Tradițional la mijloc de vară crește numărul de cazuri cu rezonanță, deseori sinistre cu implicarea copiilor și adolescenților, statistică deloc îmbucurătoare pentru media.Dar mai culegem și subiecte de telenovelă care i-ar lăsa tablou pe Quentin Tarantino cu găselnițele lui drăcoase de subiect. Situația se mai complică și prin faptul că mai bine de jumătate din elevi fie un părinte, fie ambii sunt plecați la muncă în străinătate, astfel aceștia sunt lăsați sub supravegherea bunicilor. Iar dacă cu nepoții lor nu se întâmplă ceva ne-am da cu părerea că aceștia s-au născuți sub stea fericită .Atunci ne întrebăm dacă comunitatea propune ceva soluții astfel ca copilăria să fie cu mai puține griji pentru maturi și totodată fericită pentru copii însăși… Concluzia urmează s-o facem singuri.
Navigație despre care a comunicat Associated Press
Acum ceva timp la Baza de Aviație de la Mărculești a avut loc un caz excepțional care, prin intermediul Agenției Associated Press, a făcut înconjurul lumii. Surprinzător, dispăru un băiat de 8 ani, fiul unui plutonier major. Dispariția s-a făcut observată spre seară,părinții au informat pe comandantul unității care a ridicat pe alarmă subunitatea de serviciu. Aceștia au reușit să descoase pe prietenii lui Colea. astfel tabloul dispariției a fost clar – aflând că Răutul își poartă apele prin Sărăteni, satul bunicilor băiatului i-a venit ideea unei călătorii cu o cadă de plastic în avalul râului. A găsit o vâslă, a târât spre râu cada și dus a fost. Cei peste 20 militari au tot mers pe cele două maluri ale râului tot căutând urmele presupusului dispărut până au dat de el undeva în dreptul satului Rogojeni care, fără nici o grijă vâslea căutând să se țină de mijlocul răului pentru că soldățeii mult timp au încercat să-l convingă să tragă la mal și că sunt căi mai puțin periculoase decât navigația lui temerară. Au reușit să-l recupereze când cada cu pricina intră într-un banc de nisip.
Cazul a fost unul cu răsunet din care motiv colonelul Vasile Braghiș, comandantul de atunci a garnizoanei a ordonat construcția unui gard de plasă de trei metri și instituirea patrulării locului: ,,Comandantul nostru avea un simț deosebit al umorului, el ne-a spus că stimează temerarii, dar nu suferă lipsa disciplinei. Nu vă pot ține, într-o zi veți zbura de dorul călătoriei prin nori fără avioane! Astfel ne organiza excursii la Chișinău, Bălți, Soroca”, își amintește Nicolae Gorea, care acum este profesor de română la o școală din Amsterdam care are amintiri frumoase despre copilăria sa. .
Efim Chicu, coleg de facultate, plecat recent dintre noi, care a trăit la Meleșeni,raionul Călărași își împărtășea experiența de pedagog după ce a activat patru ani la un centru de plasament pentru copii de la Verona: ,,Erau acolo copii până la 10 ani din China, Pakistan, India ajunși acolo prin TIR-uri, cale de vapor că te miri cum de au scăpat vii. Dar cu cei din Republica Moldova era necazul dar și enigma cea mai mare or, să treci atâtea granițe fără barem un act evitând controale cu câini de pază, mijloace electronice sofisticate înseamnă ceva! Mă prind acum cu gândul că dacă unui copil vrea să se ducă în căutarea familiei care n-o vede cu anii nu l-ar opri nimic. Ce-i rămânea să facă dacă la un moment nu găsea sprijin de nicăieri. Le-am găsit părinții și rudele, astfel călătoria lor a avut un final fericit”, își amintea pedagogul.
,,De atâta că în copilărie n-a avut cine să ne susțină…”
Ricki Ardezianu, interpret și artist al poporului are o ocupație oricum neobișnuită pentru statutul său – predă lecții de chitară și dicție la un centru de plasament pentru copii din familii social -vulnerabile aflat undeva în suburbiile capitalei: ,,Peste o lună fac doi ani de când sunt între acești copii. Toate au pornit de la o obișnuită întâlnire cu fanii mei. Mi-a zis unul din asistenții sociali dacă aș putea oferi astfel de lecții. M-am gândit atunci la copilăria și adolescența mea, la drumul meu spre scenă care a avut destui spini și mi-am zis că trebuie să ajut pe acești copii care își dau interesul către frumos. Și apoi misiunea noastră este să ajutăm omul talentat or, mediocritățile își vor găsi singure drum. Nu am avut niciodată un contingent mai mic de 7 discipoli, ceea ce nu este rău”, ne spune maestrul.
