„Nu mă împăcam cu tata. Era rău cu mine. Mă bătea de mititel”. Ion își freacă mâinile, se joacă cu degetele, le sucește. Răspunsurile-i sunt scurte, deseori nu găsește cuvintele, deși le caută nervos. Totuși, răspunde cuminte. Plictisit, dar cuminte. În ultimii șapte ani, a furat tot ce și-a dorit, iar unica pedeapsă era bătaia primită de la tatăl vitreg. În primăvară, Ion a aflat că urmează să petreacă un deceniu la pușcărie pentru omor.
Ana Gherciu
***
Doi tați, două bătăi
Ion s-a născut în raionul Călărași, unde a locuit până la șase ani cu mama și tatăl său biologic. Cel din urmă este alcoolic și anterior a fost condamnat pentru furt. Deseori, când lua la măsea, bărbatul își vărsa veninul asupra soției și copilului. Astăzi, tot ce poate zice Ion despre el este că se înțelegeau „foarte rău”. Singurele sale amintiri frumoase din Călărași sunt legate de „badea Costea”, fratele mamei. Cu el mergea la pădure pentru lemne de foc sau după iarbă pentru animale, apoi la frigărui.
Când părinții lui Ion au divorțat, băiatul împreună cu mama s-au mutat cu traiul într-o localitate din raionul Ungheni. La vârsta de nouă ani, fără să-și dea seama, Ion a pornit pe urmele tatălui său biologic. Cel de-al doilea soț al mamei s-a adeverit a fi la fel alcoolic și agresiv. Ion, însă, nu mai era la fel de tolerant. El a început să fugă de acasă, iar ca să aibă cu ce-și umple stomacul, a pus în practică ce l-a învățat, după cum spune el, verișorul său – să fure. Prima oară a furat o mașinuță, ca să se joace. Apoi, de foame, a început a fura nuci.
Astăzi, Ion spune că tatăl vitreg îl bătea doar când era „rău” și „ca să nu mai facă nebunii”. Întrebările despre absența lui frecventă de acasă îl fac să-și frece mâinile și mai frenetic. Odată cu apariția noului tată în viața sa, Ion și-a găsit refugiul într-o gașcă ce-i împărtășea „pasiunile”. Împreună consumau vin, fumau, furau și apoi vindeau ce-au „agonisit”. Iar pentru a avea timp de toate astea, ziua se ajutau unul pe altul la treburile casnice. Schema era simplă – „cineva vedea ceva la un om acasă și-mi spunea mie. Apoi mergeam să furăm. Și noaptea, și ziua. Îmi spuneau părinții să nu mai fac prostii, dar eu nu-i ascultam. Pe atunci, nici nu știam ce e asta pedeapsă”, povestește Ion.
***
Trei furturi și-un omor
Într-o zi de iarnă târzie, Ion cu prietenii săi era în ospeție la o cunoștință, coleg de „breaslă”, doar că matur, care uneori îi sugera de unde și ce ar mai putea fura. După ce au dat peste cap câteva păhărele de vin, Ion cu gașca sa au intrat prin efracție într-un depozit de pe malul unui lac din apropiere și au furat de acolo plase de pescuit, undițe, funii, motorină și gloanțe. Victorioși, tinerii au mers acasă la Ion, au ascuns cele sustrase din depozit, au mai băut câteva pahare de vin și au pornit spre gospodăria unei bătrâne, de unde planificau să fure nuci. „Am furat de la ea 20 de kg de nuci, dar până să plecăm de acolo, ea ne-a văzut. Din casă, ea striga spre o vecină de-a ei să-i vină în ajutor. Dar mie nu știu ce mi-a trecut prin cap, că am spart geamul de la ușă cu pumnul și am lovit-o”, își amintește băiatul.
Au plecat în grabă, iarăși spre casa lui Ion, unde tovarășii săi au rămas să doarmă. Ion, însă, nu se putea liniști. Era beat de nu-l țineau picioarele, adrenalina și alcoolul îi spuneau că ziua abia începe. Atunci a decis să mai fure nuci de la o bătrână. „Am intrat în sarai (n. red.: depozit) și voiam să deschid lăcata. Afară ploua, dar am auzit că se apropie cineva. M-am speriat, m-am ascuns și am luat în mână o bară de fier”, povestește Ion. Erau pașii grăbiți ai stăpânei casei, care venea să verifice ce se întâmplă. Atunci Ion s-a speriat și a lovit-o cu bara metalică în cap, iar femeia a căzut la pământ. „Am mai lovit-o de două ori, după asta. Apoi am intrat în casa ei și am căutat banii – 17 mii de lei am luat”. Ion povestește sacadat, tușește, înghite nodurile din gât și continuă.
După ce a luat nucile și banii, în drum spre casă, l-a întâlnit pe un băiat și i-a povestit ce a făcut. Acesta i-a sugerat că ar trebui să scape de cadavru pentru a nu fi prins. „M-a sfătuit să-i dau foc. Ideea aceasta mi-a intrat în cap. Era foarte beat. Am mers acasă, am luat căruța tatălui și benzină. L-am sculat pe unul din băieții care dormeau la mine și l-am ugrajît (n. red.: amenințat) că dacă nu mă ajută, îl omor și pe el”, spune chicotind Ion.
Au urcat cu căruța până în vârful unui deal de lângă sat, au pus cadavrul femeii pe pământ, au turnat benzina peste el și au încercat să-i dea foc. Ploaia, însă, nu a lăsat flacăra să se aprindă. „După aceea, am mers la cunoscutul cela, la care am băut toată ziua, și am mai băut, până m-am îmbătat de tot, apoi am plecat acasă și m-am culcat”.
