Victoria și Eduard Pușcaș din Soroca au jucat nunta la 24 octombrie 1998, la doar câteva zile până la tipărirea primei ediții a ziarului “Observatorul de Nord”. Mare le-a fost surpriza când s-au regăsit pe prima pagină a primului număr de ziar. De atunci au trecut două decenii, au deja copii mari, iar de clipele fericite de la nuntă le aduce aminte și acea fotografie. Familia Pușcaș păstrează ziarul din 3 noiembrie 1998, dar citesc și ziarele apărute pe parcursul anilor, făcând parte din categoria cititorilor noștri fideli. Victoria activează la “Poșta Moldovei”, Eduard este șofer de camion și circulă prin țările europene, și chiar dacă în prezent soția se află în Soroca, iar soțul în Italia, datorită noilor tehnologii am ignorat hotarele și am realizat un interviu cu cei care recent au sărbătorit 20 de ani de la nuntă.
− Cum ați făcut cunoștință?
Eduard: Mi-am schimbat locul de trai cu părinții. Era iarnă, cu multă zăpadă, copii cu săniuțele, gălăgie. Ea mergea pe drum, se ducea la o prietenă. Avea vreo 14 ani, eu 15. Mi-a plăcut. Ca să-mi acorde atenție, eu am spălat-o cu zăpadă. După asta doi ani nu am avut curajul să mă apropii de ea. Dar, de fapt, o urmăream zilnic. Abia peste doi ani, aproape de ziua îndrăgostiților, pe 11 februarie, la o discotecă am invitat-o la dans, după care am condus-o acasă. Din acea seară ne-am văzut zilnic cinci ani. Am crescut împreună. Apoi a urmat nunta.
− Cum a fost nunta voastră și cum ați apărut în ziar, știați sau a fost o surpriză?
Victoria: Am avut parte de o petrecere foarte frumoasă, după vremurile celea, datorită părinților au participat 250 de perechi, dintre care a treia parte a fost tineret. A doua zi la zeamă lumea ne spunea că nu a fost nuntă, dar discotecă. A fost o zi frumoasă cu mult soare, toate pregătirile le-au făcut părinții singuri ajutați de rude, vecini, cumătri și cunoscuți — pregătirea bucatelor, închirierea veselei, așa era pe atunci. În ziua nunții ne-am dat seama că nu am angajat un fotograf, aveam doar un cameraman. Am cumpărat o peliculă de 36 de poze, ele au fost unicele noastre fotografii de la petrecere. La oficiul stării civile s-a apropiat un fotograf și a zis că vrea să ne facă o poză. Noi, crezând că este fotograful instituției, am acceptat. La o săptămână după nuntă am avut parte de o surpriză din partea ziarului “Observatorul de Nord” cu poza noastră. Vecinii ne-au anunțat că suntem în ziar. Am mers la gheretă și am cumpărat un exemplar, pe care și astăzi îl păstrăm acasă. Am fost la redacție și am primit fotografiile reale, sunt cele mai prețioase din albumul nostru de la petrecere. La întrebarea de ce noi?, fotograful a zis că a stat de dimineață la oficiul stării civile, unde în acea zi au fost 11 nunți și noi i-am plăcut cel mai mult.
Victoria: “La o săptămână după nuntă am avut parte de o surpriză din partea ziarului “Observatorul de Nord” cu poza noastră. Vecinii ne-au anunțat că suntem în ziar. Am mers la gheretă și am cumpărat un exemplar, pe care și astăzi îl păstrăm acasă. Am fost la redacție și am primit fotografiile reale, sunt cele mai prețioase din albumul nostru de la petrecere”.
− Ce înseamnă 20 de ani de căsnicie?
Eduard: 20 de ani de căsnicie înseamnă mult și puțin, deoarece noi vrem să ajungem și la cei 75 de ani de căsătorie, la nunta de diamant. 20 de ani de emoții, amintiri, poze, călătorii, realizări… un drum cu urcușuri și coborâșuri, cu virări ușoare și mai bruște, cu bine și rău, cu greu și ușor, cu puțin și cu mult, cu eșecuri și bucurii. Dar având la baza familiei noastre stima, dragostea și înțelegerea, am trecut ușor peste toate. În zilele de astăzi este ușor să uimești cu o nuntă frumoasă, dar este mai greu să uimești cu o căsătorie fericită și trainică. Nu regret că am făcut atunci pasul dat (aveam 21 de ani), de la el a început tot ce am mai bun și frumos în viață până acum. Privind în urmă pot spune că avem cu ce ne mândri. Am realizat multe în acești ani. Avem casă, masa,… de toate, dar cea mai mare realizare a noastră sunt copiii noștri Victorița și Mihăiță. Ei sunt razele de soare care ne luminează sufletele, comorile și mândria noastră. Victorița studiază arhitectura și designul la Roma, în anul V, paralel a făcut și Școala de Modeling tot din Roma. În ambele direcții are succes și este încadrată în multe proiecte. Mihăiță este elev în clasa a cincea la gimnaziul “Dumitru Matcovschi” din Soroca, dansator, elev eminent și mai nou — fotbalist. Într-un cuvânt, avem cu ce ne mândri. Să ne păzească Bunul Dumnezeu și înainte.
− V-ați mai intersectat pe parcurs cu ziarul Observatorul de Nord, sau doar la nuntă?
Victoria: Cu ziarul “Observatorul de Nord” ne intersectăm în toată vinerea, suntem cititori fideli ai ziarului vostru. Urmărim orice articol, anunț și reportaj de pe rețelele de socializare, sunt abonată la pagina voastră de pe Facebook. În fiecare zi de vineri, în timpul liber, le citesc colegilor ce scrie presa, inclusiv și ziarul Observatorul de Nord.
Eduard: “Sincere felicitări pentru toată echipa ziarului “Observatorul de Nord”. Multe articole bune, jurnaliști grozavi și cititori nenumărați. Vă dorim putere de muncă, inspirație, sănătate, împliniri și creșterea continuă a tirajului. Vă așteptăm la un interviu și la aniversarea a 75 de ani de la căsătorie, la nunta de diamant”.
− Ce amintire vă provoacă acel ziar în care sunteți mire și mireasă?
Victoria: Primul ziar “Observatorul de Nord” ne readuce amintiri irepetabile din viața noastră. Tineri fără experiență de viață, dar plini de speranță, entuziasm, cu multe vise, scopuri puse spre realizare. Cred că așa sentimente avea și echipa care a stat la baza ziarului.
Eduard: Sincere felicitări pentru toată echipa ziarului “Observatorul de Nord”. Multe articole bune, jurnaliști grozavi și cititori nenumărați. Vă dorim putere de muncă, inspirație, sănătate, împliniri și creșterea continuă a tirajului. Vă așteptăm la un interviu și la aniversarea a 75 de ani de la căsătorie, la nunta de diamant.
Foto: din arhiva familiei Pușcaș
