Acum 50 de ani, Anatolie și Claudia Ivanov și-au unit destinul în fața legii, iar mai apoi și în fața lui Dumnezeu. În viața de familie, la baza căreia este dragostea, s-au condus de câteva reguli pe cât de simple, pe atât de importante, printre care sunt: respectul reciproc, comunicarea și susținerea reciprocă în orice situație din viață. Astăzi, “tinerii însurăței” se privesc la fel de cald ca în adolescență și sunt gata să pășească prin viață de mână în continuare, or ce a fost mai greu a trecut.
Unde dragoste e — totul e
Claudia Ivanov, Prepelița după numele tatălui, și-a cunoscut viitorul soț în adolescență, când s-au înfiripat sentimentele ce îi țin alături până în prezent. “Ne-am cunoscut în anii de școală. Eu învățam la Școala moldovenească nr.3, iar Anatolie la Școala nr. 2 de limbă rusă. De la bun început ne-am plăcut unul celuilalt. Am început o prietenie, mergeam la film, la plimbare pe cheiul râului Nistru, la dansuri împreună cu alți prieteni comuni”.
Claudia era o tânără harnică la învățătură și pasionată de artă. După lecții, frecventa școala de pictură, unde își realiza pasiunea pentru desen. Anatolie era atras de domeniul tehnicii, căruia i s-a dedicat ulterior. Femeia își amintește cât romantism plutea în aer în acea frumoasă perioadă, câtă atenție și tandrețe îi dăruia viitorul ei soț. Cavalerul niciodată nu venea la întâlnire fără flori, așa i-a și cucerit inima fetei. „Întotdeauna îmi aducea trandafiri și bomboane, gustul cărora nu le uit nici acum: Три Мишки, Красная Шапочка, Мишка на Севере”.
După absolvirea școlii, Claudia și-a continuat studiile la Tiraspol, unde a îmbrățișat profesia de specialist în arte decorative. Au urmat studiile la Școala ”Elena Sârbu” din Soroca, la specialitatea Regie, pe care a absolvit-o cu diplomă roșie, foarte prestigioasă în acele timpuri. Anatolie și-a urmat studiile în domeniul tehnic, de care era foarte atras.
- Anatolie Ivanov: “O apreciez mult pe Claudia, pentru că este o femeie inteligentă, harnică și iubitoare. Împreună avem o viață frumoasă, liniștită și cu bună înțelegere. Mi-a plăcut cel mai mult dintre toate fetele pe cale le știam. Am înțeles că anume ea va deveni soția mea. Era deosebită”
Uniți de Ziua Îndrăgostiților
Relația dintre cei doi se dezvolta armonios. La 14 februarie 1969, când o parte a lumii marchează Ziua tuturor îndrăgostiților, și-au unit destinele în fața legii. Mireasa avea 18 ani, mirele 20. Ceremonia nu a fost una foarte pompoasă. Au mers la pas până la Oficiul Stării Civile și înapoi, însoțiți de colegi și prieteni, dăruind zâmbete trecătorilor și primind felicitări în loc. “Eram tineri, frumoși și foarte fericiți. A fost o zi deosebită! Pe atunci nu cunoșteam că în această zi în unele țări este sărbătorită Ziua îndrăgostiților, dar este o coincidență frumoasă, cred eu”, își amintește soroceanca.
Nunta au jucat-o în primăvara care a urmat. Un cort mare, împodobit frumos, a fost construit la casa miresei, unde s-au adunat rude și prieteni apropiați și au jucat nuntă moldovenească cu tradiții. Apoi, tinerii au început construcția propriului cuibușor și s-au încadrat în câmpul muncii. Claudia activa la Societatea Orbilor, în calitate de secretară, iar Anatolie în comerț.
Pentru că organizația în care activa avea nevoie de specialist în reabilitarea persoanelor cu dizabilități, tânăra a plecat la studii de specialitate la Leningrad, actualul Sankt Petersburg, de unde s-a întors cu profesia de inginer-reabilitolog și și-a desfășurat activitatea timp de 14 ani. La fiecare etapă a vieții, soțul a încurajat-o și a susținut-o, fie că era vorba de a merge la studii, fie că era vorba despre activitatea profesională. Pentru aceasta, femeia este foarte recunoscătoare.
“Soțul meu este pasionat de tehnică, toată viața a activat în acest domeniu, iar odată ce pune mâna pe o mașină sau careva utilaj, știe cum să-l mânuiască sau să-l repare. Eu, la rândul meu, i-am înțeles și i-am acceptat pasiunea și, dacă i-a plăcut acest lucru, l-am susținut, așa cum m-a susținut și el în toate”.
Totodată, doamna Claudia se mândrește de faptul că se poate bizui pe soțul său în treburile gospodărești, domnul Anatolie fiind cel care își asumă cele mai grele sarcini, pe când soției îi lasă rolul de florăreasă în curte și gospodină în casă.
