În timp ce autorităţile locale încearcă să revină la proiectul construirii unei noi staţii de epurare pe teritoriul oraşului Soroca, la fosta staţie de epurare din satul Ţekinovka se întâmplă lucruri stranii. De acolo în ultimele luni se taie ţevi care se transportă nu se ştie unde. Nici banii câştigaţi pe vânzarea acestora la fier vechi nu ştim în care buzunare ajung, cert este că nu în cele ale bugetului local. Despre această problemă a bătut alarma activistul civic din Viniţa Andrii Kavuneţ, iar portalul local vlasno.info a început să investigheze cazul. Împreună cu jurnalista ucraineană Tamara Tisiacinaia am convenit că vom colabora pentru a documenta subiectul şi a afla atât părerile oficialilor din Ţekinovka, Iampol şi Viniţa, cât şi ce spun cei din Soroca, pentru a publica câte un articol în amblele publicaţii.
Staţia de epurare de la Ţekinovka (4 octombrie 2016)
Staţia de epurare de la Ţekinovka (4 octombrie 2016)
Mai întâi am încercat să aflu dacă autorităţile locale de la noi ştiu de faptul că de la fosta staţie de epurare de pe malul ucrainean al Nistrului, care este la balanţa Societăţii pe Acţiuni “Regia Apă-Canal Soroca”, se demontează utilajul pentru a fi dus la fier uzat. Primarul oraşului Soroca, Victor Său, ne-a declarat că fosta staţie de epurare din Ţekinovka aparţine Societăţii pe Acţiuni “Regia Apă-Canal Soroca”, inclusiv cu bunurile şi utilajul de acolo. “Primăria nu are nimic cu această întreprindere, iar Consiliul orăşenesc este fondator. Eu am fost acolo anul trecut, şi practic nimic nu mai era. Am apelat şi la procuratura noastră să facă legătură cu cea din Ucraina ca să clarifice unde au dispărut bunurile, fiindcă este pază, care primeşte salarii. Vorbiţi cu preşedintele Consiliului de administrare, el gestionează totul acolo”.
Victor Său, primarul oraşului Soroca: “Societatea pe Acţiuni “Regia Apă-Canal Soroca” este o întreprindere pe care au uzurpat-o ilegal “Partidul Nostru” şi cu toţi acolo, ei au adus un prejudiciu de şase milioane de lei şi toţi tac. Dacă până acum S.A. “Regia Apă-Canal Soroca” a avut faţă de ÎIS “Acva-Nord” o datorie de 11 milioane de lei, acum sunt 17 milioane şi jumătate de lei, ei au luat apa, dar nu au achitat-o. Eu bat alarma, dar nimeni nu mă aude. Noi cu cinci milioane de lei amenajăm tot oraşul, aici intră iluminarea şi curăţarea străzilor, amenajarea parcurilor, reparaţia curentă, materialul antiderapant şi altele, dar aici dispar 6 milioane şi nimeni nu se apucă de dânşii. Este suta de procente că au nimerit la cineva în buzunar”.
Stranii răspunsuri, atât timp cât organele de drept ucrainene au documentat două cazuri de tăiere a fierului şi spun că au anunţat proprietarii. Astfel, într-un act emis de Administrația Regională de Stat din Viniţa la 22 noiembrie 2016 (nr.01.01-08/7587) este scris că “La 5 octombrie, a fost fixat faptul că se demontează pompele de la staţia de epurare. A doua zi a avut loc o întrunire cu reprezentanţii organelor de drept. S-a luat decizia de a stopa lucrările până la stabilirea tuturor circumstanţelor”. La 18 octombrie poliţiştii au întreprins un raid la acest obiect, unde au depistat persoane care efectuau demontarea utilajului. Astfel că a fost deschis un dosar penal pe art. 185 alin. (1) din Codul Penal al Ucrainei. Între timp am aflat că poliţia a fost sesizată în primul caz de primăriţa satului Ţekinovka, Irina Racikovskaia.
