Ieri – gunoiște, astăzi – teren de joacă pentru copii

0
242

Situație

 A fost odată o gunoiște pe care autoritățile au decis s-o transforme într-un teren de joacă pentru copii. Probabil, autoritățile au citit povestea “Cenușăreasa” de Frații Grimm. Zis și făcut. Pe terenul unde localnicii depozitau gunoiul menajer, fără ca să fie curățat, într-un timp record a apărut un teren de joacă, de calitatea căruia se poate îndoi orice cetățean care își aduce acolo copiii să se joace.

Cu alte cuvinte, calitatea terenului a rămas în spatele bifei, iar cei implicați în construcția terenului nici pe departe nu au conștientizat că terenul de joacă reprezintă unul din cele mai importante medii de dezvoltare din viața copiilor. Din discuția cu mai mulți locuitori ai cartierului Planul Nou am auzit mai multe opinii — unii susțin că terenul de joacă este neecologic, că vara este un miros urât și copiii, ieșind la joacă, sunt nevoiți să respire aerul poluat și să audă zumzăitul muștelor din jurul gunoiștii, că peste tot mișună câinii vagabonzi, care pun viața copiilor în pericol; alții sunt mulțumiți că copiii au unde se juca. Ai treilea, cu conștiința civica mai joasă, au demonstrat indiferență.

De altfel, din cauza că nu au unde depozita gunoiul, oamenii din preajmă continuă să transforme terenul de joacă în gunoiște, deși spațiul rămâne (trebuie să fie!) unul din cele mai importante spații pentru viața și sănătatea copiilor. Or, copiii sunt ființe fragile, care nu trăiesc doar în lumea reală, ci și într-un univers compus dintr-o mulțime de jocuri și activități distractive, iar abilitățile sociale și motrice pe care copiii le dezvoltă pe terenurile de joacă au repercusiuni pe tot parcursul vieţii. Prin urmare, terenul de joacă nu servește doar pentru distracţie, ci este valoros în formarea abilităților de comunicare și îi ajută pe copii să cunoască mai ușor lumea înconjurătoare.

În concluzie, poate ar fi cazul ca autoritățile locale să vină la un dialog cu locuitorii din regiune și să găsească soluții pentru depozitarea gunoiștii în altă parte, care ar fi amenajată cu tomberoane, iar ceea ce aparține copiilor să rămână copiilor. (Cristina PLITOC)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.