Iarnă, vară sau toamnă, o văd măturând, în fiecare zi, sectorul ei de stradă din Soroca. Ina e angajată a Serviciului de Amenajare și Înverzire. Muncește ca să se întrețină pe ea și pe copilul ei pe care îl crește singură, fără niciun ajutor. A încercat să obțină un suport din partea statului, dar s-a ciocnit de birocrație și a renunțat. Prea multe hârtii de adunat! Nici tatăl copilului nu contribuie cu nimic, spune ea. Micuțul se joacă alături, pe trotuar, printre copaci. Ea îl îndrumă întruna. De la vârsta de 2 anișori, o însoțește pe mama lui în fiecare zi la muncă, după ce vine de la grădiniță. De câte ori o vedeam, îmi apăreau tot felul de întrebări. Cum se descurcă cu copilul în stradă? Nu am îndrăznit să o deranjez, până când, într-o zi, fiul ei m-a întrebat dacă nu am un dinozaur, că el tare vrea un dinozaur și un tractoraș. Atunci m-am oprit și i-am aflat povestea. Mi-a dat numărul ei de telefon și aș vrea să îl transmit celor care ar dori să o ajute. Ar primi în dar haine și produse alimentare, ar fi bucuroasă de orice suport. Îi este greu, salariul nu-i prea ajunge pentru trai, dar e bucuroasă că muncește, căci a trăit vremuri mai grele, când nu găsea nimic de lucru. De fapt, oricine ar vrea s-o ajute, o va găsi ușor, pe strada ei, nu cerșind, ci muncind.