Din aceleași motive Valentin Eșanu, om de afaceri a organizat încă la 1 iunie curent o excursie pentru elevii școlii de la Nimereuca, raionul Soroca la Chișinău Programul vizitei a inclus un spectacol la Teatrul de păpuși ,,Licurici” unde au vizionat un spectacol, la Biblioteca Națională s-au întâlnit cu scriitorii Nina și Nicolae Schițco, cu jurnalista Gutiera Prodan, inițiatoarea proiectului ,,Cărți pentru școala ta”, au vizitat parlamentul: ,,De fapt eu mi-am îndeplinit un vis nerealizat al copilăriei or, pentru noi Chișinăul cu muzeele, bibliotecile, teatrele era un vis de nerealizat fiindcă ca înadins agrofirma din sat începu să aibă niște probleme de ordin economic și nu le ardea de excursii.Apropo, se merita or, activasem în acel an la brigada școlărească unde ne-au remunerat foarte modest. La Nimereuca adus cărți pentru bibliotecă apoi am realizat această excursie care fost o mare bucurie pentru elevi și pedagogi”, ne spune omul de afaceri.
,,Mai întîi i-am învățat pe băieți să conducă mașinile și mecanismele…”
Anatol Dumitraș din Vadul-Leca, raionul Telenești, unicul producător de vinuri personalizate din zona de centru a republicii mai mulți ani cât s-a aflat la munci în Italia a avut grijă ca copii acasă să urmeze întocmai niște rigori: ,,De mici cei trei fii ai noștri erau antrenați la diferite munci în gospodărie. Înțelegeam că într-o bună zi vor cerca să pornească din mecanisme deși le-am interzis categoric dar știam că curiozitatea prevalează asupra prohibiției. L-am rugat pe tata care este mecanizator să-i învețe zi de zi să lucreze la aceste mecanisme cu respectarea tuturor regulilor de securitate a muncii, inclusiv cuplarea unor agregate la tractor și operarea cu ele, astfel ca orice manipulare să fie deprinsă până la automatism. Astfel am reușit să obținem efectul scontat – băieții au peste 30 ani dar regulile de securitate le cunosc de mici.Adică i-am deprins cu munca de mici. Aceasta îi ajută destul de eficace la atingerea majoratului”, ne relatează producătorul.
,,La cules de cireșe un elev de la liceu câștigă până la 800 lei zilnic…”
Constantin Tampiza, ex-vicepremier și deținători de terenuri de livezi superintensive la Negureni și Căzănești este de părere că munca este protejează pe copil de vicii și că exemplul maturului este unul important: ,,Am învățat și trăit la școala-internat unde am avut noroc de pedagogi buni. Nu erau acolo cele mai bune condiții, or internatul nu poate înlocui familia. Dar eram puși în permanență la muncă astfel să ne vedem roadele muncii noastre, astfel legume, zarzavaturi, fructe erau crescute în grădina noastră.Mai erau și brigăzile școlărești atunci dar v-o spun din start că nu am fost adeptul lor fiindcă nu era nici o cointeresare materială. Acum noi invităm la cules de cireșe elevi mai mari de liceu dar și copii mici neapărat cu părinții. Știți cât câștigă un elev de liceu la cules de cireșe? Până la 800 000 lei! Îi spuneam lui Vitold Pavlovici, pritenul meu (V.Fokin, ex-premierul Ucrainei în perioada 1991-1992. nota red.) că astfel cointeresăm pe consingenii noștri de mici să-și respecte munca lor!”.
Grigore Munteanu, ex primar de Negureni,lider agricol local ne spune că neapărat invită copii la muncă în livadă neapărat cu părinții: ,,Trebuie să deprindem pe copii să fie cointeresat să muncească și să-și facă banul său de cheltuială, altminteri va simți că este stăpân pe munca sa, va încerca să producă și el ceva urmând un exemplu bun. Or, satul cunoaște niște transformări în rezultatul acestei guvernări,astfel copilul,adolescentul trebuie să se convingă că rezultatul este evident dacă este contorizat și rezultatul muncii lui. Vom avea de cules prune peste o săptămână, mă bucură că multe mame cu copii lor și-au dat acceptul”, ne relatează liderul.
Ion CERNEI,
de la Țânțăreni (Telenești), special pentru Observatorul de Nord