“La 4 octombrie 2016, a venit la primărie reprezentantul Agenţiei Ecologice pentru a lua analiza nămolului de la fosta staţie de epurare. Am mers cu el şi în timp ce lua mostre de nămol am intrat în una din clădiri să văd ce fac acolo, fiindcă anterior am auzit zgomote. Se vedea că cineva lucra. Am văzut mai multe instrumente de tăiat fierul, am fotografiat şi am revenit la primărie. Am sunat la consilierii locali şi la poliţie, apoi am revenit. Erau mai multe ţevi tăiate, iar alături am văzut o butelie cu oxigen şi alta propan-butan, un polizor unghiular şi un generator. La etajul al doilea trăiau doi bărbaţi, care atunci când am chemat poliţia erau în stare de ebrietate avansată că nici nu puteau vorbi. Pe fotografii să vede că ei locuiau la etajul doi al acelei clădiri, acolo tăiau ţevile şi tot acolo dormeau. Din câte ştiu, paznicul a spus atunci poliţiştilor că avea ordin de la şef să demonteze totul de aici şi să ducă la Soroca. Unii acţionari şi-au dorit astfel să taie tot ce se mai poate şi să pună banii în buzunar”.
Iurie Todirean, preşedintele Consiliului de administrare al SA “Regia Apă-Canal Soroca”: “Cei de la Serviciul de Securitate din Ucraina ne-au spus că ei presupun că în fosta staţie de epurare a noastră se fac fel de fel de nebunii, cum ar fi trafic de ţigări şi spirt. Depozitele noastre au fost reparate, s-a schimbat acoperişul, uşile şi ferestrele, a fost tencuit totul, se vedea că-i proaspăt de vreo doi-trei ani de zile. Când am revenit la Soroca, am verificat şi am văzut că bani pentru asemenea lucrări nu au fost alocaţi”.
După ce conducerea SA “Regia Apă Canal Soroca” a negat că la fosta staţie de epurare au loc furturi ale metalului uzat, le-am trimis consilierilor orăşeneşti din diverse fracţiuni şi administraţiei instituţiei fotografiile făcute de primăriţa Irina Racikovskaia, care a surprins lucrările de demontare a ţevilor. Apoi la 9 martie am fost telefonat de Dumitru Palamarciuc, directorul interimar al SA “Regia Apă Canal”, care mi-a propus să mergem împreună acolo pentru a vedea care este situaţia. Am acceptat şi, ghidat de domnul Palamarciuc şi paznicul Petru Sobuţchi, am făcut o “plimbare” prin complexul de epurare.
Deşi două dintre clădiri semănau în interior cu cele din fotografiile făcute de Irina Racikovskaia, primăriţa satului Ţekinovka, totuşi niciuna nu era identică. Dumitru Palamarciuc mi-a spus că el crede că fotografiile sunt făcute în altă parte şi au fost transmise de doamna primar ca să se răzbune. Acesta ne-a zis că primăriţa are anumite interese şi că dorea să ia la balanţa satului fosta staţie de epurare, prin decizia consiliului local, iar noua administraţie a SA “Regia Apă Canal” Soroca nu a permis acest lucru. Deoarece primăriţa satului Ţekinovka susţinea în continuare că fotografiile au fost făcute anume la fosta staţie de epurare a oraşului Soroca, am stabilit o întâlnire la faţa locului cu ea şi cu jurnalista Tamara Tisiacinaia de la portalul din Viniţa vlasno.info cu care documentam împreună acest caz. L-am contactat de mai multe ori pe Dumitru Palamarciuc pentru a-i spune că vrem să mergem repetat la Ţekinovka, dar nu mi-a răspuns la telefon (ulterior am aflat că a fost pentru câteva zile în concediu medical — n.a.).
La 16 martie, împreună cu primăriţa Irina Racikovskaia, Ludmila Maiorova, prim-adjunct al preşedintelui raionului Iampol și colega Tamara Tisiacinaia, ne-am deplasat la fosta staţie de epurare pentru a vedea edificiul de unde primăriţa susţine că s-au furat ţevi. Când am ajuns în faţa blocului (care avea o intrare principală, pe unde intrasem la 9 martie, şi alta în spatele clădirii, care ducea în incinta cu pricina — n.a.) ne-a ieşit în cale paznicul Petru Sobuţchi care aştepta o comisie de control de la Chişinău.
