Astăzi vă povestim istoria tragică și fascinantă a frumoasei Ruxandra, fiica domnitorului Vasile Lupu, una dintre cele mai enigmatice și nefericite figuri din istoria Moldovei. O femeie vestită pentru frumusețea ei, dar și pentru destinul său zbuciumat, întrețesut cu războaie, intrigi politice, suferințe personale și, în cele din urmă, o moarte cumplită și violentă.
Ruxandra Lupu s-a născut în anul 1632, la Iași, ca fiică a domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, și a primei sale soții, Tudosca. Ruxandra a fost de la început înconjurată de ambițiile mari ale tatălui său, un domnitor puternic și bogat, care visa să ridice Moldova pe scena politică europeană. Ruxandra era renumită nu doar pentru rara ei frumusețe, ci și pentru inteligența și educația pe care le-a primit. Sub atenta supraveghere a Ecaterinei Cherchez cea de-a doua soție a lui Vasile Lupu, de la o vârstă fragedă, Ruxandra a fost văzută de tatăl său ca o piesă esențială în planurile sale politice.
La doar 9 ani avea deja pețitori, iar Vasile Lupu spera să o mărite cu un rege sau împărat. Căsătoria fiicei sale cele mari cu Ianuş Radziwill, unul dintre cei mai puternici nobili polonezi, a fost o mișcare strategică pentru a întări relațiile Moldovei cu Polonia. Însă această alianță nu a trecut neobservată de otomani, care au perceput apropierea de Polonia ca o trădare. Ca reacție, Poarta Otomană a cerut un zălog pentru loialitatea lui Vasile Lupu. Singura opțiune viabilă era Ruxandra, fratele ei fiind prea mic, iar restul surorilor deja căsătorite.
Astfel, la doar 13 ani, Ruxandra a fost trimisă la curtea sultanului. După trei ani de captivitate, în anul 1649, Vasile Lupu a reușit să o răscumpere pe Ruxandra, plătind o sumă mare de bani și oferind garanții suplimentare de loialitate față de Imperiul Otoman.
Când Ruxandra ajunse la vârsta de 18 ani, Vasile Lupu avea planuri mari pentru ea, visând să o căsătorească cu Sigismund, fiul lui Gheorghe Rakocsy I, Principele Transilvaniei.
Vasile Lupu, spera că Sigismund va urca pe tronul Poloniei, iar astfel Ruxandra ar fi devenit regină, consolidând poziția Moldovei pe scena politică europeană. Însă otomanii au intervenit rapid, văzând în această alianță o amenințare la influența lor asupra Moldovei și i-au cerut ca zălog pe fiul cel mic al domnitorului, Ștefăniță. Temându-se să nu-și piardă fiul, Vasile Lupu a renunțat la planurile de căsătorie ale Ruxandrei cu Sigismund.
Frumusețea Ruxandrei era deja binecunoscută în întreaga Europă de Est, iar mulți pretendenți au început să apară la curtea Moldovei. Cel mai periculos și persistent pretendent al Ruxandrei a fost Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului cazac Bogdan Hmelnițki. În 1650, Bogdan Hmelnițki a cerut mâna Ruxandrei pentru fiul său, dorind să încheie o alianță care să consolideze relațiile Moldovei cu cazacii și să ofere sprijin împotriva Poloniei. Vasile Lupu a refuzat ferm această cerere, considerând că un cazac nu era un soț potrivit pentru fiica sa. Însă Bogdan Hmelnițki nu era genul de om care să accepte un refuz.
În loc să se resemneze, el a amenințat că își va trimite fiul să-și ia mireasa cu forța. Ceea ce părea inițial o simplă amenințare s-a transformat rapid într-o realitate teribilă. În anul 1650, o armată mixtă de cazaci și tătari a invadat Moldova, devastând sate și jefuind orașul Iași, capitala țării. Mănăstirile Trei Ierarhi și Dragomirna au fost prădate și distruse. Moldova, complet vulnerabilă, era la mila cazacilor și tătarilor. În fața acestui dezastru, Vasile Lupu și-a adăpostit familia și averile în Cetatea Neamțului, fiind nevoit să negocieze o alianță și să promită că o va da pe Ruxandra de soție lui Timuș Hmelnițki.
Deși Vasile Lupu a încercat să tergiverseze căsătoria, sperând să găsească o soluție pentru a scăpa de această alianță nedorită, presiunile cazacilor au continuat să crească.
Domnița, înțelegând că aceasta era soarta ei, s-a resemnat spunându-i tatălui ei că va accepta acest destin și l-a rugat în genunchi să o lase în voia sorții. În august 1652, Timuș Hmelnițki, însoțit de 3.000 de soldați cazaci, a sosit la Iași pentru a-și lua mireasa.
Cu toate acestea, Timuș era prudent, știind că Vasile Lupu ar fi putut încerca o trădare. Într-o încercare de a se asigura că totul va decurge conform planului. Timuș l-a luat ostatic pe marele logofăt Toma Cantacuzino și a cerut să i se trimită și alți ostateci din rândurile nobililor moldoveni, inclusiv rudele domnitorului și mari boieri.
La Curtea Domnească din Iași s-au făcut toate pregătirile pentru nunta Ruxandrei cu Timuș. Timuș Hmelnițki, deși tânăr și plin de ambiții nu era un soț ideal. Cronici ale vremii, îl descriu ca pe un flăcău tânăr, stricat de vărsat, destul de voinic și grosolan. Caracterul său impulsiv și comportamentul grosolan contrastează puternic cu educația și finețea Ruxandrei.