A doua zi, tot satul a aflat ce s-a întâmplat, iar Ion a fost încarcerat. A primit 10 ani de închisoare pentru omor cu circumstanțe agravante. Patru dintre aceștia îi va ispăși la penitenciarul nr. 10 pentru minori.
***
Ieri bătuți, astăzi deținuți
Astăzi, Penitenciarul nr. 10 de la Goian are în detenție 28 de minori, toți de gen masculin, cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani. „O bună parte din deținuții noștri fie au fost bătuți în copilărie, fie chiar ei sunt agresivi. Majoritatea ajung aici pentru crime grave și deosebit de grave. Evident că o parte din aceste crime poartă și un caracter violent. E vorba de omor, diferite acțiuni cu caracter sexual, tâlhărie, huliganism”, explică directoarea penitenciarului, Liubovi Jignea. Minorii delicvenți sunt încadrați într-un șir de programe desfășurate de către specialiști psihologi și educatori, care au ca scop reducerea violenței. Printre acestea, e și programul managementului de caz. Astfel, fiecare copil are un ofițer de contact cu care comunică mai mult, având rolul de tutore al minorului în penitenciar.
Potrivit directoarei, puțini părinți ai deținuților recunosc că ar fi fost violenți față de copiii lor, majoritatea fiind convinși că era singura metodă de a-i educa. Totuși, adevărul iese la iveală în cadrul consultațiilor psihologice. „Ultimul caz care m-a marcat, ca să nu zic m-a șocat… Este vorba de un copil ce mai este deținut la noi, care mi s-a deschis. Eu mereu îl întreb de ce este rău și violent cu toți, îi numește urât și, în general, are un comportament agresiv. Atunci el mi-a povestit cum, în copilărie, mama lui a decedat, iar el a rămas în grija bunicii. Nu știu dacă ce urmează să vă spun este sau nu o invenție de-a lui. Dar ce mi-a povestit el este că bunica îl ținea în cușca câinelui, în curte, îmbrăcat prea subțire pentru vremea de afară, pe ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Mie nu mi-a venit să cred. Cealaltă bunică, cea din partea tatălui, l-a luat apoi în grija sa. Ea l-a găsit îmbrăcat într-o cămășuță roșie și pantalonași subțirei, în cușca câinelui. Îi era frig și foame și era tot ud, pentru că era toamna și ploua. Cel mai important este că el nu a rămas supărat pe acea bunică, pentru că ea totuși a avut grijă de el după moartea mamei lui”, își amintește Liubovi Jignea.
***
Recidiviști
Potrivit Biroului Național de Statistică, rata delincvenței juvenile a scăzut la jumătate în ultimii 16 ani. Dacă în anul 2000 erau 3031 de minori condamnați, atunci în 2016 erau 1490, iar numărul de omoruri săvârșite s-a redus de la 18 la 3. Totuși, scăderea se explică și prin faptul că a fost modificată procedura de determinare a copilului certat cu legea.
Gradul de recidivă în rândul deținuților minori este destul de mare, spune directoarea penitenciarului pentru minori. Nu există o statistică oficială la acest capitol, iar în cazul în care foștii deținuți recidivează după ce au atins vârsta majoratului, ei sunt calculați ca delincvenți adulți. Totuși, potrivit Raportului privind respectarea drepturilor copilului în Republica Moldova, pentru anul 2016, realizat de avocatul poporului pentru protecția drepturilor copilului, din 26 de minori aflați în arest preventiv, nouă recidivau pentru a doua oară sau mai mult. Ombudsmanul copilului Maia Bănărescu recomandă actorilor implicați în examinarea cazurilor cu implicarea minorilor să aplice măsuri preventive alternative privării de libertate, iar în cadrul urmării penale – altele decât arestarea preventivă, conform legislației penale.
***
Cu cât mai devreme, cu atât mai rău
Elena Covaliova, psihologă de categorie superioară și profesoară în cadrul Catedrei Psihologie Aplicată la UPS „I. Creangă”, studiază comportamentul deviant al minorilor de aproape 20 de ani. Potrivit ei, „atunci când copilul vede sau simte violența pe propria piele, personalitatea acestuia se schimbă, iar cu cât mai fragedă este vârsta în acel moment, cu atât mai grave sunt consecințele”.
Teoria conform căreia copilul care a crescut într-o familie violentă poate ajunge delincvent minor este menționată de fiecare organizație care luptă împotriva violenței domestice. Totuși, statistici care să confirme poziția organizațiilor sau a psihologilor sunt puține, majoritatea fiind realizate pe continentul american. Potrivit Elenei Covaliova, astfel de studii necesită investiții foarte mari, atât financiare, cât și de timp, pentru că participanții la studiu trebuie urmăriți de la începutul copilăriei până la atingerea vârstei de matur. Totuși, psihologa menționează că, judecând după cazurile pe care le cunoaște personal, teoria se confirmă. „Am consultat persoane de peste 30 de ani, care ar fi trebuit deja să fie persoane dezvoltate, de succes, însă ei nu pot depăși relația defectuoasă cu părinții lor”, atenționează Elena Covaliova.
Așadar, primele modele de comportament pe care le observă copilul sunt ale părinților. Ion a urmat fidel exemplul tatălui biologic. „Chiar dacă, odată cu trecerea anilor, copilul învață ce e bine sau rău și chiar dacă situația familială a lui Ion s-a schimbat, teama că ar putea fi pedepsit și gândul că violența este o normalitate nu l-au lăsat să crească independent”, opinează psihologa Elena Covaliova.
