-2019, cu greu, dar am reușit să spălăm imaginea PLDM. N-a fost deloc simplu, dimpotrivă, era apogeul dictaturii oligarhice care s-a dezlănțuit total, este și exemplul fostului speaker, care, în cadrul audierilor privind furtul miliardului, atunci când i-am invocat implicarea prin promovarea HG 938/2014, a reacționat inadecvat, închizându-mi microfonul…”. Și mai departe: „A propos, la aceste audieri privind furtul miliardului am fost nevoiți să rezistăm doar în doi (Maria Ciobanu), iar astăzi aflăm și despre salvatorii partidului…”, mai spune Țap.
În fine, ca fost alegător al PLDM-ului (recunosc acest lucru fără să-mi fie rușine, or în acea perioadă acest partid chiar părea ultima speranță că vom prinde trenul care ducea în Uniunea Europeană) și ca om care are un mare respect față de acei care nu au părăsit partidul la greu, voi fi cu ochii pe Vlad Filat și K, deoarece ca și alți, alde Toma Necredinciosul, sunt sceptic și nu cred că „lupul își schimbă și părul, și năravul”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.