Cronicile vremii, precum cele ale lui Miron Costin, notează că nimica n-au lipsit de la fastul obișnuit al unei nunți domnești. Totuși, atmosfera a fost una sobră și neliniștită. La nunta Ruxandrei cu Timuș Hmelnițki au fost prezenți oaspeți din statele vecine, inclusiv din partea domnitorului Țării Românești, Matei Basarab, și a principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi.
După nuntă, Ruxandra a plecat împreună cu soțul său în teritoriile cazacilor. Această mișcare simboliza o nouă alianță între Moldova și cazaci, iar Hmelnițki și Lupu au sperat că astfel vor forma un front comun împotriva inamicilor lor comuni, în special Polonia. Cu toate acestea, viața Ruxandrei nu a fost nici pe departe una fericită. Potrivit unor surse ale vremii, Timuș Hmelnițki era cunoscut pentru comportamentul său impulsiv și violent. Se spune că și-a maltratat în repetate rânduri soția, transformând viața Ruxandrei într-un coșmar.
În aprilie 1653, logofătul Gheorghe Ștefan, cu sprijinul armatelor din Transilvania și al celor din Țara Românească, a reușit să-l alunge pe Vasile Lupu de pe tronul Moldovei. Domnitorul a fost nevoit să fugă, dar situația sa nu era lipsită de speranță. În disperare de cauză, Vasile Lupu a apelat la ginerele său, Timuș Hmelnițki, și la cazacii săi, care i-au oferit ajutorul militar necesar pentru a-l răpune pe tron.
Cu sprijinul cazacilor, Vasile Lupu a reușit să recâștige tronul Moldovei, dar prețul a fost uriaș pentru țară. Luptătorii cazaci au jefuit fără milă, provocând distrugeri masive în Moldova, iar mănăstirile și bisericile nu au fost scutite de prădăciuni. Cu toate acestea, Vasile Lupu nu s-a mulțumit doar cu recâștigarea tronului și a încercat să profite de prezența armatei cazacilor pentru a invada Țara Românească. Însă, în lupta decisivă cazacii au refuzat să participe activ, iar Vasile Lupu a suferit o înfrângere dureroasă.
După această înfrângere, oștile muntene și transilvănene au invadat Moldova, iar Gheorghe Ștefan a fost instalat pe tron, forțându-l pe Vasile Lupu să fugă la Constantinopol. În acest context, Timuș Hmelnițki a revenit în Moldova pentru a-l sprijini pe Vasile Lupu, Însă, în timpul unei confruntări cu armatele muntene conduse de Matei Basarab, a fost asediat la Cetatea Sucevei. Într-un moment crucial, Timuș a fost rănit grav de o schijă, iar la 15 septembrie 1653 a murit din cauza rănilor suferite.
Moartea lui Timuș a însemnat o lovitură devastatoare pentru Ruxandra, care a rămas văduvă la doar un an după căsătorie. În același timp, Ruxandra a dat naștere unor gemeni, dar, din nefericire, aceștia au murit la scurt timp după naștere. Singură și îndurerată, Ruxandra s-a întors în teritoriile cazacilor, unde a fost primită cu brațele deschise de socrul său, Bogdan Hmelnițki. Acesta, deși îndurerat de pierderea fiului său, a înțeles importanța menținerii unei bune relații cu familia Lupu și a decis să o sprijine pe Ruxandra.
Socrul i-a dăruit cetatea Râşcovului, pe malul Nistrului, unde Ruxandra a rămas singură pentru o perioadă lungă de timp. Se spune că mulţi peţitori au bătut la porţile cetăţii Râşcovului, însă domniţa nu a vrut să audă de căsătorie. Unul dintre cei care au cerut-o de nevastă a fost nepotul lui Mihai Viteazul, fiul lui Nicolae Pătraşcu şi al domniţei Ancuţa.
Vasile Lupu a insistat ca fiica lui să revină în ţară, însă se spune că Ruxandra ar fi refuzat. Legenda spune că, în 1660, însuşi fratele ei Ştefăniţă, care ajunsese domn al Moldovei între timp, a venit în Ucraina pentru a-şi convinge sora să revină în ţară. În jurul vieţii Ruxandrei, rămasă văduvă, s-au creat o serie de legende. Se spune că domniţa n-ar fi rămas tocmai de bunăvoie în Ucraina şi că, de fapt, ar fi fost ţinută ostatică.
Revenită în Moldova, Ruxandra s-a stabilit iniţial la moşia Deleni. Fugind din calea năvălitorilor cazaci, în anul 1686 s-a refugiat în cetatea Nemţului, unde şi-a găsit sfârşitul tragic. Cetatea a fost atacată şi jefuită de un grup de cazaci în 1687, iar Domniţa Ruxandra a fost jefuită şi decapitată.
Scena morţii cumplite a domniţei a fost relatată de cronicarii vremii. Într-o scrisoare a patriarhului Iacob al Constantinopolului se aminteşte „viind craiul leşesc pe ţara Moldovei lovit-au o seamă de cazaci la cetatea Neamţului şi fiind acolo închisă domniţa Ruxandra, dobândit-au cazacii cetatea şi au luat toată avuţia doamnei Ruxandra şi i-au tăiat şi capul”.
Aceeaşi scenă este descrisă şi de cronicarul Nicolae Costin: „aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie Vodă, pre care o au ţinut-o în Cetatea Neamţu şi cu multe munci au muncit-o pentru avuţie, pre urmă i-au tăiat capul pe pragu cu toporu”. Se mai spune că 19.000 de galbeni au găsit jefuitorii în cetatea domniţei.
sursa: https://www.youtube.com/watch?v=qIIsbrVvR9U