Paznicul ne-a spus că nu are dreptul să permită să ne aflăm pe teritoriul complexului. Între timp l-a contactat pe Vasile Cojocari, consilier orăşenesc şi membru al consiliului de administrare al instituţiei, am intervenit şi eu în discuţie şi i-am spus domnului Cojocari cine suntem şi ce facem acolo. Acesta mi-a spus că trebuie să avem permisiunea conducătorului instituţiei când va reveni din concediul medical. În timp ce paznicul a mai sunat cuiva să primească indicaţii, am făcut totuşi câteva fotografii prin fereastra fără sticlă a acelei clădiri. Şi într-adevăr, era locul unde au fost făcute fotografiile din luna octombrie, care surprinseseră furtul. Însoţitorii mei de la prima vizită nu mi-au arătat şi această hală a clădirii, să fi fost o scăpare sau s-a făcut intenţionat?! În timp ce părăseam teritoriul ne-am întâlnit cu doi membri ai Inspecţiei Financiare de la Ministerul Finanţelor, însoţiţi de Vasile Cojocari. Aceştia mi-au spus că verifică în special clădirile care sunt la balanţa întreprinderii, iar în baza acestor activităţi vor face o prescripţie pe care o vor înainta organelor competente şi instituţiei verificate.
Deşi domnul Cojocari a fost împotrivă ca să însoţesc comisia de verificare pe teritoriul fostei staţii de epurare, spunând că nu am acest drept, până la urmă oricum am mers după ei. Am intrat împreună cu revizorii în blocul surprins anterior în poze şi am făcut mai multe fotografii, inclusiv din unghiul în care au fost făcute de doamna Irina Racikovskaia, pentru a înlătura orice urmă de îndoială că imaginile anterioare au fost realizate în altă locaţie. Între timp Petru Sobuţchi le-a spus membrilor comisiei de verificare că mai mulţi ani în urmă administraţia întreprinderii le-a permis paznicilor să-şi ia în loc de salariu fier uzat şi cărămizile din clădiri. “Eu am luat atunci cărămidă din această clădire în contul lefii. Toţi ştiau, inclusiv şi şefii, nimeni nu ascundea nimic”. Am revenit la primăria din Ţekinovka, unde am continuat discuţia cu Irina Racikovskaia şi Ludmila Maiorova. “Noi am trimis mai multe scrisori Consiliului raional Soroca pentru a ne clarifica şi a afla cine este proprietarul fostei staţii de epurare, ne spune prim-adjuncta preşedintelui raionului Iampol. Dacă oraşul Soroca consideră că este proprietar, atunci să ne prezinte documentele de proprietate asupra clădirilor, contractul de arendă a acestui teren şi să plătească datoriile. Dacă nu vor demonstra că este proprietatea lor, atunci vom găsi altă soluție. Trebuie să rezolvăm problema şi să decidem, este a noastră sau a voastră şi atât”, afirmă Ludmila Maiorova.
Primăriţa satului Ţekinovka, Irina Racikovskaia, confirmă că este parte interesată în această situaţie. Ea ne-a declarat că-şi doreşte ca întreprinderea să perfecteze actele de proprietate, să achite datoriile şi să semneze un nou contract de arendă. “Noi nu ne dorim acest complex, fiindcă nu avem ce face cu el, mai ales că ţevile îngropate pe teritoriul satului oricum nu le poate dezgropa nimeni fără permisiunea consiliului local, zice primăriţa. Juridic noi nu avem voie să cerem în prezent bani pentru arendă, fiindcă nu este contractul, dar în aceşti ani nimeni nu a plătit nimic pentru pământ. Prieteneşte aş propune Sorocii să achite suma de 208 mii hrivne, conform calculelor făcute de noi pentru această perioadă. Aici nu intră nici o penalitate, doar suma care ar fi trebuit să o achite. Noi suntem interesaţi ca oraşul Soroca să aibă în proprietate aceste clădiri, căci vom avea cui cere oficial banii pe ultimii ani, sau măcar vom putea încheia un contract pentru viitor”. Irina Racikovskaia ne mai spune că, în opinia ei, de această situaţie în care s-a pomenit fosta staţie de epurare se fac responsabili fostele autorităţi locale. “În 1991, când s-a destrămat Uniunea Sovietică, trebuia ca partea moldavă să pregătească documentele necesare şi până la demarcarea frontierei să perfecteze actele de proprietate pentru acest teren. Voi doar aţi cumpărat acest pământ şi aţi plătit bani pentru el în 1965. Dar în 1993 autorităţile de la voi au semnat un contract de arendă pentru staţia de epurare de la Ţekinovka, iar prin aceasta au recunoscut juridic că pământul aparţine Ucrainei. Deci, nu au făcut nimic ca să demonstreze că acest pământ a fost legal al vostru”.
