De râs și de plâns

0
96

Umor despre elevi

 Notele unor elevi sunt aşa de mici, încât părinţii nici nu le observă. (N. Petrescu-Redi)

*

Începând din acest an, elevii vor fi promovaţi în funcţie de rezultatele părinţilor. (Victor Martin)

*

Colegul meu, înalt ca Iorga,

Are-o metodă înţeleaptă:

Adoarme pe elevi cu orga

Şi cu bagheta îi deşteaptă!

(Epigramă de Antonian Marinescu-Nour)

*

În holul şcolii dacă-i scris

Cum că fumatu-i interzis,

Gândesc elevii fumători

C-afişu-i pentru profesori.

(Epigramă de Gheorghe Bâlici)

*

Am vizitat şi o uzină –

Ce prelucrează bare, ţevi –

În ordine şi disciplină…

Că n-au venit deloc elevi.

(Epigramă de Petru Ioan Gârda)

*

Nici matematica nu-i grea,

În cazul când te ţii de ea,

Dar nu-i uşoară nici o carte

Dacă te ţii de ea… departe!

(Epigramă de Gheorghe Breharu)

*

Un părinte: Fii drăguţ, nu şti unde este domnul profesor de matematică?

Un elev: Ba da, îşi bate capul cu o necunoscută în cancelarie!

(Replică de Girel Barbu)

*

Somnoroşi elevi, eleve,

Pe la ore se adună,

Se ascund pe după bănci.

Asta-i bună!

Trece timpul repejor,

Ore în neştire fac,

Să se pregătească bine –

Pentru bac’!

La română sunt subiecte…

Îţi vine să dai din turcă,

Că româna asta grea,

Te încurcă!

După nota obţinută

Vine mama să îţi spună

Că eşti prost, îţi dă o palmă…

Noapte bună!

(Parodie de Claudiu Românu, după Mihai Eminescu)

*

Deja tradițional, elevii noștri sunt „un munte de (ne)înțelepciune” când vine vremea examenului (bacalaureatului) la Limba și Literatura Română. Vă propunem câteva „perle”, care ne fac să râdem când, în mod normal, ar trebui să plângem:

*Nu e nimic mai romantic decât să te bagi în mijlocul câmpului seara şi să scrii despre el, aşa cum a făcut Tudor Arghezi.

*Arghezi îşi scrie testamentul, conştient că toată lumea va afla despre aranjamentele lui.

*Poezia nu este punctul meu forte, aşadar voi trata în schimb subiectul “Moromeţii”, în care am găsit multe sensibilităţi poetice.

*Scriitorul stătea cu burta la soare la Brăila, când a venit un francez şi i-a spus că în oraş locuieşte domnul Panait Istrati, o vedetă locală.

*N-am nici opinie, nici concluzii, pentru că nu ştiu ce înseamnă “pertinente”.

*Scriitorul îşi mai nota treburi în paranteză pentru că acum o sută de ani nu avea rimainder pe telefonul fix. Scria literele strâmbe ca să nu confunde cu restul textului.

− În paranteză se scrie cum să arate decorul şi ce să facă actorii. De exemplu, ei trebuie să aibă ziare calde, să le frece cu degetele şi să le ducă la nas.

− Secvenţa este despre nişte oameni ciudaţi care miros ziare şi resimt plăcere. În zilele noastre, presa este citită online, deci am pierdut acest obicei.

− Domnul care a scris regreta că nu s-a făcut controlor, ca să se plimbe cu trenul. Pe lângă salariu, putea să ia șpagă de la cei fără bilet.

− Mihai Eminescu pictează tablouri pe hârtie poetică.

− Poetul face figuri interesante, pentru că asta îl atrage pe cititor.

− Poetul nostru internaţional Mihai Eminescu a folosit toate combinaţiile de rime. Unele sunt crucise, restul împerecheate şi întortocheate.

− Oda lui Eminescu a fost măsurată cu metrul antic (la fel cum autostrăzile din România sunt măsurate cu kilometrul antic, adică am început să le construim din antichitate și nu-s gata nici acum)

− Luceafărul are în jur de 90 şi ceva de strofe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.