- Sfaturi pentru o familie trainică, de la soții Ivanov:
- Soții trebuie să fie parteneri, nu supus unul celuilalt sau concurenți;
- Comunicarea este foarte importantă în familie;
- Soții trebuie să ia decizii împreună;
- Bugetul familiei este comun;
- Soții trebuie să fie uniți și să se asculte unul pe celălalt;
- Răbdare!
- În familie trebuie să știi să cedezi. Fiecare trebuie să cedeze periodic;
- Problemele trebuie discutate, nu înăbușite în interiorul fiecăruia.
Dumnezeu binecuvântează familia
Familia Ivanov a luat naștere în perioada Uniunii Sovietice, când despre Dumnezeu nu puteai vorbi în voce, poate doar să-l pomenești în gând, acasă. Totuși, oamenii care voiau să se apropie de Dumnezeu o făceau, ce-i drept în mare taină, mai ales cei cu funcții în instituțiile de stat. Așa erau botezați copiii funcționarilor, așa se cununau familiile de intelectuali. Familia Ivanov s-a apropiat de Dumnezeu după șapte ani de la nuntă, la îndemnul părinților lor spirituali Vasile și Ecaterina Cobâlaș, oameni credincioși și binevoitori. Nănașii i-au îndemnat să se cunune, pentru a avea o familie binecuvântată de Cel de Sus. Tinerii au acceptat, însă din cauza că munceau la stat, au mers la o biserică din raionul vecin, unde nu-i cunoștea nimeni. În zilele noastre acest moment pare straniu, în acele timpuri însă însemna un risc. “Peste ani am ascultat un preot, care vorbea despre cununie și zicea că oamenii trebuie să fie pregătiți pentru cununie. Că acest ritual trebuie să fie primul și unicul pentru soți, până la moarte. Deși ne-am cununat mai târziu, cred că la acel moment eram pregătiți și am făcut acest pas conștient și asumat, iar bunul Dumnezeu sper că ne va dărui o căsătorie trainică până în ultima zi din viața noastră. E mare păcat că acum tinerii se despart foarte repede”.
Împreună la bine și la greu
Ajutați de părinți, soții și-au construit casă de piatră. Până în prezent casa soților Ivanov are întotdeauna ușile larg deschise pentru oameni dragi. Multe sărbători frumoase, cu lume bună sunt petrecute în căminul familial: hramul, Crăciunul, Paștele, zile de naștere, iar sarmalele doamnei Claudia sunt specialitatea casei, apreciată înalt de oaspeți. Astăzi sărbătorile sunt petrecute cu multă pompă și fudulie, mai puțin suflet, iar gospodarii fac prea multă risipă, susține doamna Ivanov.
Au născut doi copii. Se bucură de o nepoată și o strănepoată. De două ori au stat în capul mesei, devenind părinți spirituali pentru două perechi de fini. Tinerii însurăței s-au bucurat împreună în clipele frumoase din viață și au înfruntat cu mult curaj și susținere reciprocă momentele mai triste din viață, precum plecarea celor doi copii la ceruri.
Ajunși la al cincilea deceniu al vieții conjugale, soții Ivanov trăiesc a doua tinerețe, iar o doză mare de energie și emoții pozitive le-o oferă strănepoata Amina de care au grijă, în timp ce părinții muncesc peste hotare.
În același timp, străbuneii sunt foarte activi social. Chiar și la această vârstă onorabilă domnul Anatolie activează la uzina Hidroinpex, iar doamna Claudia conduce Organizația Veteranilor din raionul Soroca, dar și ONG-ul ”Razele Viitorului”, care se ocupă de problemele copiilor cu dizabilități.
- Claudia Ivanov: Soțul meu are mâini de aur! Se pricepe nu doar în tehnică, dar și la construcție. Tot ce am construit sau am reparat în gospodărie a făcut cu mâinile lui. Îi plac ordinea și munca, îl respect mult pentru asta și îl iubesc ca în prima zi!
Dragostea în capul mesei, întotdeauna
Deși nu sunt obișnuiți să vorbească în glas despre sentimente și să facă declarații de dragoste în văzul lumii, soții Ivanov recunosc totuși că la baza unei vieți de familie armonioase este dragostea. Au preferat mai mult să o demonstreze prin fapte decât să o exprime în cuvinte. Totuși, uneori Claudia și Anatolie Ivanov își recunosc: “Te iubesc!” și se grăbesc să întrebe, nerăbdători să audă confirmarea: „dar tu pe mine mă iubești?”. Asemenea unor adolescenți, mai păstrează și azi scânteia din ochi, ba chiar mai sunt și geloși, uneori. Dar e un soi de gelozie bună, zice doamna Claudia, precum e sarea în bucate: în doze potrivite, le dă un gust special.
foto: din arhiva familiei Ivanov