Şi într-adevăr, la 7 mai 1965 autorităţile sorocene au achitat kolhozului “Lenin” din satul Ţekinovka 30506 ruble şi 75 copeici pentru cele 5 hectare de pământ destinate construcţiei staţiei de epurare. Peste două luni a achitat alte 1024 ruble şi 25 copeici administraţiei regiunii Viniţa, care la 9 octombrie 1965 a decis să transmită acest teren Întreprinderii Comunale din oraşul Soroca. Din 1993 şi până în 2003 a fost încheiat un contract de arendă a terenului cumpărat anterior.
Între timp la nivel local, iar mai apoi la nivel de capitale, s-a tot discutat despre acest subiect. Şi parcă ajungeau la unele soluţii, care până la urmă rămâneau doar pe hârtie. Şi dacă administraţia S.A. „Regia Apă-Canal Soroca” susţine că au document de proprietate pentru acest complex, primăriţa din satul Ţekinovka spune paşaportul tehnic nu echivalează cu actele de proprietate. “Partea moldavă a anticipat şi a mers la Oficiul Cadastral din oraşul ucrainean Iampol şi a dat cerere pentru a fi perfectat paşaportul tehnic al fiecărei clădiri de la fosta staţie de epurare. Însă paşaportul tehnic nu este document de proprietate, ci un desen care arată cum sunt clădirile. Dar orice persoană poate să dea comandă şi să primească astfel de acte, legea ucraineană nu interzice acest lucru. Dacă mă duc şi eu la Cadastru, voi primi acelaşi document pentru consiliul comunal. Deja când mergi să înregistrezi bunul imobil în justiţie, acolo trebuie să demonstrezi că eşti proprietar şi să prezinţi şi acest paşaport tehnic”, afirmă Irina Racikovskaia. Deşi conducerea instituţiei spune că din utilaje nu a mai rămas nimic, primăriţa satului Ţekinovka crede că acest complexul ar valora milioane de hrivne ucrainene.
“Cea mai mare bogăţie sunt conductele de metal îngropate în sat, care merg paralel cu Nistrul pe o lungime de 6 kilometri. Calculaţi şi singuri cât ar costa, sunt 6 kilometri de ţeavă, şi cam câte 100 kg cântăreşte fiecare metru. Ele sunt grele, costă scump şi mulţi îşi doresc să le împartă pe bucăţi şi să le dea la fier uzat, aşa cum au făcut cu pompele de aici. Dar unii au gândit o schemă şi toamna a venit Iurie, un cetăţean ucrainean care se ocupă la noi cu colectarea fierului uzat, şi tăia liniştit ţevile de la fosta staţie de epurare. După ce am chemat poliţia el a venit la mine şi mi-a propus un otkat, mă întreba cât aş dori eu. I-am spus să plătească oficial în bugetul local cele 208 mii de hrivne, cât ne datorează Regia Apă-Canal Soroca şi eu voi închide ochii la tot. Dacă plătesc, le-am spus să facă ce vor acolo, căci oricum nu este proprietatea noastră. El mi-a spus că mai întâi să punem nişte bani prin buzunare, iar când vor dezgropa ţevile va plăti şi banii în buget. Au crezut că va fi linişte şi le va reuşi ce şi-au plănuit, iar KRAZ-ul va continua să ducă noaptea fierul”. Anual S.A. „Regia Apă-Canal Soroca” cheltuia până anii trecuţi câte 400 mii de lei pentru paza fostului complex de epurare de la Ţekinovka, deşi aici se pare că furturile nu au contenit niciodată. Cel puţin această impresie ţi-o lasă când ajungi la acest complex. Cât priveşte furturile din patrimoniul orăşenesc, organele de drept de la noi nu s-au autosesizat, iar administrația instituţiei nu a depus nici o reclamaţie. “Vă informăm că în Inspectoratul de Poliţie Soroca nu a parvenit nici o plângere referitor la sustragerea ţevilor ce aparţin staţiei de epurare Soroca.
Mai mult ca atât, infracţiunea a avut loc în Ucraina, dar nu pe teritoriul Republicii Moldova, astfel examinarea cauzei penale invocate ţine de competenţa altei ţări, în speţă a Ucrainei”, se spune în răspunsul pe care l-am primit de la poliţie. Și procurorul raionului Soroca, Sergiu Cebotari, ne-a dat un răspuns similar. “Deoarece nu a fost nici o adresare la organele de drept de la noi, nu a fost examinat nici un material pe faptul dat. Nu că nu ne interesează, dar nu avem temei pentru a ne expune și a examina acest caz. Dacă se fură în Ucraina, este procuratura de acolo” ne-a declarat omul legii. Dar Direcția Generală a Poliției Naționale din regiunea Vinnița le-a răspuns colegilor noştri de la vlasno.info că ancheta pe care o desfășoară poliția ucraineană în acest dosar urmează să fie clasată pe motiv că, deşi a trecut aproape jumătate de an de la furt, proprietarul, adică S.A. „Regia Apă-Canal Soroca”, nu a depus nici o reclamaţie.
Menţionasem anterior că am iniţiat o conversaţie în grup pe o reţea de socializare, unde am atenţionat conducerea primăriei, consilierii din toate fracţiunile şi conducerea SA “Regia Apă-Canal” Soroca (SA “RAC”) despre ceea ce se întâmplă la fosta staţie de epurare. Pe consilierii orăşeneşti i-am rugat să răspundă la patru întrebări în calitate de aleşi locali şi acţionari ai SA “RAC”: 1. Cine şi când ar trebui să se autosesizeze şi să depună plângere la poliţia din ţara vecină? 2. De ce paznicii sunt plătiţi în continuare, dacă totul se face şi cu ştirea lor? 3. Cine este responsabil direct de această situaţie? 4. A înştiinţat societatea acţionarii despre aceste furturi?
Consilierul Vasile Baş a scris că “Paznicii sunt salarizaţi de la SA “RAC”. Deci, directorul şi Consiliul de administraţie trebuie să intervină sau să răspundă la toate întrebările”. Aliona Pelipeţkaia a propus să “așteptăm răspunsul auditului și vom trage concluziile”. Totodată, dumneaei a mai adăugat că este “de acord că trebuie să se bată alarma. Dar acest lucru ar fi trebuit făcut anterior”. Consilierul Artur Lesco a adăugat că “Este consiliul de administrare al SA “RAC”. Ăsta e și proprietarul”. Anastasia Televca a răspuns “Consiliul orăşenesc este unicul acţionar Apă-Canal, care a împuternicit, la rândul său, un Consiliu de administrare”. Primarul Victor Său a intrat şi el în discuţie, întrebând consilierii “Care este implicarea Consiliului de administrare ca să fie identificaţi infractorii? (…) Datoria a crescut deja peste 17 milioane lei faţă de “Acva-Nord”. Alarma, stimaţi fondatori!!!”. Vasile Baş a mai completat că “la început de aprilie o să avem şedinţa Consiliului orăşenesc şi vom discuta acest subiect”. Deşi discuţia în grup a fost văzută şi de ceilalţi consilieri, de membrii Consiliului de administrare al întreprinderii şi directorul interimar, aceştia s-au abţinut să-şi spună părerea, iar consilierul Vasile Cojocari m-a şters din acest grup de discuţie(!!!) ca să nu mai văd şi alte opinii.
La şedinţa CO din 6 aprilie despre cazurile de furt de la fosta staţie de epurare, despre care am scris în “Observatorul de Nord” în ultimele ediţii, nu s-a vorbit. Unica menţionare, ca printre altele, a temei date a fost declaraţia consilierei Anastasia Televca care a spus că “Fracţiunea “Partidului Nostru” (PN) din CO Soroca împreună cu activiştii organizaţiei teritoriale a “PN” Soroca, sunt indignaţi de declaraţia domnului primar Victor Său, prin care acesta ar fi învinuit de “uzurpare ilegală” a SA “RAC”. “Tuturor, inclusiv şi domnului primar, îi este bine cunoscut faptul că preşedintele Consiliului de administrare (CA) al SA “RAC”, Iurie Todirean, încă din 10 decembrie 2016, a fost exclus ca coordonator al OT a “PN” din Soroca și i s-a sustras susţinerea politică a acestuia (…)”. Anastasia Televca a mai menţionat că partidul va folosi dreptul de a se adresa în instanţa de judecată, inclusiv împotriva ziarului “OdN”, dacă nu va publica o dezminţire. Cu toate acestea, s-ar merita să menţionăm că: 1. Actuala conducere a CA şi a SA “RAC” a fost aleasă anume la propunerea şi cu susţinerea “PN” şi a altor fracţiuni; 2. Furturile înregistrate de organele de drept ucrainene au avut loc până la retragerea susţinerii politice foştilor membri ai “PN”; 3. Deşi le-a fost retrasă susţinerea politică foştilor membri ai partidului, aceştia conduc în continuare întreprinderea. În cazul dat, pentru cei care au semnat declaraţia este mai gravă presupusa “defăimare şi calomnie” decât faptul că s-a furat din proprietatea municipală?
La următoarea şedinţă a consiliului, din 13 aprilie, la subiectul cu privire la activitatea SA “RAC” pentru perioada anului 2016, Dumitru Palamarciuc fiind întrebat de consilieri despre articolul publicat în presă, a spus, că sunt provocări. Iurie Todirean a mai adăugat că articolul este scris la comandă, fără să aducă vreo dovadă.
Deşi s-a propus crearea unei comisii care să investigheze cele relatate de mass-media din Soroca și Vinița, aleşii nu au pus la vot această sugestie.Până atunci autorităţile raionale şi orăşeneşti strâng din umeri, fiindcă legal, declară ele, nu se pot implica în activitatea unei SA. Şi totuşi, examinând toate informaţiile acumulate îmi este greu să concluzionez că la fosta staţie de epurare a avut loc un furt, în sensul clasic al cuvântului. Mai degrabă pare a fi o schemă bine pusă la punct, în care organizatorii şi realizatorii acestui plan, deşi se află pe maluri opuse de Nistru, au acelaşi scop al înavuţirii din bunul public. Şi poate măcar în al doisprezecelea ceas organele de drept şi acţionarii se vor autosesiza şi vor încerca să facă lumină…
APROPO
La fosta staţie de epurare a oraşului se află 7 rezervoare care conţineau cândva clor lichefiat, pentru prelucrarea apelor reziduale. Două sunt cu capacitatea de două tone, iar celelalte cinci, a câte o tonă. La una dintre inventarieri, făcută încă în luna martie 2011, s-a presupus că în două butelii mai există chimicale, dar nu s-a putut verifica cantitatea lor pe motiv că era defect cântarul. Despre alte verificări nu am putut afla, dar membrul Consiliului de administrare al S.A. “Regia Apă-Canal Soroca”, Vasile Cojocari, ne-a declarat că aceasta este adevărata problemă a fostei staţii de epurare şi că rezervoarele ar putea fi adevărate bombe ecologice pentru localităţile din preajmă, inclusiv şi pentru oraşul Soroca. Valentina Rusu, șefa Inspecției Ecologice Soroca, ne-a confirmat că despre acest lucru se cunoaşte mai demult.
“Întrebarea rămâne deschisă, fiindcă de adus în Republica Moldova aceste deşeuri toxice este interzis conform legii. Ele nu au acte de provenienţă sau alte documente. Problema poate fi hotărâtă doar la nivel interstatal de Republica Moldova şi Ucraina”. Am încercat să aflu mai multe informaţii despre aceste rezervoare şi starea lor de la conducerea S.A. “Regia Apă-Canal Soroca”, dar Dumitru Palamarciuc, directorul interimar al întreprinderii, nu a dorit să-mi spună careva detalii. Şi poate ar fi cazul ca organele abilitate din ambele ţări să facă în sfârşit verificările de rigoare şi să înlăture orice pericole care ar putea veni de la ele?
